Imensul Dor De Doi ce-mi rascoleste firea
Imi da fiori de vraja si-acuma cand iti scriu…
Ia-mi lacrima si plange-o! Iar plansu-mi inca viu
Ascunde-mi-l in tine, sa-mi amagesc simtirea.
………………………………………………………………
Ma leagana-nspre vise, m-apropie sa-ti fiu
Descantecul de viata ce-aduce implinirea,
Tremuratoare umbra, izbanda-n ratacirea
Cand tu iti intinzi mana, ca mai apoi sa stiu…
………………………………………………………………
Trezeste-ma la viata! Sa ies din amortirea
Ce pasul mi-l coboara intr-un adanc pustiu…
Sa celebram, iubite, minunea, regasirea…!
……………………………………………………………..
Priveste, dar, spre mine! Sunt un copil zurliu!
Si-ti tulbur viata toata, visand, nebun, iubirea…
Sa invatam, e simplu: Sa-mi fii si sa iti fiu…
Leapsa de la Cosmin;
Stiam ca nu e simplu de compus un sonet, dar am incercat sa ii dau o forma acceptabila… Invitatii speciale: Alas, MitzaaBiciclista, Radu, Cosmin, Luka, Sfbacterie, Varaton, Luna Patrata, Teo Negura, Tacticosul Standdowncafe … si nu in ultimul rand, Mosu’… Porku’ de York, Mircea Popescu, Soseta,Diana.
dordedoi 
Mulţumesc pentru participare, Sonia! Şi pentru sonet.
Despre acesta din urmă o să spun mai multe când se va termina concursul. Deocamdată, doar mulţumiri. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu stii cata placere mi-a facut sa particip. Stii bine de acum ca iubesc provocarile! Eu iti multumesc ca m-ai nominalizat intre nume „grele” din blogosfera…
ApreciazăApreciază
Ah, si sigur nu am jucat ping- pong din asta blogosferic cu toti cei mentionati de tine in leapsa… sper sa nu se supere, dar la servici e mai greu cu ping-uitu’…
ApreciazăApreciază
Minunat. Mereu mai calda decat mine.
ApreciazăApreciază
Multumesc, Luka… Tu transmiti caldura, de asemenea, dar in felul tau… Ma bucur ca ti-a placut! Ma bucur copilareste, sincer!
ApreciazăApreciază
Luka…si un sarpe e mai cald decat tine :D…yuhuuu owned 😀
ApreciazăApreciază
Ai fost rrrau tare la faza asta… 🙂
Nu ai dreptate, sorry!
ApreciazăApreciază
Asa declaratie de dor n-am auzit de mult. Poti s-o treci la „Despre” fara retinere! Iar forma in care-ai imbracat-o urca, intr-adevar, stacheta pentru toti participantii la leapsa, dar si pentru iubitorii de poezie romantica.
ApreciazăApreciază
Kolectore, reverenta…!
Daca degetele mi s-ar balbai ( si mi se ” balbaie”) as scrie in alta limba raspunsurile… imi era inima mica-mica fiindca nu stiam cum va suna celorlalti… Mie imi suna tanguitor, ca toate poeziile mele…
Nu stii un alt epitet pentru ” coplesitor” ? Ca asta e mic pentru mine…
ApreciazăApreciază
Eu deja mi-am castigat premiul din cuvintele voastre… Zau, nu mai conteaza cine si ce castiga! Vorbesc in numele meu! Daca am trezit in tine o emotie cat de mica, eu ma declar victorioasa. Asta e rostul aripilor ce-mi duce sufletul spre voi… Multumesc, astept cu drag muncusoara ta!
ApreciazăApreciază
E cald si plin de dorinta, de pofta de …doi. Avantat mai degraba, in nici un caz tanguitor.
ApreciazăApreciază
Am avut impresia, scriindu-l, ca mi-am desfacut sufletul ca pe o portocala, pana la miez…
Multumesc, Diana!…
ApreciazăApreciază
Regasirea de doi cred ca este cea mai frumoasa dintre toate… iar, tu, in acest sonet, ai reusit sa redai perfect simtirea din inimile tuturor. Ma-nclin… 🙂
ApreciazăApreciază
Iar eu iti imbratisez cu drag cuvantul…
Speranta mai are inca de luat lectii de la cei care au credinta in acest magic DOI… Departe de a fi desuet, e cea mai buna cura de vindecare de sindromul insingurarii.
ApreciazăApreciază
Priveste, dar, spre mine! Sunt un copil zurliu!
Si-ti tulbur viata toata, visand, nebun, iubirea…
O avalansa de sentimente,tariri intense.Mi a placut.
ApreciazăApreciază
M-a invatat poezia sa imi exprim firea mai bine decat as fi crezut ca o pot face… Desi am avut ani in care credeam ca au secat in mine radacinile acestea, se pare ca ele au ramas intacte. Ma bucur sa iti fi placut.
Enorm!
ApreciazăApreciază
De data asta nu pot tine pasul cu voi !
Cand e vorba de poezie prefer sa citesc 🙂
ApreciazăApreciază
Si eu ma bucur ca vii sa ma citesti…
Multumesc pentru trecere!
ApreciazăApreciază
„Copil zurliu” ce esti! De unde scoti talentul asta? 😛 Frumos, ce sa zic, ma impresionezi de fiecare data. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu il scot de nicaieri, pur si simplu, vine din mine, sau literele nu fac decat sa ” deseneze” ce simt eu, cum simt eu… Ma inclin pentru vorbele tale bune…
ApreciazăApreciază
Iti multumesc ca m-ai invitat, si ca numele meu este alaturi de randurile tale minunante. Am sa incerc sa sonetesc si eu : )
ApreciazăApreciază
Frumoase lepsele astea, parerea mea ca apropie oameni, incalzeste suflete si deschide pofta pentru literatura adevarata, chiar daca pe blog nu facem decat niste incercari…
Multumesc, dragul meu…
ApreciazăApreciază
Pingback: Pe ape…intr-o barca de hartie (2) « lunapatrata
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 76) « Teo Negură
Pingback: Un blog de poveste » Blog Archive » Sonetul din tablou
Pe mine ultimele trei versuri m-au impresionat, sunt foarte reusite si strang parca in ele intreaga esenta a sonetului tau. Bravo, Sonia! 🙂
ApreciazăApreciază
… Si sa stii, Teo, ca ultimele trei versuri m-au si convins sa o public inainte sa o recitesc macar, fiindca nu eram foarte convinsa ca suna bine… Iti multumesc din suflet pentru gandurile si vorbele tale bune… Conteaza enorm!
ApreciazăApreciază
„Ia-mi lacrima si plange-o! ”
Bravo Sonia, foarte frumos. Mersi de invitatie.
ApreciazăApreciază
Mersi, dragule… Cu mare placere…
ApreciazăApreciază
Pingback: Sonete. Deznodământul. | Cosmin Maricari
Pingback: Cosmin Maricari » Sonete. Deznodământul.
Pingback: Şi totuşi… | dordedoi
Superb sonet !
ApreciazăApreciază
Si mie mi-e drag…
ApreciazăApreciază