Egoismul lui ” as fi” …

Posted on

As fi putut face alte o mie de lucruri in locul celor deja facute prost, gandite anapoda, sau facute doar din repezeala. Dar nu le-am facut. Raman facutele mele, parte din trecutul meu, ca niste peceti clare ale unei superficialitati de care m-am invinuit prea tarziu. As fi putut sa fiu mai inteleapta, atunci cand nu am fost… Daca as fi fost mai atenta la ceea ce vroiam de fapt, azi nu as fi scris despre… Nu e nimeni vinovat pentru ce mi s-a intamplat prost, decat propriul meu egoism si lipsa curajului de a- mi asuma clipa. M-am obisnuit, omeneste, sa ma consolez, sufocand propria-mi constiinta cu vesnicul si comodul  ” asta este…”

M-am amagit ca am mers mai departe, atunci… Atunci cand as fi

Stiu acum ca as fi putut sa zambesc mai mult, sa rad de orice nerozie a mea, in loc sa mi-o critic si sa imi pun cenusa in cap, de dragul celor ce m-au considerat stupida. Si ce daca am devenit si ridicola? Nu, eu trebuia sa imi revuziuesc mereu comportamentul. De parca as fi devenit perfecta… Iar fiind ” mai ” perfecta, as fi fi fost mai iubita. Mereu am vrut sa simt asta la superlativ, sa ma simt iubita, nu adulata, doar iubita… Daca nu as fi cersit iubirea, poate ca as fi simtit, poate… Dar m-am asezat la o raspantie care nu ma astepta pe mine, asa ca vanturile m-au rasucit si mi-au aruncat  furtuni de praf, facandu-ma sa imi apar sufletul sub o umbrela cu spitele rupte. Puteam, as fi putut sa fiu mai puternica, atunci. Dar am ales, egoista, slabiciunea si plansul, deznadejdea fiindu-mi zavor peste simtirea adevarata. As fi putut sa nu sufar, dar am suferit nepricepand de ce la sentimente  deschise ca cerul dimineata, mi s-a raspuns cu invariabilul ” astea sunt copilarii”… Gesturi neterminate, ganduri sugrumate, zambete schimonosite sub indiferenta… Toate as fi putut sa nu le fac. Dar ele exista, in egoismul cu care ma gandeam ca merit mai mult.

Dar nu am meritat, fiindca am fost prea lenesa cu mine, lasandu-ma in voia sortii de prea multe ori.

De curand, ma gandeam ca daca as fi avut mai mult curaj, poate teas fi intalnit… Acum nu mai gandesc asa. Nici macar nu te mai astept. Minuni or fi , nu pot nega. Dar nu mai am timp sa cred in minuni.

Nu e blazare, nu e renuntare, e doar intelegere. Dar trebuie sa renunt la egoismul acelui ” As fi „, daca vreau sa nu mai las ca timpul sa imi picure clipe pretioase din pumnul lui nemilos, iar eu sa le las sa se usuce in praful drumului.

*

Nu stiu ce va fi, cum va fi, cat va fi… Stiu ca voi fi. Atat.
Mai lipsesti doar tu, sa fim…

6 responses »

  1. Va fi, Sonia. Cand omul va fi rabdator cu sufletul tau, cand gandul sau va fi in stare sa nu te mai rataceasca, cand va fi convins ca nu-i ocolesti cautarea de tine. Va fi. Ca si cand „egoismul” din oglinda retrovizoare va fi fost o imagine deformata a dorului D2.

    P.S.: „(…) imi apar sufletul sub o umbrela cu spitele rupte”… Superbisim!

    Apreciază

    Răspunde
  2. Sa nu uitam niciodata ca verbul „a fi” este cel mai important din viata noastra…

    Apreciază

    Răspunde
  3. ziua buna
    iartama te rog frumos.
    di ce privesti inapoi? alea sunt alegeri facute…, care te-au purtat pana aci.
    di ce te legi de alte personalitati? stii Non, je ne regrette rien cantat de Edith Piaf?
    ( http://www.youtube.com/watch?v=rzy2wZSg5ZM&ob=av2n )
    totul incepe si se termina cu sine…
    tu puiu like la mine la posturi… ,dar nu prea esti de acord cu ele bag de seama…, totul tine de sinele fiecaruia…, atata timp cat ai asteptari de l altii e foarte usor sa cazi in dezamgire…, ca femeie e o alta treaba…, dar tot pe acolo…, si daca ai copii…, atunci chiar ai pentru cine si pentru ce sa faci lucruri.
    iartama, dar e greu sa tot astepti…, mai bine mergi …, si soarele o sa iasa din nou pe strada ta. doar trebe sa fi curajoasa.

    Apreciază

    Răspunde
    • Buna seara, Someone! Vorbind despre privitul inapoi nu pot nega, ai dreptate, e o meteahna veche pe care mi-o recunosc si de care se pare ca scap pe zi ce trece.
      Cat despre Edith Piaf, bineinteles ca ii stiu cantecele. Etapele prin care am trecut eu pana acum nu au fost deloc blande cu felul meu de a fi, incat am fost pe punctul de a renunta de foarte multe ori la lupta cu mine insami. Imi e necesara orice vorba sau parere venita de la cineva care din afara vede lucrurile mult mai limpede decat le-as vedea eu.
      Despre like-urile la tine… Le las fiindca mie chiar imi place cum scrii, doar ca simt ca nu reusesc sa comunic suficient de bine cu tine cat sa las mereu un comentariu. Da, poate fi vorba de o usoara timiditate. Ma gandesc ca decat sa scriu o tampenie, mai bine ma opresc. Respect inainte de orice dreptul fiecaruia la o opinie, iar pe blogul tau, asa cum ai spus-o si tu, faci exact asa cum simti tu , fie ca noua, celor ce te citim, ne convine sau nu.
      O sa ma gandesc mai bine la sfaturile ce mi le-ai dat. Iti multumesc pentru cuvinte si pentru intelegere. La multi ani!

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: