Iarna iar ieșise imatură, îmboldind iubiri iertate irațional, iubiri idioate… Idile incerte, iubiri iminente iarăși izbucneau ireale în Iașii înghețați…
Izolată, inima istovită în iuțeală, ieșea iarăși în inspecție. Iute, izbi instinctual ivărul instalat în intrare, icnind. Iubiții Iașiului îi iuțiră ieșirea, invitând iarna în ingratul iureș. Inima îngheță instant. Iertarea întârzia iar… Read the rest of this entry
Ghiceste-mi, tiganco! Si da-mi in ghioc,
Involbura-ti fustele si zi-mi de noroc!
Nu rade, ochioaso, vazut-ai smintiti
Ce fug de noroc ca dracul de sfinti…
Insira-ti si bobii si sufla-n cenusa,
Bolboroseste-mi si minte-ma, tu, tigancusa!
Iubit-am vreodata sau doar mi se pare?
Ca liniste n-am si zbuciumul doare!
Tu nu stii prea multe, dar vezi rasul meu
Se sparge de-aiurea… De ce-i dorul greu?
Descanta-ma aspru, priveste-ma-n ochi
Si spune-mi, de moartea tu poti s-o deochi.
Si zi-mi, tiganeste, de ce-n palma-mi simt
Mereu sanu-i dulce, nebun cum alint…?
Ca nu ii stiu chipul, e doar nalucire.
Si zi-mi, inflorato, ce stii de iubire…?
Si da-mi dezlegare, sa simt ca traiesc,
Blestemul mi-l spala-n ghioc tiganesc.
Ghidusa ti-e firea, zambind imi ceri bani…
Ti-oi da, dara spune-mi, ce nu stiu de ani.
Ma farmeci cu ochii , te uiti parc-ai sti
Ca leac nu-mi dau bobii, si totusi ma-mbii
Sa-ti beau din licoare, cu fata-n pamant
De nu iti cred vorba… ” Degeaba descant! „
Si-mi spui ca doar una, doar una-i a mea
Ca este departe, c-asteapta si ea…
Mai spune-mi! Mai spune-mi! De ce glasul tau
Se stinge ghicindu-mi? Ce simti ca e rau?
Tiganca mea tace, mi-arunca si banii,
Isi scutura fusta si cheama tiganii…
” Te du, dara, singur! Nu-i leac pe pamant
Sa capeti, nebune! Si nici nu-i descant
Sa vindece dor de-asa nalucire!
De ce cauti tu, iubirea-n iubire?…”
……………………………………………….
As fi putut face alte o mie de lucruri in locul celor deja facute prost, gandite anapoda, sau facute doar din repezeala. Dar nu le-am facut. Raman facutele mele, parte din trecutul meu, ca niste peceti clare ale unei superficialitati de care m-am invinuit prea tarziu. As fi putut sa fiu mai inteleapta, atunci cand nu am fost… Daca as fi fost mai atenta la ceea ce vroiam de fapt, azi nu as fi scris despre… Nu e nimeni vinovat pentru ce mi s-a intamplat prost, decat propriul meu egoism si lipsa curajului de a- mi asuma clipa. M-am obisnuit, omeneste, sa ma consolez, sufocand propria-mi constiinta cu vesnicul si comodul ” asta este…”
M-am amagit ca am mers mai departe, atunci… Atunci cand as fi… Read the rest of this entry
dordedoi 