Nimic nou…

Posted on

Dupa cum unii dintre voi deja si-au dat seama, eu sunt un om flamand dupa comunicare, asta pe langa o sete de cunoastere de viata, sete de citit, de invatat sau de vorbit, pur si simplu. Asa am fost dintotdeauna, dar fiindca am avut momente de slabiciune in viata mea de pana acum, am comis greseli facand alegeri total anapoda. Nimic nou, toti gresim.

Nu demult, am facut o schimbare majora in viata mea, ridicandu-ma peste tot ce ma tinuse pana atunci captiva in propria mea existenta. Nu as putea spune de unde am gasit curajul sa imi evaluez trecutul si sa constat ca riscam sa imi transform trecerea pe pamantul asta intr-o banala fluturare de vant. Nu stiu de ce nu am facut mai devreme toate acestea, poate ca teama de sfarsit, boala, teama de a nu-mi pierde copii, toate la un loc.

Undeva la inceputul lui 2009 mi-am acordat singura o noua sansa. Nu viata ne ofera aceste sanse. Viata nu se va impiedeca prea tare in dreptul nostru, daca nu ii iesim noi in cale.

Lipsa unui dialog in orice relatie e de-a dreptul ucigatoare. Simteam inainte cum ma sting, cum devin gri, oricat de colorat as fi iesit pe strada imbracata. Nu o sa ofer nimanui sfaturi, nu o sa ma pot da  exemplu nimanui, pentru ca fiecare individ in parte merita sa isi evalueze la un moment dat, propriul respect de sine. Acolo gresim. Uitam sa ne iubim.

Astfel, m-am pomenit ca pot sa ma bucur din nou, ca pot sa rad, ca pot sa scriu chiar mai bine decat o faceam in urma cu douazeci de ani, ca nu ma tem sa ma arat asa cum sunt, ca nu imi mai privesc sensibilitatea ca pe un defect major. Nesigurantele nu m-au parasit definitiv, inca ma mai inghiontesc metehne vechi, rutina trecutului isi mai arata coltii. Atunci incepe lupta adevarata. Daca as fi putut sa urasc catusi de putin, poate mi-ar fi fost mult mai usoara tranzitia spre mine, cea pe care ma stradui sa o fac sa fie cat mai vie cu putinta. Poate, dar ura nu are loc in mine, din cauza ca am prea mult drag de viata. Nimic nou…

Mi-a lipsit foarte mult scrisul, mult prea multa vreme… Cand am reinceput, indemnata de familie si de prietenii cei mai dragi, am stiut ce inseamna sa ai un handicap. Asa ma simteam eu, ruptura aceea interna de propria mea fiinta, ma schilodise pe dinauntru… Nu mai stiam cum e sa ma ascult. Muzica mi-a fost un bun liant si sprijin…
Nu am avut idee cat de puternica sunt de fapt, pana cand nu m-am asezat in fata tastaturii si am inceput sa scriu. Orice… Internetul e cumva nou in viata mea, fiindca abia la sfarsitul lui 2008 am urmat un curs ECDL, pana atunci nici macar adresa de mess nu avusesem, ca sa nu mai spun ca nici mail nu am trimis nimanui pana acum doi ani. Inca invat, de la voi, de la copii, citind… Nu voi reusi sa stapanesc foarte bine tainele acestei jucarii halucinante, internetul. Dar il voi folosi ca pe o carte vesnic deschisa, cu pagini scrise, dar si cu pagini albe…

Nimic nou nu am avut a va spune… Inca mai pasesc cu teama printre oameni, inca mai am tendinta sa ma ascund inapoia mea, inca mai caut sa inteleg mecanismul unei lumi ce pare sa se clatine sub obedienta unora, sau neglijenta altora. Dar am puterea sa cred in bine, ca notiune si crez.

Nimic nou, sunt doar un om care vrea sa traiasca frumos. Si sa scrie…

Reclame

16 responses »

  1. La un moment dat, fiecare dintre noi (femeile) este slaba dar mereu gasim o tarie in noi care sa ne ridice, usor, de jos si sa ne mentina SUS, sa ne intareasca si sa ne faca niste femei puternice. Felicitari pentru alegerile bune… viata ne surprinde mereu, placut, atunci cand ne asteptam mai putin.

    Apreciază

    Răspunde
  2. Nimic nou.. „toate-s vechi si noua toate”, dar frumos! 😉

    Apreciază

    Răspunde
  3. Da, micuta mea prietena inteleapta! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  4. Pingback: Doi pasi in urma ta… « lunapatrata

  5. salut Sonia 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  6. Pingback: Către vis prin realitate. Despre blogul primei doamne « Teo Negură

  7. Am citit de doua ori, cu luare-aminte 🙂 Iti multumesc!

    Apreciază

    Răspunde
  8. Marina Rasnoveanu

    Ce poveste frumoasa… repeti ca nu e nimic deosebit sau nou…insa eu te-as contrazice… curajul de a te rupe, de a incepe o noua viata, de a te respecta..pe tine si pe principiile in care crezi e atat de rar astazi!

    Apreciază

    Răspunde
    • Povestile adevarate sunt cele care ajung cel mai bine la suflet, e incercata de mult teoria asta, nu doar de mine. Multumesc ca te-ai oprit si mi-ai udat inima cu vorbele tale…
      Da, in viata mea e totul nou, deloc simplu, dar macar simt fiecare secunda traind… Pur si simplu.

      Apreciază

      Răspunde
  9. Ma bucur mult cand iti citesc sinceritatea, si mai ales bucuria ce o arati aici.

    Apreciază

    Răspunde
    • Cand scriu asa despre mine, sau cand scriu cum simt, ma gandesc mereu ca as putea sa nu mai am sansa asta inca o data, clipa e unica. Si de ce nu as fi sincera? Mintind pe ceilalti, ne mintim pe noi, nu?
      Carpe diem…

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: