Nu, nu te astept pe tine…

Posted on

Nu ma privi asa, stiu, nu-s decat un vagabond, un om al strazii, un cersetor de viata…

Candva, ti-am oprit pasul in dreptul meu. Erai frumoasa, eleganta, miroseai a parfum din ala de ne fac noua, retardatilor lumii, sa ne falfaie narile ca la pisoi… Ne multumim sa iti pupam pantofii, doamna, ca poate ai un banut sa ni-l arunci… Atunci te-ai uitat cu luare-aminte la mine. Mi-ai zis ca-s un pusti cu privire obraznica, dar frumoasa. Ti-ai pus manuta ta spalata pe capul meu jegos si m-ai mangaiat.

Seara, in canal, tovarasii ma inghionteau cu rautati. Ca sa scap, am ras si eu, am vorbit urat despre tine. Nu aveau VOIE sa stie ca de atunci te-am iubit. Stii cand te iubeam mai tare? Cand crapam de foame… Cand trebuia sa fugim de jandarmi, astia is mai rai si mai a dracu’ decat politistii. Astialalti is mai blanzi, ne mai da cate una dupa cap, ne mai dracuie, dar ne arunca cate o bucata de covrig muscat. Noi ne repezim cum fac cainii. O sfasiem. Astia rad. Rad si pleaca… Tu nu ai ras, Doamna mea! Tu mi-ai zambit. Erai prea tanara sa te vreau de mama, in mintea mea aburita de aurolac, dar te-am vrut de femeie. Si ce? Visele costa? Acolo, jos, in imputiciunea canalului, la intuneric, inghesuit in cartoanele mele, pot sa am ce femeie vreau. In noaptea aia te-am avut pe tine…

Stiu, nu o sa mai treci curand sa ma vezi, dar macar treci sa te vad eu… Ma mai duc asa inca o suta de zile, sau o suta de ani… Fusta aia a ta, de matase bleo, lunga si usoara, mi-a atins fata. Cum putea sa miroasa a tine?… Nu m-am ridicat de jos, n-am vrut sa te sperii, sunt ditai vlajganul, am stat asa, chircit. Mi-ai dat numai mie ban, mai apoi a trebuit sa ma lupt sa nu mi-i ia altii. Nu, nu i-am baut, am vrut sa cumpar o floare, dar m-au alungat de la usa florariei. Asa ca mi-am cumparat un pahar de iaurt si l-am mancat singur.

Doamna mea… Ma lasi sa te iubesc fara sa stie nimeni? Promit sa nu iti ies in fata, chiar daca vad zilnic masina aia din care cobori, chiar daca ochii tai sunt tristi, chiar daca esti mai saraca decat mine… Eu ma intind seara fericit daca te vad, rad ca prostu’… Astia ai mei m-au poreclit, dar nu vrei sa stii cum. Nu-s rai, is doara niste amarati, care trag zilnic lozul supravieturii. Unii reusesc, altii nu. D-aia nici nu ma iau de ei, chiar daca fac misto de mine, sau de ei.

Tare as vrea sa stii si tu seara, ca cineva te iubeste. Sa nu mai strangi lacrimile in tine. Eu cand simt ca trebuie sa plang, cant… Stii ce frumos cant? In cimitir ii rup pe batrani, imi dau de baut si de mancare si ma intreaba daca am familie… N-am. Nu te am decat pe tine… Intr-o zi, cand o sa te vad, o sa iti cant, da’ nu din astea de jale… Nu! Stiu eu unu’ fain de tot, o sa auzi! Si o sa vii sa vezi cine iti canta, femeie frumoasa! Si o sa imi mai dai un ban, o sa ma mai mangai odata… Da?

Nu stiu cum te cheama, dar o sa te botez eu. In taina…

O sa iti spun Ioana…

Fiindca, parca si mie, mi-au zis candva Ion.

Sarut mana, Ioana.

14 responses »

  1. Daca-ti aduci bine aminte, intr-o postare de-a mea ii faceam pe toti oamenii cersetori la mana sortii… Doar ca unii cersesc mancare, iar altii atentie, iubire, fericire… Interesant textul tau, l-am vazut cu ochii mintii in timp ce il citeam…

    Apreciază

    Răspunde
    • Asta am si dorit… Sigur ca imi amintesc postarea ta, dar mai ales lucrarea desenata. Este una din cele mai inspirate facute de tine…
      Am vrut sa subliniez ca nevoia de iubire e la fel in orice fiinta, ca unii cer prea mult, iar altii sunt fericiti cu… mai nimic…

      Apreciază

      Răspunde
  2. Fericirea adevarata este atunci cand te bucuri de ceea ce ai, oricat ar fi de putin. Si apoi… nu vreau sa am o lume intreaga, dar vreau sa fiu lumea intreaga pentru cineva ( am citit eu asta undeva si mi-a placut, e adevarata).
    Si sunt! 😉

    Apreciază

    Răspunde
  3. Posibilitatea ca o astfel de iubire sa fie posibila e mica. Aceeasi luciditate care pune frana gandurilor, am experimentat-o la greu de-a lungul vremii. In Sonetul Asteptarii am atins, poetic, acest aspect. Daca am renuntat la a avea initiativa, am facut-o de dragul celor mai dragi, nu fiindca nu as fi avut curajul, cu riscul unor noi si crunte dezamagiri. Scrisul pe blog ma ajuta sa ma eliberez, sa pot visa si indemna la vis, intr-un moment la care ma temeam ca lumea nu mai vrea sa viseze… Neimpliniri in straturi imi marcheaza si mie existenta, dar am reusit sa ma ridic deasupra lor si sa le subjug prin scris…
    Cat despre pozitie, e naucitor ce mi se intampla, sincer nu ma gandeam… Multumesc.

    Apreciază

    Răspunde
  4. Pingback: Pe fuga … » Filme preferate de la A la Z …

    • Da, este… Mi-e suficienta emotia ta, pe care o adun cu a celorlalti prieteni care au declarat cam la fel… Suma o reprezinta bucuria mea si aceasta satisfactie de a fi citita pe care nu am avut-o niciodata pana acum o luna si ceva in urma… Coplesitor…

      Apreciază

      Răspunde
  5. Pingback: Poate ca eu, poate ca tu… « dordedoi

  6. Dreptul la iubire si visare il au deopotriva si fiintele mai putin mangaiate de soarta, cum sunt cersetorii sau femeile usoare. Uneori foamea dupa sentimente ne impinge sa ne cream astfel de iubiri imposibile. Atunci devenim cersetori sau dame de onsum, cand alegem gresit. Dar dreptul de a diviniza pe cineva nu ni-l ia nimeni, decat viata insasi.

    Apreciază

    Răspunde
  7. Impresionanta poveste. Eu nu mai sunt universul nimanui, de ceva vreme. Si nu mai am ‘un univers’ in care sa ma pierd, imbatat de iubire. Textul mi-a scurs sufletul de-o lacrima mica, ascunsa de toata lumea, in vazul pustiu al Noptii. Dar viata e prea scurta, si nu-i intotdeauna plina de fericire. Acum regret ca am pierdut femeia pentru care-as fi adus acasa, Luna, in buzunar. Dar as vrea oricum sa fac asta, pentru a-i demonstra ca ceea ce zic nu este o minciuna.

    Apreciază

    Răspunde
    • Daca vrei asta foarte mult, cred ca ai putea sa si faci asta. E dreptul tau sa lupti pentru ceea ce crezi… Ma bucura sa aflu ca povestile mele impresioneaza, ca ating corzi extrem de sensibile.
      Dar referitor la propria ta poveste, doar tu stii daca exista acea cale de a demonstra femeii iubite crezul tau. Scrisul meu vrea sa mangaie. Cand reuseste, simt o imensa bucurie… Te mai astept la povesti.

      Apreciază

      Răspunde
  8. Off tare sensibil mai stii tu sa scrii. Cand te citesc este ca si cum m-ar mangaia cineva pe crestet. Nu pasional, nu matern ci prieteneste, ca si cum urmarim ceva impreuna la acelas monitor. Apropierea…tu si cititorul sunteti alaturi mai mereu.

    Apreciază

    Răspunde
    • Radu, efectul vorbelor tale asupra mea e similar cu mangaierea de care spui ca o simti. Si cred ca eu constientizez pe zi ce trece ca asta mi-a fost una din dorintele mele nerostite cand am facut acest blog. E acel gen de afectiune de care orice om are nevoie. Si chiar nu stiu ce e mai mare: nevoia de a darui sau cea de a primi… Par sa se compenseze sau sa se completeze, cumva…

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: