Nu ma privi asa, stiu, nu-s decat un vagabond, un om al strazii, un cersetor de viata…
Candva, ti-am oprit pasul in dreptul meu. Erai frumoasa, eleganta, miroseai a parfum din ala de ne fac noua, retardatilor lumii, sa ne falfaie narile ca la pisoi… Ne multumim sa iti pupam pantofii, doamna, ca poate ai un banut sa ni-l arunci… Atunci te-ai uitat cu luare-aminte la mine. Mi-ai zis ca-s un pusti cu privire obraznica, dar frumoasa. Ti-ai pus manuta ta spalata pe capul meu jegos si m-ai mangaiat.
Putere n-am a stinge din tine dorul greu,
Si nici sa te pot face sa uiti de-a ta visare…
Fara de ea s-ar stinge, absurd, in nepasare,
Intreaga ta credinta… M-as stinge chiar si eu.
…………………………………………………………..
Au rostul lor pe lume: durere, departare…
Le-ncearca fiecare, le-am gazduit si eu
Nu-s oaspeti asa pasnici si foame au mereu,
Iar coltii suferintei ii simt fara-ncetare.
………………………………………………………….
Negocierea cade, destinu-i crud, e Zeu!
Imi lasa doar iubirea, chezas in asteptare,
Pe capatul de zare sa-ti tes un curcubeu…
…………………………………………………………
Si-am sa arunc spre tine navodul de mirare,
Tesut din iarba moale, scaldat in helesteu,
Sa te-nvelesti la noapte, cand chemi a ta visare…
dordedoi 