Egali pe albul cearceafului…

A cata oara venea sa se relaxeze in exact acelasi loc, pe aceeasi banca, de pe aceeasi alee? Probabil o facuse de cateva zeci de ori bune. Prefera acel loc pentru ca parada de fete zvelte, tinere, galagiaose, o avea asigurata. Picioare lungi si ferme, picioare mai scurte sau mai pline, fete cu forme innebunitoare, sanii lor jucausi prin bluze abia itite… Adora sa le ghiceasca forma sanilor, sau sa le dea o varsta stapanelor lor…

Desi avea o prietena care arata destul de bine, nu vedea nimic rau in a se delecta, macar vizual, in scurtul ragaz pe care il avea la jumatatea zilei. Binecuvanta venirea verii macar din acest motiv, foarte subiectiv, dar incantator. Tinutele fetelor erau tot mai sumare, formele erau la vedere, iar spectacolul gratuit nu facea decat sa il bucure.

Iubita lui era putin mai conservatoare, inca mai ducea munca de lamurire sa se iubeasca si cu lumina aprinsa, si in miezul zilei… E drept, mult mai tanara decat el, dar reusea cu greu sa o inteleaga de ce il respinge aproape de fiecare data cand o saruta intempestiv, sau isi dorea sa o dezbrace in plina zi, daca ramaneau singuri la ea acasa. Usor-usor frustrarile isi puneau amprenta. Incerca sa se destinda venind in parc, sa uite ca desi avea o partenera stabila, poftele lui ii erau cenzurate, uneori absurd.

De mai bine de cateva saptamani, observa ca nu era singurul care venea cu regularitate acolo. Peste drum de locul lui, se aseza o doamna, mereu in acelasi loc, statea pret de o jumatate de ora, dupa care se ridica si pleca. Devenise un chip familiar, mai ca ar fi simtit nevoia sa o salute de cate ori o zarea. Parea in lumea ei, scotea un pachetel, o sticla cu suc si pachetul de tigari si isi urma tabietul zilnic. Abia acum fusese atent ca pachetelul era de fapt o prajitura-ecler cu ciocolata. O urmarea cu coada ochiului ca sa nu para iscoditor, dar ea nu il observase ca el o studia. Nici nu i-ar fi trecut prin minte. El, foarte tanar, ea mult mai matura…  Nu reusea nici ei sa ii dea o varsta, dar presupunea a fi undeva pe la 35-36 de ani, sau chiar mai mult… ” O femeie interesanta” isi spuse dupa ce o privise mai atent. Gura frumoasa, cu buze pline si conturate, fata senina si neacoperita de farduri, un machiaj discret… Ceva il contraria privind-o. Incercase sa ii prinda si o privire, sa ii vada si ochii. Nu reusi…

Veni ziua, dupa saptamani de observatie, in care isi lua inima in dinti si o saluta, ca pe o amica veche. Ea ridica ochii si ii zambi cald, inclinand din cap a salut. „Uf, ce ochi are…” Tanarul nostru se aseza la locul stiut incercand sa se concentreze la pustoaicele care isi fluturau formele si fustitele minuscule in fata lui. Nu se putea concentra. Femeia cu eclerul il fascina fara sa inteleaga de ce, de unde aceasta atractie. Atractie? Se gandi… Ochii lui ii petrecura o vreme miscarile trupului cand se ridica de pe banca, dar miscarile nu erau nici lascive, nici incitante. ” Trup de femeie coapta, de femeie care a trecut de tinerete binisor, dar atragatoare totusi…”  Vreme de o saptamana de la primul salut, incepusera sa discute la modul general, despre vreme, despre caldura, inghetata, fleacuri… El flirta la modul aproape vizibil, ea politicoasa ii raspundea zambind cald, ca si prima data. Seara, acasa, il bantuia dincolo de ratiune, incerca sa si-o imagineze goala, in bratele lui. Radea mai apoi singur de slabiciunea asta noua si ciudata. ” De ce as vrea o femeie cu cel putin 12-13 ani mai mare decat mine? ” Vocea ei il zapacea, isi dorea sa o auda soptindu-i nebunii, felul cum musca din eclerul acela, il intarata fantastic de tare.

„Probabil am innebunit, dar o vreau pe femeia asta” , hotari el. A doua zi o astepta pe banca ei. Ea nu paru foarte surprinsa de tirada lui, de vorbele explicite, de dorinta lui. Parea ca il intelege, ca nu vede nimic rau in doi oameni care se plac, indiferent cata distanta in ani este intre ei. Seara s-au vazut, in acelasi loc, dar au continuat discutia pasind unul langa altul, fara graba. Barbatul o mirosea cu narile dilatate, ii lua rasul domol si il savura cu toata fiinta, ii privea mainile, felul cum pasea, cum i se ridica bluza de in pe sani, la fiecare respiratie. Fara prea multe vorbe, femeia l-a dus acasa la ea, unde tanarul nostru se napusti sa isi culeaga sarutul pe care si-l imaginase de atatea ori. Femeia zambea sub buzele lui pofticioase, recunostea avantul, repezeala, stia ca trebuie sa il infraneze… Ii strecura mainile pe sub camasa, mangaindu-i pieptul tanar, cu pielea catifelata si mustind de dorinta. Asa obtinu primul geamat surd, prima inchidere a pleoapelor… Era constient ca si ea il doreste nestapanit. Asta parea ca ii trimisese tot sangele in barbatia lui, tragand-o inspre el, sa il poata simti. Ii soptea vorbe fara noima, ii strivea cand buzele de gura lui nesatioasa, cand sanii de pieptul lui. Stia ca daca se grabeste, putea sa se intample ceva nedorit, dar nu mai rationa. Tot ce conta era ca saruta pe acea straina frumoasa, tandra, calda si calma, si singurul lui gand era sa o aiba.

In freamatul acela salbaticit de dorinta dezgolita de ratiune, ii dibuise sanii pe sub bluza. In prima clipa a vrut sa ii stranga, puternic, dar moliciunea lor, felul in care asteptau mangaierea, ii oprise pornirea… Invitau la mangaiere…Ii elibera usor din stransoarea materialului si se mira ca ii incapeau perfect in palme. Ea il privea, usor intimidata, murmurand un inceput de scuza, pentru sanii ce nu mai aveau taria si obraznicia tineretii. Murmurul ei se stinse delicat cand barbatul realiza ca e inutil sa se mai grabeasca, o saruta usor, dulce, lingandu-i incet buzele pe care i le urmarise de atatea ori cand musca acel ecler plin de ciocolata; o avea acolo doar pentru el, vroia sa o savureze ca pe un premiu asteptat. Desi tot trupul lui zvacnea… Se surprinsese ca nu mai tinea cont de un plan pe care il urma ori de cate ori facea sex, incat asta ii dadea un sentiment de siguranta in plus. Femeia de langa el ii ghida instinctele cu o rabdare pe care nimeni altcineva  nu o mai avusese pana la ea. Era atat de dornica sa fie sarutata, isi intindea gura spre el, de parca ar fi vrut sa ramana acolo, numai ca el cobori sa ii premieze, cu o limba si o gura fierbinte, sanii care tremurau imperceptibil, in asteptare… Ii placea ca nu ii spune pe nume, ca are atata rabdare, ii placea cum se plimba cu mainile pe tot trupul lui incins si nestapanit, cum ii gaseste locuri unde nu isi imagina ca ar putea fi facut sa explodeze de dorinta, ii placea sa ii ghiceasca cu ochii inchisi gura care lasa saruturi pline de dorinta curata, pe pielea lui, care parea sa o innebuneasca… Il mirosea, el gemea, il mangaia, el se lipea chinuitor de dansa… Nu avusese idee pana la ea, ca putea sa fie iubit si astfel, ca nu mai era nevoit sa faca el toata treaba, si apoi sa aiba teama ca va auzi reprosuri, sau mici intepaturi verbale, cum obisnuia deja prietena sa… Femeia asta i se daruia, pur si simplu, fara mofturi, fara inhibitii, fara false pudori, fara sa il faca sa simta diferenta de varsta dintre ei… Erau barbat si femeie care se iubeau si isi rasfatau simturile intr-o perfecta combinatie de respiratii suieratoare si zambete redesenate in inceputuri de sarutari demente.

Nu aveau nevoie de cuvinte, trupul ei molatic se intindea cabrandu-se la maxim inspre gura lui cerandu-i sa fie devorat. O saruta mirandu-se de pofta cu care se lasa mancata; ii lua gemetele adanci si i le imprima direct in carnea lui tremuranda. Palmele lui se crispau de placerea atingerii feselor femeii, care erau surprinzator de ferme, cu curbe atat de feminine. Fata lui era intr-o mirare crescanda, privindu-i chipul transfigurat de dorinta… Se ratacea in ochii ei adanci, in privirea ei care chema-chema nebuneste…

Nu mai astepta, zvacnetul din simtirea lui il trimise direct in adancurile ei clocotitoare, care il primisera cu nesat, facandu-l captivul cel mai bun pentru asteptarile ei. Incnira in acelasi timp; surpriza era in egala masura de mare. Trupurile lor pareau sa se stie de dincolo de intelegere si ratiune umana. Dar nu mai conta. Alunecau unul spre altul in balansul bine stiut, dar care devenise leagan pentru multe din neimplinirile fiecaruia. Mintea era doar un biet artificiu, trupurile devenisera rege si regina intr-un regat ale caror granite nu le puteau defini decat intre doua respiratii intretaiate… Nu era nevoit sa o intrebe daca se simtea bine, era vadita placerea si nebunia la care il facuse partas. Nu regreta nici un pas pana acolo, era deja dincolo de orice asteptare. Nu statea nimeni sa se intrebe cat timp, de cand, de ce… Nelinistile lor erau spalate si razbunate in cele mai tandre imbratisari… Stia ca depasise granita acelui sex binestiut, ca devenise in interiorul acelei fiinte minunate, un barbat dorit cu fiecare particica a sa.
Finalul ii gasi asa cum isi doreau amandoi, fara sa vorbeasca inainte despre asta, inlantuiti, epuizati, inca sub efectul surprizei de a le fi fost atat de bine. Ii mangaia pielea femeii fara sa se sature, vrand parca sa le dea palmelor garantia realului. Ea il privea ca in prima zi, cald, fericita, duioasa…
Din acea seara, barbatul nu mai simti nevoia sa mearga in parc, dupa obicei. Amintirea fierbinte a intalnirii cu acea femeie, neasteptat de tandra, de domoala, ii era suficienta. Se simtea stapanul unui secret fantastic. Nu se putea gandi la acea femeie ca la o amanta, era pentru el un liman la care isi dorise mereu sa ajunga… Nu stiuse cat de mult conta pentru el acest sentiment. Se simtea implinit si nesatul, ar fi dorit-o fara sa conteze cand si unde. Il atragea atat de mult, incat putea jura ca ii simte inca acel gust cu care il innebunise… Zambea enigmatic, isi recapatase curajul si increderea. Stia ca e tanar si mai are de experimentat si de invatat, se gandea ca poate doar pentru tineretea lui l-a dorit  acea femeie, in egala masura.

Nu isi faceau planuri de nici un fel, se intalneau doar, bucurandu-se primordial unul de prezenta celuilalt, ii tinea impreuna bucuria sincera de a se revedea, faptul ca isi doreau lucruri mici, aparent banale, dar atat de greu de obtinut in realitate.

Azi urma sa se vada iar cu ea. Era nerabdator sa ii stea in bratele moi si dulci, sa se lase rasfatat… In drum spre ea isi aminti ceva… Desi nu ii ducea niciodata cadouri sau flori, nefiindu-le necesare, se gandi ca ar putea-o bucura, copilareste, daca ii va duce cateva eclere, pe care sa le devoreze impreuna, dupa ce foamea de simturi isi va fi luat dreptul din amandoi.

Un el si o ea, la distanta de generatii si conceptii, egali pe albul cearceafului sau la fel de nebuni pe roua diminetii, se iubeau simplu, omeneste…

Fara rezerve, fara oprelisti, fara conditii…