Alunecare (1)

Stateau amandoi intinsi pe spate, cu respiratia inca suieratoare si fierbinte… Ea zambea sagalnic, s-ar fi alintat un pic, dar nu stia daca lui i-ar place. El deja vroia o tigara. Fusese neasteptat de bine, dar il presa timpul. Trebuia sa plece. O mai privi inca o data cu satisfactie nedisimulata. Nu ii parea rau ca o cunoscuse, ca o lasase sa il iubeasca. De fapt, nu isi amintea sa fi existat o alta femeie in viata lui, care sa fie atat de dulce, senzuala, salbatica si dezinhibata. Aproape perfecta…

Mai ca ar fi putut-o iubi pentru broboanele de sudoare care miroseau a pasiune totala. Dar nu avea cum, putea sa o placa doar. O saruta pe nas si se ridica de langa ea.

-Vii la o tigara? o intreba…

-Ihim, murmura femeia cu ochii inchisi…

Il trecura din nou fiori cand aparu langa el, moale si atenta sa nu ii rastoarne cana de ciocolata calda… Moale si cu sanii frematand sub camasa larga…

-Eu as vrea o cafea, dar mai tarziu. Isi lua doar un pahar cu apa.

Se aseza pe scaunelul mic, de copii si il privi duioasa, usor trista.

-Pleci?

-Trebuie, raspunse el reprimandu-si un oftat ce nu ar fi parut prea barbatesc. Dar te sun si stabilim cand ne mai vedem, ok?

Ea il privi doar, plecand pleoapele in semn de incuviintare. Ar fi vrut  ca el sa ii spuna cum s-a simtit, sa o mai sarute inca o data. Dar barbatul era deja plecat de langa ea, cu gandurile…Abia daca se cunoasteau…

Taceau, aparent preocupati de rotocoalele pe care le facea barbatul din tigara.  Nu vroia sa ii arate ei ca fusese mai bine decat se astepta. Ca il tulburase… Ca i se lipise de suflet, asa cum i se lipise si trupul de el, cand o dezbracase. Avea timp sa se gandeasca la toate pe drumul inspre casa. Stia ca ea ar fi vrut sa mai stea, ca poate ar fi trebuit sa o mai sarute o data. Dar sexul e sex, gandi el. Fugi la baie, se inviora cu un dus scurt, se imbraca in graba, incercand sa nu o mai priveasca in ochi. Incerca o gluma care se sparse sec, ea nefiind atenta la substratul incercarii lui. Timp ar mai fost, insa se simtea tot mai stanjenit, incat plecarea grabnica era o solutie salvatoare, asigurandu-l ca isi va pastra masculinitatea.

In pragul usii, totusi, o trase usor inspre el, sa ii mai simta odata sanii presandu-se de pieptul lui. Ea parea o trestie, o salcie usoara, care se  lasase cuprinsa in neasteptata imbratisare. Zambi si ii petrecu bratele delicate pe dupa gat, fara sa il traga spre ea. Sarutul se lasa asteptat. Zambetul de despartire fu strivit intre doua guri care nu stiau de reguli, de timp, de angajamente… Buzele ei il zapaceau mai mult decat crezuse, ii venea sa le muste, sa le decupeze si sa le ascunda, cu tot cu gustul lor, undeva unde doar el sa stie. Nu crezuse ca foamea poate avea si astfel de forma.

Vinovatia de a se afla in bratele altei femei decat sotia sa, disparuse in secunda in care a vazut-o in realitate. Isi aminti de  fastaceala adolescentina cand incercase sa o salute, devorandu-i cu privirea decolteul sugestiv. Barbatia lui il anuntase ca nu facuse o alegere gresita. Gura ei, o promisiune inflorita pe doua buze carnoase, frumos si puternic conturate… Murea de dorinta sa o aiba, nerabdarea ii dadu zvacniri de manz tanar… Cat au stat la masa restaurantului unde se intalnisera, o studiase cu o curiozitate ce nu il carateriza. Clar, o femeie frumoasa. Inalta, cu forme sinuoase, cu o eleganta mai degraba a gesturilor decat a tinutei, cu niste degete delicate, ochi patrunzatori si voce calda. Initial, nu i se paru ca are ceva extraordinar, sa se faca remarcata. Acum, dupa ce facusera dragoste, intelese de ce se simtea atat de atras de ea. Il facuse captivul caldurii ce o degaja din toata fiinta ei. Vroia sa ramana acolo, sa nu fie nevoit sa mai plece.

” Sunt barbat, ce naiba?  Doar ne-am tras-o …” gandi mirat de reactia lui. ” Ea m-a acceptat destul de usor, eu vroiam doar ceva nou, altceva… ”

Se felicita inca o data pentru flerul de a fi detectat asa o… O? Ce?

Nu era ca celelalte femei, nu ar fi putut-o privi ca pe o femeie usoara, dimpotriva. Si totusi il acceptase, stiind ca el e un barbat insurat. Si ca, inainte de orice, e doar o aventura. De ce ii scormonea fiinta asta, toate intrarile bine pazite ale sufletului sau? Fiindca nu putea sa isi permita sa se indragosteasca…

Drumul pana acasa il facu ticsindu-si gandurile intr-un colt stiut numai de el. Vinovatia de a fi inselat nu il mustra foarte tare. Deja ii era dor de femeia frumoasa care ii magulise atat de bine orgoliul masculin. I se infiora pielea numai cat isi amintea de pecetile lasate pe tot trupul sau. Incerca sa scape de emotia noua, cu iz de pacat. Dincolo de chemarea trupeasca era si altceva, ceva ce nu mai traise. Sarutul terminat brusc la plecare, il facea sa regrete ca nu l-a prelungit, incat sa ii ajunga si lui.

Se privi in oglinda retrovizoare impunanadu-si sa aiba un aer degajat.Trebuia sa para ” normal” acasa. Pana azi nu fusese pentru el o problema sa minta, sa disimuleze. Oglinda ii arata un chip ingrijorat, amprentat de experienta prin care trecuse.

Stia ca abia acum fusese iubit cum a vrut dintotdeauna. Stia ca nimic nu va mai fi la fel de aici inainte. Stia ca alunecase, stia ca a gresit, dar nu il afecta nimic din toate acestea. Stia ca, daca vroia sa schimbe ceva in el, trebuie doar sa nu o mai vada pe Ea. Niciodata. Sa o pastreze asa cum o avea acum in el. Intreaga, sensibila, atenta, duioasa, patimasa… Sa ii iubeasca intelegerea pentru alunecarea lui… Sa o iubeasca doar pentru ca exista… Atat.