Joaca ” de-a fericirea”

Posted on

Iti place sa te joci? Sau te temi sa nu fii privit stramb, ciudat? Pe mine oamenii prea seriosi, gata sa clasifice pe oricine, ma inhiba, ma fac sa ma simt mica… Mica atat cat sa ma joc…

Oamenii astia parca au o masca, din indaratul careia nu prea poti ghici ce simt, daca simt… Imi plac oamenii care isi arata deschis trairile, carora le poti deslusi nostalgiile, bucuriile, intristarile chiar… Oameni vii…

Deci ne jucam? Eu sunt pregatita. Dar fiindca e un joc mai nou, la care nu ma prea pricep, o sa te rog ceva. Sa nu trisezi, bine? Si nici sa ma lasi sa castig, prefacandu-te ca ai pierdut. Partea frumoasa in acest joc este ca il poti relua de la capat, ori de cate ori gresesti, trebuie doar sa vrei sa il joci. Nimeni nu se supara… Joaca de-a fericirea e simpla, dar deloc plictisitoare. E ca la baba- oarba, doar ca vom fi amandoi legati la ochi. Undeva, intre noi, exista un fir aproape invizibil si extrem de subtire, pe care trebuie sa il dibuim. Amandoi… Dupa ce il gasim ar trebui sa venim unul spre altul…

Incepem? Eu m-am legat deja la ochi, tu? Hai, leaga-te, oricum nu ajung inca la tine. Si foloseste-ti toate simturile ramase nelegate, ascute-ti auzul, mirosul, pipaitul… Ar trebui sa fie simplu de gasit acel fir.

Vrei indicii? Fie… Primul indiciu ar fi ca port pe mine parfum de iasomie, m-am incaltat cu roua, iar pe umeri sta sa imi cada valul noptii. Parul?… Da, parul imi sta mereu zburlit, chiar daca nu adie nici un pic de vant. Acum zi–mi si tu ceva despre tine…Razi!… E rasul tau care te face misterios. Foarte bine! Ramai misterios, cavalere! Acum, hai la joaca, eu deja am inceput sa bajbai…

………………………………………………………………………………………………………………………………………

Firul era de mult intre degetele mele, dar nu te-am strigat victorioasa, fiindca nu am simtit nici o vibratie apucandu-l… Te-as fi simtit ca esti undeva aproape. Si m-am oprit, dorindu-mi sa fi existat prins la mijloc, pe fir, un clopotel micut , care sa-l vesteasca pe celalalt. Dar jocul nu ar mai fi fost deloc cinstit. Nu imi aud decat bataile mele de inima,  asa de liniste s-a facut… Uitasem sa iti zic, ca in fiecare joc si joaca, exista si riscuri, riscul sa gasesti firul, dar sa te indrepti in directia opusa, indepartandu-te… Mi-as fi dezlegat ochii sa ma conving, dar am ramas asa, preferand sa nu vad nevenirea ta, sa nu iti deslusesc doar indepartarea. Te-as striga, dar nu stiu cum sa te chem… Mai esti? Ma mai auzi? Ai fost vreodata aici?

Nu… Sunt doar eu.


E doar un joc, la urma- urmei, joaca de-a fericirea cu ochii inchisi. Anticiparea si extazul nelipsitei copilarii m-au facut sa cred ca il putem juca pana la capat. Amandoi. Ca te voi recunoaste dupa rasul sanatos si puternic cand mi-ai fi descaltat roua si ai fi adunat toata iasomia de pe mine intr-o singura imbratisare, sub valul noptii… 

Nu mi-a trecut prin minte ca poate nici nu te-ai prins in joc, doar m-ai privit cu indulgenta, usor amuzat, si ai plecat… Sau nici macar nu ai fost niciodata.

……………………………………………………………………………………………………………………………………

Mi-am dezlegat ochii… M-am uitat mirata la firul acela subtire ca de paianjen. I-as da drumul si m-as intoarce de unde am venit, dar daca tu doar ai ratacit calea si te intorci? Cand vei veni, cine va mai fi sa te astepte la jumatatea drumului? Vei crede ca am trisat si ca jocul fericirii e un joc absurd, plin de minciuni…
Da, mai raman o vreme aici, sperand sa simt apropierea ta. Nu o sa ma plictisesc, voi scrie in continuare, tot ce nu am vorbit amandoi de o vesnicie, tot ce a ramas nespus intre noi. Cand vei veni, vom inventa alte jocuri, sau le vom juca pe cele care le stim deja…

Fosnesc in mine toamne, ca vesnice regine, 

Si ierni trosnesc cu patimi, de-atat-amar de ani… 

Fosneste vantul verii, vestindu-te pe tine…

………………………………………………………………………..

Te-aduca primavara! Sa infloresti in mine! 

Iti va fi cald si dor, apoi iti va fi bine…

Te-aduca luna plina ca sa fii plin de mine…

………………………………………………………………………..

Tu griji sa n-ai. Imi fac eu griji de toate.

La somn iti voi fi paznic si veghea ta din zi…

Tu griji sa n-ai, doar vino… Iti voi fi TOT si TOATE…

…………………………………………………………………………

7 responses »

  1. Mi s-a mai dovedit, inca o data daca era cazul, ca imaginatia omului nu are limitari si fiecare exceleaza in felul sau. Interesanta si intriganta, totodata, joaca asta a ta… 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  2. La capitolul imaginatie sper ca stau destul de bine. Jocul si joaca apar ca prelungire a unor stari interioare, poate nerostite. Dar am invatat de la viata ca lucrurile nespuse, raman nespuse, dorintele ascunse devin ingenunchiate in fata uitarii.Iar eu m-am hotarat sa vorbesc despre mine si starile mele, interiorizarea nefindu-mi specifica. Daca a capatat si forma artistica, nu pot decat sa ma bucur.

    Apreciază

    Răspunde
  3. Pingback: Joaca de-a fericirea- varianta horror… « dordedoi

  4. Ma bucur ca spui aici nespusele tale. Sa le citim si noi, muritorii cititori ai dordedoi, sa ne facem si noi curaj sa le rostim cumva, candva, pe un suport oarecare. Le scrii superb, neted si curat ca si cum un fosnet de vant le-ar povesti firelor de iarba. Imi place mult, mai ales ca si mie imi place sa ma joc. Serios.
    Multumesc:)

    Apreciază

    Răspunde
  5. Bucuria ta vine in prelungirea bucuriei mele, tocmai pentru ca ecoul vorbelor mele ajunge exact acolo unde le-a trimis gandul si sufletul: la voi…

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: