Clipe amutite…

Era satul de felul in care se scurgeau zilele pe langa el. Toate legate de acelasi fir invizibil, dar mustind de banalitate. Casa, job, baietii din gasca, iesiri la bere, fotbal, gagici usoare, nopti ratacite in cluburi tot mai anoste…

Nu stia de ce nu s-ar fi multumit. Mama lui inca ii gatea si ii lasa in frigider preparate numai de pus la incalzit. Duminicile erau sfinte, pranzul il lua mereu cu mama sa. Fara ca asta sa i se para o corvoada… Dar viata lui intrase intr-o linie dreapta si o monotonie care incepuse sa il asurzeasca. Incercase sa isi apropie o fata, sa se mute impreuna, dar fata era mult prea posesiva, prea ii reprosa ca o neglijeaza. Ii era draga, o placea, insa erau la un pas de a face compromisuri care ar fi otravit orice incercare de a avea o relatie deschisa. Si se despartisera. Cu vorbe grele, ea… Cu taceri lungi si cu incruntari, el…

Victor se intorcea, ca de obicei spre dimineata, din club. Era oricum sfarsit de saptamana. Bause putin cum ii era felul, stia ca trebui sa se intoarca si acasa. Se simtea oarecum bine, distrat… Ocolise putin centrul orasului ca sa nu dea nas in nas cu vreo patrula de politie. I-ar fi saltat permisul. Opri masina intr-un capat de strada, cautand un loc ferit. Locul acela era destul de prost luminat, numai bun pentru ce avea nevoie… Dar nu apuca sa se descheie la blugi. O vazu. Inerta. In prima clipa, vru sa se indeparteze, sau sa se uite dupa cineva sa il ajute. Era pustiu la ora aceea. Doar cativa caini se auzeau in apropiere. Se apleca cu grija, dar si cu teama, asupra ei. Ii verifica pulsul. Era vie. Picioarele ii erau dezgolite pana spre coapse de fusta care arata ca o carpa muiata in ceva vascos. Abia atunci se sperie si incepu sa se gandeasca la tot felul de scenarii.  Scoase telefonul sa sune la ambulanta si politie. In clipa aceea fata il apuca usor de mana, gemand. Lasa telefonul si o intreba incet daca e bine… ” Ce idiot sunt….” isi zise Victor. Parea plina de rani.

-Cine te-a adus in halul asta, mai fato? o intreba el.

Tacere. Ea parea extrem de speriata. El mirosea putin a alcool. Era intuneric. O vazu cum isi duce mainile spre fata, impreunandu-le a rugaciune. ” Mda, crede ca sunt atacatorul ei”…

-Te poti ridica? Si stai calma, nu iti fac nimic, chem acum salvarea si te duc la spital, dar zi-mi si mie cine te-a umplut asa de sange? Esti taiata undeva, ai ceva rupt? Ai fost violata?

Fata doar dadea din cap a negare. Gemea si atat. Fara vorbe.

Victor se hotari si o lua ca pe un fulg in bratele lui vanjoase si o duse la masina. Deschise portiera din spate si o aseza binisor pe bancheta. Si se urca la volan, cu gand sa o duca la cel mai apropiat spital. Insa nu ar fi vrut dea declaratii, cine ar fi crezut ca a cules-o de langa tomberoane? Prefera sa nu aiba de-a face cu politia mai ales dupa moartea celui mai bun amic al sau… Amic care s-a stins stupid fiindca a sarit sa apere un pusti, seara in parc, caruia o gasca vroia sa ii fure bicicleta si telefonul. Nici pana azi, dupa doi ani, nu se facuse nimic in cazul lui. Vinovatii erau liberi, Marius se stinsese absurd. Fiindca a vrut sa ajute…

Socoti ca e mai aproape casa lui decat spitalul. Se hotari ca o va duce sus la el, sa evalueze cat de grava e starea fetei pe lumina. Iar daca nu era foarte rau, sa o ajute sa se curete, sa ii cheme un taxi si sa o trimita acasa la ea. Nu era nimic logic in hotararea lui, in afara faptului ca dorea sa o ajute. O urca tot in brate in apartament. Pe scari se uita la trasaturile ei. ” Frumoasa… Tanara… Destul de bine imbracata…” Misterioasa lui lesinase sau adormise. O puse in pat peste o patura, apoi fugi sa ii pregateasca un pic de apa calda si cateva bandaje. O descheie la pardesiul subtire. Sub el fata isi ascunsese gentuta mica. ” Un jaf, probabil” gandi Victor. ” Sunt nebun, cine stie ce i s-o fi intamplat, in ce naiba m-am bagat? ” La bluza se opri, nu stia daca sa o descheie de tot. Nu avea decat o rana urata la bratul stang, o taietura destul de lunga, dar nu foarte adanca. Si cateva vanatai pe spate… Ii curata rana cu grija si o pansa. Se uita la picioarele ei, sangele de pe fusta era de la mana ranita. O sterse delicat, atent sa nu o trezeasca.  Parea in regula. A invelit-o cu un cearceaf si a iesit din camera cu geanta ei in mana. Vroia sa caute un indiciu, sa vada daca are acte, cine e… Isi puse un pahar de whiskey si se uita timid in interiorul gentii. Acte nu avea, doar ceva bani, nu foarte multi, cateva chestii de machiat, niste chei,  servetele si o carte de vizita. O agentie de modeling… ” Mda, a venit pentru vreun job si a fost atacata. O sa o intreb cand s-o trezi…

Victor adormi cu capul pe masa pret de cateva zeci de minute bune. Se ridica anevoios si se indrepta spre dormitor, isi privi straina si se arunca epuizat in fotoliu. Fata respira usor, se stransese ghem sub cearceaf. Din cand in cand gemea. Dimineata il gasi pe barbat mai amortit decat fusese, pozitia din fotoliu nu fusese tocmai una buna pentru un somn scurt. Primele clipe uita ce se intamplase, dar auzi dinspre baie dusul curgand. Sari ars, dar isi aminti de patania de azi noapte. Puse urechea langa usa de la baie; fata se spala, pesemne.  Dupa cateva minute, cu cafeaua in fata, Victor astepta nerabdator sa iasa fata din dus si sa aiba o conversatie.

In halatul lui lung, albastru, se infiinta un pui de om, cu parul ud si cu mainile ratacite in manecile prea lungi si prea largi… I se opri respiratia vazand-o. Dar zambi si o saluta:

-Buna dimineata! Pariez ca nu stii unde esti si ce ti s-a intamplat!

Fata ii raspunse doar cu o privire mirata, dar linistita. Facea niste semne cu degetele. Apoi puse mana in dreptul gurii. Nu intelegea…

Pana sa priceapa, fata se indrepta spre dulapul de bucatarie, de parca traia acolo dintotdeauna. Gasi o factura si un pix si ii scrise pe spatele plicului:

” Sunt muta. Ne vom intelege in scris. M-ai salvat de la moarte sigura. Dar nu ma alunga. Nu acum, mai lasa-ma sa stau la tine cateva zile. Apoi plec singura.”

Victor citi si se uita la ea. Parea inteligenta… O muta. Unii ar fi zis ca e pronie cereasca. Dar fata avea o poveste despre care nu stia nimic.  Ii aduse un carnetel din hol, il intinse si ii spuse:

-Deci tu ma auzi, asa ca imi vei raspunde scris la ce te intreb.  Asa afla ca fata venea din Republica Moldova, adusa de un nenorocit de proxenet care avea intentia sa o vanda in  ” afara”. Pentru sex… Si ea fugise, dupa ce o pisase gealatul care raspundea de fetele transportate. Parea o treaba groasa, serioasa. Arata ca o copila, dar era o femeie de 30 de ani, care isi lasase acasa o fetita bolnava de distrofie musculara si un sot betiv. Plus o mama infirma… Hm, daduse peste o nenorocita. O nenorocita care fugise de o viata de rahat, dand peste alti nenorociti dispusi sa o transforme in produs.

Ce putea face? Sa o alunge? Probabil moldovenii o cautau innebuniti. Hotari sa o lase sa stea doua zile, pana i se vindeca rana de la mana.

Era ciudata linistea dintre ei, felul lor de a comunica in scris. Se priveau pe furis. El ii zambea si o linistea astfel. La pranz isi suna mama, prima data cand lipsea de la masa de duminica dupa multi ani. Pretexta o iesire cu amicii. Ramase cu fata devenita chiriasa temporara. Nu stia de ce, dar simtea ca putea avea incredere in ea. Plus ca era o prezenta feminina extrem de placuta. Fata, Miruna, era o tipa inaltuta, satena, cu un par moale si catifelat, ochi mari, negri, buze pline, carnoase. Avea o gura care se cerea sarutata…  Ii dadu sa se imbrace cu un sort si un tricou de-al sau. Papucii lui de casa ii erau prea mari, era nostima cum se chinuia sa mearga fara sa taraie picioarele…

Cobori sa cumpere cate ceva sa incropeasca un pranz pentru amandoi. Pana sa se intoarca acasa, o gasi pe Miruna facandu-i cartofi taranesti ( avea cartofi in casa? ) si pregatind cateva clatite din nimic. Au stat la masa de parca ar fi facut-o dintotdeauna. Se ferea sa ii vorbeasca. O vedea ca sufera. Ochii ei mari ar fi picurat lacrimi, dar probabil stia sa se abtina. Era obisnuita cu suferinta. Il privea de sub genele dese din cand in cand. Victor era un barbat reusit. Cu trasaturi clare, barbia frumos conturata, ochi caprui, tuns scurt, inalt, lat in umeri, brate puternice.

Dupa masa ea ii scrise atat: ” De ce ? ”

El o privi si ii raspunse simplu: ” Asa am simtit.”

Miruna parea extrem de obosita, probabil nu dormise de multa vreme. O lasa sa foloseasca tot patul din dormitor. Orele curgeau greu, el isi umplu timpul cu fleacuri, stand la calculator, pe balcon, la televizor. Spre seara intra timid in dormitor, vroia sa o vada ce face. Miruna dormea adanc. Ca un prunc… Vru sa iasa, insa copilul curios din el il indemna sa o priveasca cu ochi de barbat. Tricoul sau nu ii masca foarte bine formele. Avea sani frumosi, numai buni de luat in palma, gatul lung, barbia fina, picioare lungi si ferme. Incerca sa ii ghiceasca prin pantalonii scurti feminitatea. Inghiti in sec. Era o femeie tare atragatoare.  Pulpele ei il ademeneau grozav de mult. Ar fi vrut doar sa le cuprinda intre maini si sa le sarute pana sus. Sa o rasfete putin, simtea ca ar fi meritat amandoi o clipa de rasfat trupesc. Fata, de parca s-ar fi simtit privita, se foi si se intoarse, gemand usor. Se intorsese pe mana pansata. Ii era mila de ea, povestea ei il miscase mai mult decat se astepta. Ceda impulsului si se strecura in spatele ei, pe pat si o cuprinse duios in brate. Ea, adormita, se cuibari cuminte in el. Victor simti linistea asezandu-se. In tot zbuciumul lui de pana atunci, Miruna ii daruise liniste cu simpla ei prezenta. Isi lipi nasul de parul ei…

Adormisera adanc. Amandoi. Nu stiura nici unul cate ore au trecut de cand dormeau asa imbratisati. Si nici cand gurile lor incepusera sa se caute flamande prin somn. Pret de o secunda se privira in semi-trezia in care se gaseau. Se cautau cu infrigurare. Cu mainile nepotolite isi intretaiau mangaieri salbatice. Sarutarile se legau intre ele gasindu-si factor comun intr-o sete geamana cu setea desertului. Gemeau amandoi. De placere, de mirare, de neastampar… Gura lui ii ridicase fierbinte marginile tricoului pana sus, lasandu-i prada doua sfarcuri inaltate de dorinta pura. Pe care le supse de parca nu ar fi stiut vreodata gustul. Mainile mici ale fetei ii trasera hainele de pe el rapid. Victor incerca sa nu se gandeasca la nebunia clipei. Iubea o straina. Dar nu o iubea ca pe o proprietate, o iubea ca pe un dar.Ii dezgoli pantecul si ii elibera de sub inchisoarea materialului intreaga ei feminitate. Si se napusti cu foame sa o guste. Ea icni incet, dar ii mangaie obrajii si-i incuviinta cu un gest cotropirea. Il innebunea. Mirosea cum nu mirosise nici o femeie pana la ea. Usoara pudoare de la inceput era acum un vulcan de dorinta. Urca iar spre coapse, dandu-le ofranda gura lui infierbantata, ii supse apoi dulceata liniilor de pe pantec, mainile ii rataceau peste sanii inaltati si frematatori. O simti cum il dorea inauntrul ei, vibra si tremura totodata. Ii zambi si ii sopti sa nu se grabeasca. Ceva ii spunea lui Victor ca femeia din bratele lui nu cunoscuse iubirea adevarata, abandonul trupesc in care amandoi pot simti bucuria contopirii, nu teama… Miruna se lasa moale si incerca fascinata senzatia noua. Isi ridica mainile deasupra capului si inchise ochii simtindu-i limba clocotitoare si dornica de explorare. O incerca o usoara jena, dar si curiozitatea, nebunia clipei. Dupa spasmele care ii cutremurau trupul, Victor ghici ca nu mai traise o experienta in care sa nu se fi simtit doar folosita. Narile lui frematau de placere, ducandu-i mirosul pielii pana in adancul fiintei, amintindu-i cat de mult isi dorise sa simta asta… Ii prinse mijlocul cu palmele lui mari si ii salta bazinul sa o poata admira. Miruna se lasa privita, desi ochii inca ii strangea rusinata.

-Ai idee cat de frumoasa esti? Si cat de dulce iti e carnea? Ma zapacesti cum nu a mai facut-o nici o alta femeie pana acum…

Apoi se ridica cu grija deasupra ei si cobori in toboganul fierbinte al femeii. Miruna deschise ochii mari si il primi cabrandu-se ca o pantera. Secunda aceea, clipa uniunii dintre trupurile lor le confirmara amandurora ca s-au aflat. Ca asta au asteptat. Amandoi. Leganarea senzuala si plina de freamatul carnii ce-si cerea amarnica dreptul, dura un timp pe care nu l-ar fi putut masura nimeni. Parea ca se regasesc, ca trupurile lor se taifasuiesc fericite in inlantuire.

Dupa o vreme, obositi si asudati, respirand cu greutate , isi cautau inca mainile… Victor se ridica primul si o privi cu drag… Ii inflorise toata pielea intr-un roz salbatic, de culoarea maceselor inca necoapte, singurii care faceau exceptie erau mugurii sanilor care inca impungeau obraznici sfidand gravitatia. Ii saruta indelung ca intr-o dezmierdare, dorindu-si sa o auda iar gemand de placere…

Sub dus, inlantuirea le veni mai potolita, cu adierea domoala a apei curgandu-le intre ei…

Rugamintea veni pe neasteptate, facand-o pe Miruna sa isi plece privirea si sa scuture din cap cu hotarare:

-Miruna, ramai cu mine…

Miruna nu putea rosti acel ” Nu” insa privirea ei rugatoare il arata. Il saruta lung, ii mangaie ochii cu degetele ei subtiri si ii puse capul pe umarul ei. Ar fi intrebat-o ” De ce? ” insa stia, simtea ca nu avea rost.

La cateva zile dupa intamplare, Victor reusi sa ii rezolve fetei plecarea spre casa, desi nu fusese simplu. Dar avea amici buni care nu puneau intrebari. Si ceva bani… Zilele cu Miruna au trecut incet. Victor se invoise de la servici si simtea ca se invoise chiar de la viata. Facandu-si clipe doar pentru el si ea… Inlantuirea fizica dintre ei sfida multe din binestiutele legi ale atractiei trupesti. Stia ca nu avea cum sa o pastreze, ca trebuia sa o lase sa se intoarca la familia care o avea doar pe Miruna ca unic sprijin. Dar zilele astea fusese A LUI. Numai a lui… Zile compuse din clipe amutite…

Atat de  A LUI incat il durea…
Dimineata despartirii picase intr-o joi. O joi mohorata si ploioasa. Miruna ii statuse intreaga dimineata in brate, cu mainile imprejurul gatului, sarutandu-l ca intr-o betie… Se priveau intelegatori si frumosi. La fel s-au privit si cand s-au despartit.

……………………………………………………………………………………………………………………………..

In casa lui Victor intrase iubirea adusa de el pe brate… O iubire muta, dulce si aproape perfecta… Acum singuratatea ii apasa gandurile, asurzindu-l… Se obisnuise  sa asculte linistea…

Privi cu dezgust pustiul lasat de plecarea Mirunei… Pe un colt de masa, carnetelul unde fata isi lasase vorbele… Il ridica zambind. Acolo erau toate conversatiile lor…

Pe ultima fila gasi scris:

” Ar trebui sa iti spun ca te iubesc. Dar nu pot. As minti. Ador aparitia si veghea ta de om bun… Te voi iubi, probabil, incepand de la anul sau peste inca un an, de la an la an tot mai mult. Iti voi iubi urma lasata azi, care abia de maine va fi amintire… Voi iubi gustul gurii tale de care imi e dor deja. Te voi iubi cand voi imbatrani si imi voi aminti ca am fost cinci zile cea mai fericita femeie. Si imi va fi de ajuns… Cu tine in adancul meu, ma intorc mai puternica in viata mea… Sa ai grija de tine.

Miruna… ”

Viata lui Victor nu mai era anosta… Sensul vietii ii era mai clar ca niciodata… Miruna ii deschisese inima sa poata primi dragostea de viata ca pe un dar, nu ca pe o corvoada banala…

Stia ce trebuie sa astepte si cum sa primeasca… Avea acum un  punct de referinta de la care sa porneasca mai departe.

Avea sa aiba grija de el, asa cum il rugase Miruna…