Calatorie fara peripetii…

Posted on

Trenul se puse in miscare cu obisnuita zvacnitura, scuturandu-si scurt toti calatorii. Ca la un semn, toti s-au inclinat, intai in fata, apoi au revenit la pozitia normala. Nu se plangea nimeni, desi senzatia nu e deloc una placuta. Calatorii stiau cu totii ca nu se puteau astepta la o calatorie de lux… Doar era personalul ce imbatranise, facand atatea rute intre haltele de pe traseu. De mirosul greu nu se mai sinchisea nimeni.

Intr-un compartiment, din coada trenului, era El. Negricios, cu un nas cocarjat,  cu o statura teapana, usor ingamfat, se asezase intr-un colt… Astepta sa se petreaca ceva, doar- doar nu vor trece cele cateva zeci de minute bune, singur cu gandurile sale. De el insusi, era satul. Leganatul trenului ii dadea miscari haotice. Se plictisea groaznic. Si atipi pret de cateva minute… Cand se dezmeticise, la oprirea intr-o halta, o vede in compartiment pe Ea. ” Oare cand o fi ajuns aici? „

Ea, slabuta, molatica, desirata aproape, luase o pozitie care nu inspira la dialog sub nici o forma. La prima vedere, ai fi zis ca se potrivesc de minune. Dar El se considera un pretentios. Se hotari sa nu ii acorde atentie. Mai ales ca ea parea nici sa il fi vazut… ” Hm, gandi El, nici nu a salutat, sau dormeam si nu a indraznit sa ma trezeasca… Ia sa o vad, face vreun gest? ”  Ea il ignora, apatica. De parca era singura acolo. ” Probabil e obisnuita cu traseul, sau e deja incurcata cu altul. „

Infatuarea si aroganta lui vadita, il impingeau sa se faca remarcat. Isi drese glasul, incercand sa para sigur pe sine si o intreba:

-Singurica, domnisoara? si ranji languros spre Ea.

-Nu, cu surorile mele, i se auzi vocea pitigaiata.

-Unde-s, ca nu le vad? se mira El…

-In celalalt compartiment, domnule…

-Aaaa! Asa, am inteles.

Ea tacu iar, ramanand la fel de inerta, in pozitia in care o si descoperise.

In mintea lui se flata singur ca fusese remarcat si ca Ea alese sa stea alaturi de El. Ranji din nou, suav, metalic…

” Fir-ar sa fie de treaba, e muta rau! Trebuie sa ma chinui daca vreau sa o agat! Ca e frumusica, asa plapanda si alburie. ”  Stia ca odata ce o va agata, ea va toarce ca o pisicuta langa el, incolacindu-se toata, facand opt-uri sau inlantuindu-i grumazul. Vise boeme, de tanar tinut prea mult in provincie…

” M-as da mai aproape de fatuca asta, poate la o oprire in halta, ma prefac ca ma dezechilbrez si o ating macar oleaca… „

La urmatoarea scuturatura, el ajunsese deja aproape lipit de Ea.

Ranjetul lui era departe de a fi ceva placut, dar partenera lui de drum tot nu ii acorda nici o atentie.

O credea usurica, cel putin instinctele lui asa ii dictau, drept pentru care nu se gandea ca ar fi parut ofensator modul in care se insinua. ” De-astea multe am invartit eu, se magulea in sine-si… „

Ea se foise incomodata, in sfarsit, de insistenta lui grosolana.

-Te rog sa te duci la locul dumitale, nu am chef de avansuri si nici nu ma las agatata de fitecine! Ca sa fie clar!

Desi avea acea moliciune, parea decisa sa nu ii cedeze. Se uita la El incretita toata de dezgust.

– Mandro! Auzi la mine! Ai sa ma cauti si nu am sa te mai bag in seama. O sa ma duc la surorile tale, poate ele nu-s asa zbarlite.

Ea pufni scurt si se intoarse cu spatele la El.

– Cunosc eu de astia, ca tine, faceti pe grozavii, dar fara noi, ati ajunge sa ruginiti! Nu ma las agatata cu texte asa de ieftine!  Surorile mele sunt prinse in legaturi serioase, daca vrei sa te faci de ras, esti liber!

Invins, clar, de tonul ei categoric, El isi inghiti ultimele vorbe renuntand sa mai incerce. Deja ii era antipatica. Abia astepta sa ajunga in camaruta aia mica, de tara, sa o caute pe Roza, care nu facea mofturi niciodata si il lasa sa ii suceasca si mintile si poalele…

” Si trenul asta… Nu mai ajungem odata! „

Ii mai arunca inca o privire desiratei, il manca limba sa ii arunce inca o vorba dura, macar sa aiba ultimul cuvant…
Dar nu mai apuca.

*  *  *
Cutia se deschise, femeia il lua intre degete, ii puse capacul si il arunca in fundul gentii. Muta apoi dintr-un ” compartiment ” in altul, toate suratele la un loc… Si papiota galbena, cea verde si cea neagra…

Nu era chip sa croseteze in tren, zdruncinaturile nu o lasau sa lucreze. Asa ca isi puse cutia cu lucrul la loc in adancul gentii de rafie si se intoarse catre vecina de drum, sa mai trancaneasca pana la halta urmatoare, unde trebuiau sa coboare…

5 responses »

  1. Pingback: Calatorie fara peripetii… « dordedoi | BunDeCitit.ro

  2. Trenule, masina mica… 🙂 Cam obraznic cocarjatul !

    Apreciază

    Răspunde
  3. 🙂 excelent. Mi-a placut si abia in final ne-ai lasat sa vedem ca era vorba de niste papiote de ata. O zi frumoasa sa ai, Sonia.

    Apreciază

    Răspunde
    • Ma bucur ca ti-a placut, imi place sa ma joc cu personajele neconventionale si aparent banale… Totul a plecat de la un croset pe care il aveam eu incalcit intre niste bobinute de ata colorata, cu care m-am razboit sa il scot.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: