Lovea cu sete, cu o pofta nestiuta pana atunci, sa poata alunga din sange cumplita senzatie ca nu mai apartine nimanui. Se simtea abandonat, parasit, mintit… Si lovea, lovea cu asa o ciuda de parca ar fi incercat sa crape pamantul in doua. Dorel isi sterse cu dosul palmei sudoarea aparuta, uitandu-se la locul unde lovise cu atata sete… ” Poate ar trebui sa ma opresc” gandi el. Ofta adanc, se descarcase de toata tensiunea acumulata.
” Ce credea Renata? Ca-s doar un prost, un dobitoc care trage in jug sa ii fie ei bine si moale… Iar ea sa se coboare pana acolo incat sa il cheme pe el, tocmai pe amicul meu, Misu, sa o rezolve… Credea ca nu o sa vad urme, ca nu o sa imi dau seama, ca sunt un bou care executa si atat…? ” Mai lovi o data, se uita cum se casca gaura facuta. Oarecum racorit, totusi Dorel era un pachet de nervi, stia de la vecini ( vecini cumsecade) ca pe la ora asta isi face aparitia ” dumnealui” . Va fi foarte mirat Misu sa dea peste Dorel, cand aranjamentul era sa fie doar Renata singura acasa. ” Ma crede plecat la munca, siguuur, ca prostul de Dorel e bun doar daca aduce bani, iar Renata e mestera sa ii arunce pe altii…”
Iesi pe terasa, isi lua o bere si se aseza comod sa il astepte pe Misu…Hotararea de a-i spune ca stie tot, de a-i vedea fata mirata ca nu ii iese ea inainte, o anticipa cu un sadism de care nu se crezuse in stare…
Trecuse deja la a doua bere, iar amicul lui nu isi mai facea aparitia. O jumatate de ora, o ora… Deveni iritat, nu intelegea ce ii scapa, ce se putuse intampla… Puse mana pe telefon, chiar daca nu ii convenea sa ii spuna asa, dar nu mai avea rabdare, vroia sa se simta razbunat.
-Alo, Misule! Ce faci, ma?
-Salut, Dorel! Ce sa fac, astept sa ma cheme cineva la o lucrare, da’ vad ca nu mai suna… Tu ce faci ma?
– Eu nimic deosebit, cum ma stii, muncesc ca un prost… Auzi, ma, am inteles ca azi trebuia sa vii pe aici…
-Unde sa vin?
-Pe la noi, pe acasa… Dorel se straduia sa para calm.
-Nu, ma. Ce sa fac eu la voi? Plus ca eu am de lucru la cineva… Si nu stiu cat stau.
-Mda, da… Ai de lucru! Las’ ca stiu io!
Si incepuse sa urle in telefon ca un disperat…
–Misule, Misule… Tocmai tu, ma tata…! Ai mancat cu mine la masa, am impartit tigarile, am baut din aceeasi halba, te-am incaltat cand ti s-au rupt bocancii… Si eu ce ti-am zis? Sa nu ma minti sau sa ma vinzi, ca te calc in picioare! Ai zis ca-s prost si ca nu stiu! De Renata ce sa zic, e femeie si minte senina, asa e natia ei!Dar tu, ma!!! Si unde, maaa, la mine acasa?! Nenorocitule, cand te prind iti crap si tie capu’ cu tarnacopu’ !
Misu se blocase, nu putea sa mai zica nimic. Oricum Dorel urla ca apucatul la celalalt capat. Simtea o racoare pe sira spinarii…
-Stiu tot, ma! Mi-am dat seama ca e mana ta…Numai tu puteai sa fii ala care toarna betonul, ca sa se scurga apa de ploaie spre casa, nu spre curte… Ma, nenorocitule! Tocmai la mine sa faci lucru de mantuiala! Sa imi toci banul si sa faci carpeala, ma, Misule!… Tu, care ai invatat meserie de la mine! Iar nevasta-mea sa nu spuna pe cine a chemat! Sa ma minta la bani ca pe un tampit!
–Dorele, calmeaza-te… reusi sa zica Misu intre doua urlete… Numai pentru asta faci atata caz? Stai ma, lin! Ce dracu’ ? Trebuia sa fie surpriza, sa gasesti toata curtea turnata si sa ma apuc si de semineu in spate. Sa montam grataru’ pana de ziua ta… Hai ca trec diseara pe la voi acasa si vorbim calm, ce dracu’ ?
Dorel se calmase instantaneu mormaind pentru sine: ” mare bou sunt ” …
-Si salut-o si pe Renata din partea mea, zise Misu bucuros ca se potolise bestia.
-O saluti tu diseara cand vii, ca nu stiu unde e dusa iar! Auzi, ma, Misule…? Da’ stii ce am facut de draci? Am pus mana pe tarnacop si am spart ce ai turnat tu. Hai te salut, lasa ca reparam impreuna. Noi sa fim sanatosi! -si inchise telefonul bucuros ca se ambalase degeaba. Isi mai lua o bere, se aseza la umbra si ranjea fericit ca nu a pierdut un amic pentru o prostie.
La celalalt capat, Misu ofta adanc… Simti unghiutele pe spatele lui, se lasa usor inspre femeie si incepu sa rada…
–Renato! iti dai tu seama, inghetasem de spaima ca s-a prins barbata-tu ca noi ne-o tragem! Cand colo, dementu’ se enervase ca v-am turnat aiurea betonul dupa casa. Ce bine imi stie mana! se minuna Misu…
Renata nu raspunse atunci nimic, doar zambi pisicoasa, tragand barbatul inapoi peste ea.
-Ti-am zis doar, fac ce vreau cu el!
” Si cu tine… ” gandi femeia, gemand sub trupul tanar al lui Misu.
……………………………………………………………………………………….
Acasa, la umbra, calm si fericit ca se lamurise ” treaba”, Dorel lingea bere dupa bere, mormaind un soi de cantec, uitandu-se tulbure la tarnacopul cu care masacrase munca amicului sau… ” Do-Re- Mi… ”
De dupa poarta, unul din vecinii cumsecade, il saluta si il intreba batjocoritor:
–Dorele, probleme, ma?
-Nnu, ma… Nici o problema! si se mangaie pe burta, multumit ca a mai rezolvat o chestie si pe ziua de azi…
Iata, am executat si leapsa Mitzei… Sper ca nu-s ultima din card! Lectura placuta, dragilor: Luka,Mitza, Porkul, Standdowncafee, Radu, Florin, Sfbacterie, Alas, Shayna, Teo Negura… Nu dau eu leapsa mai departe, doar fac pentru prima data incercarea acestui ping-back…
Ai incercat si ti-a iesit…faza cu ping-urile. 😉
ApreciazăApreciază
Ma bucur… Speram sa imi fi iesit si… faza cu parabola triunghiului amoros…
ApreciazăApreciază
Hai ca te-ai descurcat bine, cu ping-ul. Cat despre leapsa, desi nu-s adeptul lor nicidecum, parerea mea e ca ai onorat-o si-nca prea 🙂
ApreciazăApreciază
Ti-a iesit si ala, nici nu avea cum altfel. 😉
ApreciazăApreciază
Mersi, Copil frumos!
ApreciazăApreciază
Incep sa invat, iar la lepse ma bag numai daca ” simt” subiectul si daca ma distreaza ceea ce fac. Iau totul ca pe o provocare!
Subiectul ” Dorel” pare sa fie inepuizabil. Mersi, Teo!
ApreciazăApreciază
Un triunghi muzical cu acompaniament la…tarnacop 🙂
ApreciazăApreciază
Pai nu il puteam desprinde pe Dorel de tarnacop…! Tot femeia e capul rautatilor…
ApreciazăApreciază
Si-asa Dorel a ramas fara trotuar, gratar si cu nevasta…
ApreciazăApreciază
Nevasta are, numai ca el nu stie, sau afla ultimul…I-a ramas unealta distrugatoare, la care se uita tulbure, si berea…
ApreciazăApreciază
Pingback: Papusa automata… « lunapatrata
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 75) « Teo Negură
Da’ cu Dorel chiar nu tine nimeni?… 🙂
P.S.: Triunghi amoros nu-i, mai degraba grup organizat (mai mare sau egal cu 2) pentru savarsirea infractiunii de „ti-o fac io”. Acum, cine face pe cine, ramane la latitudinea personagiilor. Pe rand, nu toti odata! 🙂
ApreciazăApreciază
Da, cam ai dreptate, Cu Dorel nu tine decat tarnacopul…Numa’ amor nu-i intre ei, nici macar amoru’ artei! Iar infractiunea se poate diversifica de la ” ti-o fac io” la ” ti fac io pi tini… „
ApreciazăApreciază
E cam violent Dorel.
Nu-i vad bine daca afla mai multe.:D
ApreciazăApreciază
Macar violent sa fie, saracu… Si mai are si vecini ” cumsecade”, gata sa te serveasca cu ce stiu ei…
ApreciazăApreciază
Ca de obicei o imbinare armonioasa intre cerintele lepsei si originalitatea cu care abordezi tema.Imaginatia ta brodeza povesti palpitante, rupte din viata, indiferent de tema.Felicitari!
ApreciazăApreciază
Maria, nu stiu daca ma pricep asa de bine sa iti spun cum ma bucura vizitele tale, dar mai cu seama, vorbele tale. Imaginatia mea a stat multa vreme nefolosita la vedere, iar blogul mi-a dat ocazia sa o las sa zburde, dupa cum mi-e firea.
Si da, viata reala, simpla, cu bunele si relele sale mi se pare cea mai perfecta muza. Putem fabula cat vrem, dar eu speculez tocmai posibilitatea de a lasa fiecaruia ocazia sa se poata transpune in poveste. Contactul cu realitatea ajuta si cele mai inchise firi sa se destinda. Iar eu imi doresc ca fiecare sa intre aici si sa se simta cat mai relaxat si binedispus. Seara buna, draga mea…
ApreciazăApreciază
Pingback: Miercurea fara cuvinte – Incercand sa(-ti) aduc ploaia…. « lunapatrata
Să vedeţi ce tragedie o să fie când o să-şi găsească şi Dorel vreo „Fa”. 🙂
Frumos scris, Sonia, dar mi-e tare milă de sărmanul Dorel, cum trage el mereu paiul cel mai scurt. Dacă-mi permiţi un joc de cuvinte geometric, Dorel e prea obtuz să poată face parte dintr-un triunghi amoros. 🙂
ApreciazăApreciază
Da, Cosmin. Tocmai de aceea am numit ” trio Do-Re-Mi” acest triunghi amoros. Desi am respectat cerinta lepsei, de a fi doar trei personaje, am avut imboldul de a-i trimite lui Dorel o vecinica simpatica si de calibrul lui, pentru alinare de suferinti…
Iti multumesc pentru jocul tau de cuvinte geometric, la care te pricepi de minune!
ApreciazăApreciază
hmm…interesanta si captivanta poveste, Sonia. 🙂 Mi-a placut.
ApreciazăApreciază
Poveste simpla de viata… Multe se intampla, putine se stiu… Noroc cu Dorel!
ApreciazăApreciază
Perfect credibile personajele :)))
Felicitari !
ApreciazăApreciază
Nu-i asa? Ma bucur ca ti-a placut!
Multumesc, sa ai o zi minunata!
ApreciazăApreciază
Nu stiu din care motiv, mi-au intrat la spam comentariile tale, dar am remediat si am aprobat doar unul dintre ele…
ApreciazăApreciază
Straşnic. Frumos Sonia, mi-a plăcut.
Ie-te http://marfadeblog.blogspot.com/2011/07/te-primesc-zic.html şi la mine, deşi am vrut sa stau pe coco, să nu iau lepşe 🙂
ApreciazăApreciază
Mersi, dragule! Stii, cuvantul asta ” leapsa” ma duce cu gandul la jocul acela din copilarie, noi ii spuneam ” fripta” sau ” biza” , cand unul isi pinea o mana la ochi si ceilalti bazaiau pe langa el, apoi ii ardeau o palma peste mana pusa la ochi, iar cel fript trebuia sa ghiceasca cine l-a trasnit…
ApreciazăApreciază
Pingback: Leapşă cu sonete şi premii « Cosmin Maricari