Fascinatie…

Posted on

Incerca sa deschida ochii… Urechile percepeau o muzica indepartata, dar sunetul cobora spre el neclar. Nu reusi sa ridice pleoapele, de parca inca era in vis si se straduia sa se trezeasca. ” Visez? ” Dar raspunsul nu veni decat dupa o secunda in care simti ca ii este cumplit de sete. Nu visa, incerca sa isi umezeasca buzele cu limba. Secunda urmatoare ii aduse o durere ascutita in tot corpul, incat nu reusi nici gura sa o intredeschida. Gemu scurt. Ce i se intamplase, de ce nu se putea misca? Sub pleoapele inca inchise, ochii vroiau sa vada. Veni apoi acea racoare pe frunte pe care o recunostea cu tot corpul, erau niste degete reci care il mangaiau incet. Renunta sa deschida ochii, lasa acea mana sa ii alinte simturile inca amortite. Presimtea ca daca ar fi incercat sa se miste ar fi revenit acea durere cumplita. Sub obladuirea acelei mangaieri, maternale parca, incerca sa prinda imaginea cu o privire filtrata printre gene. Recunostea lumina aceea usor rosiatic-portocalie, difuza, ii era oarecum familiara. In fata lui, doi ochi ii zambeau, cu caldura si ingrijorare, de sub o perehe de ochelari. Stia si ochii aia… De ce era acolo, ce era cu el?…Stapana ochilor grijulii ii umezi buzele cu un servet rece, mustind de apa. Il sorbi cu cele cateva puteri de care se simtea in stare… ” Dormi…” ii spuse vocea fiintei ce ii astamparase setea… Si adormi ca la comanda…

*

Viata fusese buna cu el, desi nu fara ceva efort reusi sa ajunga cine era. Dar nu succesul in cariera il facea  sa se simta mandru din cale-afara. Succesul nebun la femei, la femeile care multora le sunt inaccesibile, ii umplea, pana la ridicol, inima de mandrie. Mereu vroia ceva mai bun, mai stilat, mai sofisticat. Se amagea ca o cauta pe aceea care sa o si pastreze alaturi. Dar nu asta vroia. Fugea de ceva, dar nu se intorcea niciodata la radacina gandului, ca sa nu isi raspunda la niste intrebari deloc comode. Constiinta putea sa mai astepte. Era inca atat de tanar, atat de cuceritor… La job vedea realmente ce inseamna expresia ” cad femeile ca mustele  ” in fata lui. Pana si cea mai greu de cucerit dintre colegele lui, ii cazu victima. Nu demult… In urma cu trei nopti fusese invitat la ea acasa. Se stia un amant mai mult decat bun. Le explica dupa ce le avea, tuturor, ca nu se vor putea afisa impreuna. Intelegeau, iar daca asta nu se intampla, le ignora absolut dupa aceea. Lacrimile si reprosurile erau sarea si piperul pentru urmatoarea cucerire. Parca ii dadeau forta. Stia ca urma o perioada in care vedea ura pe chipul lor, dar ochii femeilor abandonate il implorau la o intoarcere de final in asternuturile lor. Regula lui era stricta. Fara complicatii. Ultima cucerire, insa, ii satisfacea cautarile si orgoliul. Se gandi sa o mai viziteze o vreme. Ce nu ii placea la aceasta femeie era felul ei rautacios de a fi cu celelalte colege. Nu avea prietene. Avea in schimb o limba ascutita, o pozitie privilegiata in firma, asa incat pe cele inferioare pozitiei sale, le trata ca pe niste nimicuri. Singura care nu se opunea si executa orice comanda suplimentara de la aceasta malefica fiinta era fata de la corespondenta, genul de fata buna la toate. Ii aducea cafea, ii cara la lift dosarele, ii facea comisioane, ii uda florile din birou, desi era si o femeie de serviciu pe palierul lor. Poate ca asta il atragea la ultima sa cucerire, setea ei de a supune in public. In pat era supusa si placuta.

Dar nu se multumea doar cu ea. Nu se lasa prins intr-o relatie stabila, desi vedea in jocul ei pisicos ca asta urmarea. Era desteapta si nu forta nota. Barbatul continua sa frecventeze localurile selecte, noapte de noapte. Amicii de chef abia asteptau prezenta lui, fiindca fetele roiau in jurul lor datorita sarmului sau inegalabil.

De ziua lui l-au dus la un club mult mai select unde dansul la bara al fetelor era deja o arta. Farmecul consta in identitatea ascunsa a dansatoarelor, care pastrau pe fata o masca asortata la costumele lor sumare. Misterul era asigurat. Acolo insa nu aveau voie sa atinga pe nici una din dansatoare, politica acelui club fiind stricta in aceasta privinta. Din cele sase fete ii placu dansul uneia mai mult decat a celorlalte. Ar fi vrut un lap dance facut de acea fata, pentru care oferi proprietarului o suma deloc zgarcita. Era prea baut sa inteleaga de ce i se refuza aceasta cerere. Se infurie, promitandu-si sa incerce alta data. Asa ca serile de week-end le petrecea mai mult acolo, potolindu-si setea de a-i vedea formele fetei ce il innebunise. Ii zambea de la masa lui cu subinteles, dar il enerva ca fata nu il lasa sa inteleaga daca si ea il place. Isi lua fata de indragostit lulea de cum o zarea pe ring. Muzica de calitate ii sporea dorinta, dansul fetei il zapacea. Trecusera cateva saptamani si deja se obisnuise sa se duca acolo, uneori singur, dorindu-si sa nu fie intrerupt de lalaituirile gastii de cheflii. Stia ca fata il vede acolo, ca vine doar pentru ea. Sanii ei perfecti, rotunzi, tari si deloc modificati estetic, soldurile ei cu curbe dulci, picioarele lungi si atatatoare, gatul fin si inalt, pielea usor alburie il fascinau si il subjugau. Cat o dorea de mult…! Dar seara de seara fata disparea inainte ca el sa incerce sa ii vorbeasca. Apoi se imbata. Crunt. Pleca acasa bombanind vorbe neintelese.

Din cauza dansatoarei nu se mai concentra asupra relatiei cu colega sa, pe care o vedea destul de des, si cu care incerca, zadarnic, sa isi stampere foamea de un trup care ii era cumva refuzat. Ajunse sa o chinuie in partide de sex istovitoare. Pleca  apoi de la ea fara sa o intrebe daca se simte bine. Nu il interesa, desi greierasul constiintei, propriul sau Giminy, ii mai ardea cate o palma dupa ceafa, dupa ce ajungea in apartamentul sau si se prabusea ca un bolovan. Alunga orice gand, orice mustrare, ca pe o musca. Trebuia cumva sa o faca a lui pe acea dansatoare, simtea ca nu putea sa mearga mai departe pana nu o avea pe ea. Incercase sa mituiasca pe unul din bodyguarzii localului. Esec. Era tratat ca un nimeni, dar se gandi sa nu forteze nota si sa fie dat afara de acolo pentru totdeauna.Nu reusi sa le pacaleasca vigilenta si sa ii strecoare fetei un bilet cu numarul lui de telefon. Desi toate erau niste bunuri de consum, in acceptiunea sa, vroia sa creada ca preferata lui e speciala. Si vroia sa  simta asta cu tot trupul lui mustind de dorinta si frustrare. Devenise dependent, dar refuza cu indarjire sa accepte infrangerea si sa caute alta fata, mult mai disponibila, la fel de atragatoare. El o vroia doar pe aceea.

Deveni nervos, irascibil, figura il trada ca pe un om nedormit, bautura nu reusea decat sa ii amorteasca temporar nebunia instalata. La servici era tot mai posac, mai tacut, partenera lui nu reusea sa decat sa il enerveze. Si acolo, si la ea acasa… Isi facuse un plan, sa stea la usa clubului oricat era nevoie, ca sa o vada plecand pe dansatoare. Era sigur ca o va recunoaste dupa mers, dupa unduirea soldurilor. Din pricina gandurilor nu se putea concentra la job, primind, pentru prima data, o usoara mustrare din partea boss-ului sau. Il sfatui sa plece acasa, sau sa isi ia cateva zile si sa se refaca. Era vizibila epuizarea sa, cearcane vinetii ii conturau ochii, alta data jucausi si cuceritori.

Se ridica de la birou cu greutate, de parca imbatranise brusc. Se indrepta agale spre lift, promitandu-si, odata ajuns acasa, un dus fierbinte si un somn de refacere. Ar fi trebuit sa o caute pe iubita sa si sa ii spuna ca nu va mai veni o vreme la ea. Dar nu vedea de ce ar face-o. Pe hol, ii zari silueta si se gandi ca poate ajunge la lift inainte sa il vada. Vroia sa o evite. Dar femeia nu avea ochi pentru el, o auzi urland la fata de la corespondenta, care era in biroul ei. Se ingrozi de vocea ei ascutita, de rautatea deloc mascata cu care o umilea pe fata. Se indrepta inspre ea, incercand sa vada ce se intamplase. Nu auzi decat ultimele cuvinte jignitoare: jigodie inutila, nenorocita, uratanie… Intra in birou si ii spuse sa inceteze, sa lase fata in pace, sa nu mai fie asa o scorpie. Fata il privi lung, ca pe salvatorul sau, apoi iesi in fuga, plangand, stergandu-si nasul cu maneca bluzei, disparand de sub asediul verbal la care nu o data fuse supusa. O privi cu mila, ii zambi… Inainte sa dispara in capul scarilor, ceva ii strafulgera inima. Nu intelegea de unde aparuse acea slabiciune, dar nu se gandea decat sa o puna la punct pe acea bestie cu chip de om. Din doua vorbe ii spuse tot ce simtea. Si pleca, lasand-o sa urle de nervi, intorcandu-i lui invectivele pe care , cu ceva timp inainte, i le atribuise fetei… Parasi cladirea firmei dorindu-si doar sa doarma si sa uite. Il parasise orice urma de bucurie. Urma seara in care trebuia musai sa o cunoasca pe misterioasa lui dansatoare. Toate gandurile lui erau concentrate pe ce urma sa faca. Dar avea nevoie de somn.

*

Se trezi greu… Nu realiza unde se afla, vazu lumina portocalie, difuza… Incerca sa isi aminteasca ce i se intamplase. Isi aminti mana rece, ochii de dupa ochelari, dar nu intelegea de ce nu e in patul lui. Ca din vis, veneau inspre el ultimele imagini pe care memoria incepea sa i le trimita. Clubul… Asteptarea de dupa incheierea programului, sticla de wisky pe care o terminase… Da, stia de unde vine durerea cumplita, paznicii localului il ciomagisera bine inainte sa il arunce ca pe un gunoi afara, fiindca intinse mana dupa piciorul dansatoarei. Palma lui ii prinse usor glezna, facand-o sa se intoarca si sa il priveasca prin masca aceea enervanta. Apoi veneau franturi de imagini, cazatura pe niste cutii din spatele clubului, piciorul in stomac primit, sacoul aruncat peste el ca o carpa… Fusese batut binisor. Se trezi de-a binelea desi inca se misca cu greutate, il dureau toate. Simti o prezenta, apoi o vazu. Era fata de la corespondenta. O intreba cum ajunse la ea acasa. Ii povesti ca l-a vazut cand venea cu taxiul spre casa, l-a urcat ajutata de sofer in masina, apoi la ea, nestiind unde sa il duca, ce sa faca. Il ruga apoi sa stea linisitit, ca va cobori sa ii cumpere cateva bandaje elastice si ceva de mancare. Se intinse la loc, icnind. Da, binele de mai devreme i se intoarse. El o salvase din mana scorpiei, ea il culese de pe drum ca pe un caine si il luase sa il oblojeasca. ” Va trebui sa o rasplatesc cumva…” Se ridica intr-un cot si cauta din ochi hainele, sa isi gaseasca portofelul, sperand sa nu fi fost jefuit inainte sa fie salvat. Din cateva miscari reusi sa se tina pe picioare. Se uita in jur, vazu pe un scaun asezate hainele sale cu grija. Schiopatand, se apropie sa caute banii, dorind sa isi recompenseze binefacatoare. Se privi in oglinda, arata ingrozitor, dar il pufni rasul. ” Mai rau imi trebuie! ”  gandi barbatul, sperand sa ii fi fost de ajunsa nebunia care il aduse in acea stare. In timp ce isi studia in oglinda vanataile, zari in reflexia ei, o usa de dulap deschisa. Incremeni cand vazu culoarea acelui obiect care atarna acolo. Rosiatic-portocalie… Se apropie de dulap si o impinse usa spre perete. Pe un umeras agatat de usa lui, era costumul care ii zapacise intreaga lui existenta, costumul dansatoarei sale… Nu mai intelegea nimic, fata de la servici locuia, pare-se, impreuna cu femeia-fascinatie din club? Gandurile i se invarteau in cap ametitor si dureros… Dar inainte sa reuseasca sa inteleaga, aparu in cadrul usii fata cu ochelari. Uda leoarca… Bluza moale i se mulase pe sani, fusta i se lipise de picioare.

*

Barbatul binecuvanta in acea secunda, ploaia, viata, totul… Ii recunoscu trupul femeii ce ii aruncase in aer toata siguranta lui de mascul cuceritor. Ii cunostea toate liniile pe care hainele ude nu aveau cum sa le mai tina captive. ” TU ? ” o intreba cu vocea gatuita de emotie… ” Eu…” ii raspunse ea, razand usor, inca ingrijorata pentru reactia si starea lui… O lua pe sus, uitand de durerile ascutite, si incepu sa o sarute nebuneste, bolborosind intre doua sarutari: ” Tu… tu… tu „… Femeia i se lasa moale in brate, umplandu-i sarutul de aroma unei asteptari rasplatite generos….

Afara ploaia de toamna primavarateca si calda veghea intalnirea si recunoasterea lor… Giminy isi freca palmele de bucurie, azi nu avea de ce sa isi mai pocneasca seful peste cap… In sfarsit, putea sa se odihneasca. Si sa paraseasca discret pe cei doi care, inlantuiti, pareau unul si acelasi… sa ii lase sa se iubeasca frumos. Meritau. Amandoi…

9 responses »

  1. Pingback: Fascinatie… « dordedoi | BunDeCitit.ro

  2. Imi aduce aminte, oarecum, de un film pe care l-am vazut demult, si care mi-a placut, cu Mel Gibson, „What women want”… Bine, pe alocuri, pentru ca e foarte departe in esenta, in sensul bun al cuvantului, scriitura ta nu are nimic comercial, ci doar mult suflet 🙂
    Sa ai o zi minunata, Sonia!

    Apreciază

    Răspunde
    • Zi minunata si tie, Teo si multumesc pentru ganduri. Nu stiu daca am vazut acest film de care spui, dar o sa il caut candva. Stiu ca sunt departe de comercial si asta ma bucura, fiindca doresc sa apropii, nu sa indepartez…
      Te salut!

      Apreciază

      Răspunde
  3. Mie nu-mi aduce aminte de niciun film, dar parca as vrea sa vad unul cu ideea asta… Fascinanto! 😉
    Buna dimineata si o zi frumoasa!

    Apreciază

    Răspunde
  4. Ca de obicei cuvinte simple si potrivite frumos, emotii intense si final neasteptat. Multumim, Sonia, pentru bucuria la care ne faci partasi prin scrierile tale:)

    Apreciază

    Răspunde
    • Cu drag, cu mare drag… Ma bucur si eu ca e destul de limpede faptul ca simplitatea exprimarii nu inseamna si saracia expresiilor. Incerc, prin ce scriu, sa redau trairi cat mai reale, cat mai palapabile, apropiate de ceea ce simte un om normal. Nu mi-au placut niciodata superlativele folosite in exces tocmai prin tendinta lor de a indeparta cititorul.Nu suntem super-oameni, suntem oameni simpli, nu avem super-sentimente, avem sentimente.
      Cand nu voi scrie nimic, va fi din cauza ca va respect, nu as putea insirui cuvinte fara sa aiba macar un strop de esenta.

      Apreciază

      Răspunde
  5. ” Fascinatia ” mea nu are seva de inspiratie din nici un film. Iar daca intamplarea face ca subiectul sa aminteasca de vreun scenariu de film, nu poate decat sa ma bucure. Daca voi folosi vreodata vreun subiect din afara, decat cel dinlauntrul meu, voi avea, va asigur, decenta sa precizez sursa.

    Apreciază

    Răspunde
  6. Sper sa ma si tina… Inspiratia, ca si muza, e nestatornica si capricioasa…

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: