Putere n-am a stinge din tine dorul greu,
Si nici sa te pot face sa uiti de-a ta visare…
Fara de ea s-ar stinge, absurd, in nepasare,
Intreaga ta credinta… M-as stinge chiar si eu.
…………………………………………………………..
Au rostul lor pe lume: durere, departare…
Le-ncearca fiecare, le-am gazduit si eu
Nu-s oaspeti asa pasnici si foame au mereu,
Iar coltii suferintei ii simt fara-ncetare.
………………………………………………………….
Negocierea cade, destinu-i crud, e Zeu!
Imi lasa doar iubirea, chezas in asteptare,
Pe capatul de zare sa-ti tes un curcubeu…
…………………………………………………………
Si-am sa arunc spre tine navodul de mirare,
Tesut din iarba moale, scaldat in helesteu,
Sa te-nvelesti la noapte, cand chemi a ta visare…
Reclame
Pingback: Sonetul asteptarii… « dordedoi | BunDeCitit.ro
„Putere n-am a stinge din tine dorul greu,/Si nici sa te pot face sa uiti de-a ta visare…” Versurile astea mi-au atras atentia in mod deosebit…Imi vine sa fac analiza pe text, na…dar nu sunt la ora de romana asa ca ma abtin.
Adanci ganduri,simtiri,trairi….frumos exprimate, chiar daca par triste si oarecum ma duc cu gandul la resemnare. Gresesc,oare?
ApreciazăApreciază
E cate putin din toate… Sufletul ratacit simte si resemnare, si asteptare… Indrazneste uneori sa aiba chiar vise…
Daca le pot prinde intr-un sonet, fata de care am prins mare drag, o fac.
Iubirea adevarata cere sacrificii nescrise, iar eu incalc regula, scriind despre ele.
ApreciazăApreciază
Regulile sunt facute ca sa fie incalcate, parca asa se spune, nu? 😉
ApreciazăApreciază
Exact! 🙂
Si greu ma dezmint…
ApreciazăApreciază
Mie mi-a atras atentia curcubeul. Tesut de tine din ce stii tu mai bine. E simbolul renasterii, a sperantei, a calmului de dupa furtuna… Mi-a placut mult!
ApreciazăApreciază
Ma bucur, draga mea. Curcubeul apare numai dupa furtuna, intre doua zari… Desi nu il poti atinge, il poti vedea aievea.
ApreciazăApreciază
Pingback: Sonete. Deznodământul. | Cosmin Maricari
Sonia, mulţumesc mult pentru cele două sonete şi pentru că ţi-ai adus şi prietenii-n concurs. Câştigătorul ţi-e dator. 🙂
Mi-au plăcut ambele sonete scrise de tine, sunt foarte puternice şi melodioase. De nu ne-ar fi eclipsat Moşu pe toţi, cred că aş fi împărţit premiul între tine şi Varaton. 🙂
Mulţumiri din nou. (O zi plină de mulţumiri, de altfel.)
ApreciazăApreciază
Da, asa e, o zi foarte Faina! Eu iti multumesc, astfel am descoperit ca pot scrie sonete cu o usurinta pe care nu mi-o imaginam.
O, si sonetul lui Mosu il stiu deja pe de rost…
ApreciazăApreciază
Pingback: Poezia de pe bloguri | Blog de Carte - Serial Readers