Ochi de Ciuleandra…

Dedicatie speciala pentru o fiinta speciala… Luka

Nu se gandise niciodata prea mult la sufletul lui, pana atunci… Nu se putea plange de viata pe care o ducea. Era chiar un privilegiat, un om mangaiat de un destin si un traseu reusit. Invidiat pe buna dreptate de catre amici pentru succesul sau la femei, pentru usurinta cu care isi facea afacerile sa prospere, Stefan se considera un om fericit. Varsta si experienta de viata il definise si ii permitea sa se considere un tip sofisticat si implinit.

Aparitia sa in public avea menirea sa atraga priviri instantaneu. In egala masura, si femei si barbati il admirau sau il invidiau. Masina lui alba, pretentioasa, era ca o prelungire a aspectului sau, intotdeauna atent verificat in cel mai mic detaliu. Mediul de afaceri in care isi petrecea cea mai mare parte a timpului, il obliga sa se imbrace elegant, rafinat. Costumele lui croite impecabil erau deja o necesitate pentru Stefan. Nici nu puteai sa nu il observi sau sa nu il simti. Felul cum pasea, cum zambea, statura lui de peste 1,80 m, brunet, gura bine conturata,  parfumul sau discret, erau elemente care il scoteau din anonimat imediat. Se obisnuise sa ” simta” femeile care oftau vazandu-l. Le culegea privirile, intorcandu-le zambete seducatoare. Nimeni nu ar fi spus ca implinise deja 40 de ani. Arata cu  10 ani mai june. Stia asta.