Continuarea povestii ” Nu , nu te astept pe tine”…
*
Mi s-a parut ca te-am zarit candva…
Mi s-a parut ca si tu m-ai privit pret de acea clipa.
*
Ziua in care te-am revazut a fost cea mai lunga zi din toate zilele mele de pana acum. Eu incasam suturi de la politistu’ care ma prinsese furand. Unul ma tinea, altul dadea… Ma durea, cum nu! Dar cand ai aparut tu, speriata, a incetat sa ma mai doara. Ma priveai ca pe o ganganie ciudata, de parca ma asezasem pe umarul tau si te speriau aripile mele cu care zbarnaiam. Mai speriat eram eu decat tine, prima data de cand furam. M-a pus dracu’ sa fur tocmai din masina ta! Cat de tampit sa fiu…? Dar tot raul spre bine, asa am avut bucuria sa te revad. M-a durut ca ma priveai asa… Mi-era dor de privirea ta miloasa, de mana intinsa spre crestetul meu ciufulit si murdar.
Dar nu ai facut plangere. Bunatatea ta m-a strivit atunci, doar eram o ganganie, nu? Nu iti furasem decat fleacuri pentru tine, vitale pentru mine. Eu as fi trait cateva zile vanzand nimicurile alea. Tu nici nu ai fi simtit ca iti lipsesc. I-ai rugat pe politisti sa imi dea drumul, asta dupa ce te-ai lipit de privirea mea si ti-am putut privi irisii in toata splendoarea lor. Da, te iubesc.
Ce a urmat? In lumea ta se numeste noroc. In lumea mea se numeste jug. M-am ” reabilitat”. Mi-am gasit de lucru, la salubrizare. Pentru mine gunoiul era universul meu. Deci m-am mulat perfect pe slujba asta. Am devenit ” normal”, mi-am gasit si o chirie la un tovaras care era angajat de ceva vreme inaintea mea. M-am linistit. Atat de mult, incat am inceput sa ma imbrac decent, sa am pranz si cina, sa merg in parc sa stau, nu doar sa merg la cerut cum faceam inainte. Mi-am gasit si o fata buna care venea destul de des la mine. Redeveneam om…
Insa eram tot mai abatut. Imi lipseai, cum aveam eu sa te mai vad? Mi-era dor de privirea ta, nici o alta femeie nu m-a mai privit asa, poate doar mama, dar e greu de crezut, tomberonul fusese primul meu scranciob. Nu stiu cata vreme sa fi trecut.
Acum am bani, bani adevarati, pe care ii mai las uneori la tovarasii mei de canal. Nu ma duc acolo pentru ei, ei se descurca oricum, ma duc fiindca mi-e asa de dor de grijile de acolo! Fata aceea a plecat dupa un timp, mi-a zis ca sunt un ciudat, ca simte fantome in mine. Si am inceput sa imi caut fete in lumea de unde plecasem. La periferie, unde altundeva? Pe centura, cum zic baietii.
Acolo mi s-a parut ca te-am zarit…
Doamna vietii mele era o fata de consum, oarecare, machiata strident si imbracata asa de sumar ca mi se facu mie frig. Privirea ta…
Erai drogata, sau bauta… Dar erai tu, Ioana viselor mele. Mi-am ales alta fata de pe strada, nu pe tine. Nu am vrut sa te murdaresc… Vroiam sa te tin minte asa, cu fusta ta usoara, de culoarea cerului, cu mana parfumata peste parul meu, cu zambetul acela milos si dulce de inger.
Am iubit fata aia, in acea noapte, ca un apucat. I-am facut trupul sa se transforme intr-o uriasa flacara si o rugam sa ma arda in ea. Am alungat-o cand am simtit ca lacrimile erau singura mea reactie… Si-a luat banii si a plecat.
Acum stau pe o terasa si beau. Singur. Ma uit dupa femei. Le caut ochii, poate ca nu erai tu aceea… Poate ca viata nu e asa de curva.
Ma ridic si plec impleticindu-ma…
Poate ca eu…
Poate ca tu…
*
Multumesc. As fi preferat s-o ucizi.
Realitatea e ca romanca e privita ca o femeie de centura…
P.S. Eu nu sunt!
Nu am facut trimitere la nici o persoana reala. E ceea ce am simtit ca pe o continuare. Basme nu pot scrie, doar proza inspirata din pura si cruda realitate.
Tocmai aici am vrut sa ajung, sa ating aceasta delicata problema, a felului in care este generalizata ideea despre femeie.
Imi pare rau ca te-am dezamagit.
Voiam sa spun cate ceva, dar e al doilea blog unde intru in seara asta si nu mai pot comenta pentru ca am obiceiul sa citesc intai comentariile anterioare.
Zambeste,da?
O sa revin… noapte linistita, Sonia!
Bineinteles, zambesc, mai ales ca te-am simtit trecand pe aici. Ma dor uneori lucrurile pe care nu le inteleg, dar mereu imi spun ca o scara are trepte si pentru coborat, dar si pentru urcat.
Noapte buna, copil frumos.
E Sonia multumesc pentru ca ma citesti…Da, asa e, marfa e de blog…
Si de obicei sunt atenta pe unde intru si ce citesc. Ne multumim reciproc? Ok! Zi faina sa ai!
Ziua bună!
Mie mi-a plăcut şi prima parte şi partea asta. Nu cred că această continuare este un atac la idealul feminin ci, cred că este un bun prilej de a afirma că uneori idealizarea excesivă este contraproductivă pentru că, de multe ori, aparenţele înşeală.
Asta pe de o parte.
Pe de altă parte, avem prea adesea obiceiul să condamnăm vehement o femeie care se prostituează. Cred că dacă nu aprobare, măcar înţelegere trebuie să le acordăm şi acestor nefericite; le-ar fi mai de folos o privire cald-înţelegătoare, decît o privire mînios-dezaprobatoare.
- – -
Sonia, nu te lăsa descurajată sau influenţată.
Scrii minunat, autentic şi filmic. Ceea ce scrii tu defilează prin imaginaţia cititorului, îi reţine atenţia, generează atitudini nu indiferenţă şi asta este tot ce contează!
Buna ziua si tie, Tiberiu!
Este, cred, genul de sustinere si discutie de care orice cutezator in ale scrisului, cum sunt eu, are nevoie la un moment dat.
Episodul de mai sus, cel din comentarii, mai mult m-a intristat, dar nu ma face sa imi schimb stilul doar de dragul de a fi ridicata in slavi. Pentru ca nu asta caut si nici nu cer.
Multumesc, duminica frumoasa sa ai.
Viata e o scena continua…
Drama acestor doi nu va continua aici, pe blog. Unele lucruri e cel mai bine sa fie lasate asa, iar unele povesti le poate plasmui cititorul ca pe o continuare. iti multumesc pentru lectura si vizita.
Nu, partea a treia nu va mai fi… Intr-un raspuns dat mai sus, am explicat putin. Vor urma alte povesti, alte personaje, doar sa am timp si stropul acela de inspiratie necesar.
Imi place cum ai suprapus planul “basmic” peste cel al instinctului primar. Fiori, neliniste, temeri, intrebari, impuls. Personificarea crudei realitatii care ne copleseste cateodata, dar intotdeauna atunci cand ne asteptam mai putin. Cat despre criza de identitate a femeii care se crede personaj de fictiune cu accente romantioase, ma pronunt masculin: unele aleg sa faca sex, altele sa se certe. Viata ni le-asterne, tot ea le si cerne!
Sunt multumita de ceea ce am scris, cum rar mi se intampla. Faptul ca am ancorat povestea in cruda realitate, nu ma face cabotina, ma face sa imi arat, simplu, trairile mele umane. E vorba de framantari normale, care se muleaza pe trairile multora dintre noi.
Daca as fi dorit sa imi ucid eroina, o faceam din prima poveste, dar am vrut sa subliniez exact acest aspect: ea nu era mai presus decat el, ba mai mult, iubirea lui era cu adevarat nobila, chiar daca era un ideal imposibil de atins. Cand a devenit real si palpabil, el a inteles ca alesese demult.
Cat despre felul cum ma percep unii, e limpede ca nu voi avea cum sa plac tuturor… ar fi un ideal imposibil de atins
Sonia, un scriitor scrie. Atat. Nu trebuie sa justifici in fata nimanui rolul si rostul personajelor din scrierile tale. Toate reprezinta rodul unui proces de creatie pe care unii, daca nu-l inteleg, inseamna ca nu pot face diferenta dintre fictiune si realitate.
Desi e mult cam prea larga haina de scriitor pentru mine, ma stradui sa cresc sa o pot purta. Probabil internetul ma va mai pune in situatii de un penibil neasteptat. E ca in viata, unii calca pe nori, privindu-i pe ceilalti de la o dimensiune fals creata, in timp ce noi, restul, vom trai… Pur si simplu…
Impresionant text, la un moment dat mi-a amintit de “Groapa” lui Eugen Barbu, cand cu gunoiul… Povestea in sine mi-a lasat un gust amar, dar e frumos scrisa, Sonia
Da, ai dreptate… Ar fi o linie comuna. Gustul amar vine din faptul ca nu are un final prea fericit, dar povestile adevarate au de multe ori gust amar pana sa devina clipa fericita.
Ma bucur ca iti place cum scriu… Copilareste ma bucur!
Adica ce? O curva nu poate sa fie Doamna?!? Lasand astea (de mai sus-sus) la o parte, povestirea a luat o turnura imprevizibila, pe care nu multi ar putea sa si-o imagineze… Si de ce n-ar fi un final fericit? Poate doar ca era beata sau drogata… Ca-n rest, nu o ducea prea rau duduia, cu masina smechera si haine faine…
La urma-urmei fiecare face ce vrea dar, totusi, sa nu uitam ca e vorba de FICTIUNE!!!
Radiografie completa!
Ma bucur ca te-a ” furat” povestea” cat sa o percepi ca pe o poveste…
Si da, pentru bietul cersetor de odinioara, finalul este fericit… Atat cat se poate… Toti cersim la un moment dat iubire in viata, doar cei ce stau si o asteapta sa pice de sus nu pot intelege ca in numele iubirii facem compromisuri si alegeri greu de acceptat pentru cei din jur…
Nu ai cum sa multumesti pe toata lumea Sonia.
Daca vor sa te citeasca asa cum esti bine ,daca nu sa-si vada de drum.
In viata nu totul se termina cu bine,frumos …Lumea nu e formata doar din curcubee si raze de soare.
Eu stiu asta foarte bine. Fara suferinta nu exista izbanda… Asa cred si eu, cine vine aici, daca ii place ce citeste, revine, daca nu, pleaca fara sa lase vorbe ranchiunoase. O usa are mereu doua sensuri: pentru intrat, dar si pentru iesit…
Mie imi place partea asta chiar mai mult decat prima parte. E bine scrisa si prima, dar parca aici e esentialul.
Asa este… Pot spune ca am simtit aceasta a doua parte mai real, de parca mi s-ar fi intamplat chiar mie… Te duce in sufletul personajului, te ajuta sa vezi partea umana din fiecare fiinta, oricine ar fi aceea…
Ce probleme frate.
Mamzel de te crezi zina, revino cu un nume, cu o identitate, si daca nu se cere prea mult, chiar si cu niste idei. Nu neaparat interesante, da’ macar minim coerente.
Mircea, de atunci pana azi a renuntat sa ma mai blagosloveasca cu ” atingerile ei de zana” …
Nu mi-am mai batut capul sa aflu care ii e marea nemultumire. Am eu altele mai importante pe cap decat asa ceva…