Legamantul – partea a doua-

Posted on

– partea intai aici-

Ajuns acasa, se prabusi intr-un somn crunt. Se trezi buimac dupa vreo doua ore. Isi suna seful, ii relata pe scurt o poveste similara cu cea insirata politiei. Avea sa primeasca vreo cateva zile de concediu medical. Se apuca sa isi faca ceva rapid de mancare. Incerca sa nu se gandeasca prea mult la incurcatura in care intrase fara voie, dar felul in care se napustisera acei indivizi, cu o seara in urma, nu il lasa sa fie prea linistit.

Seara il gasi la capataiul parintilor sai, in cimitir. Venise sa se adune, acolo o facea cel mai bine. Ii promise mamei sale, inainte sa inchida ochii, ca va avea grija de fratele sau mai mic. Tudor si-a pierdut ambii parinti in urma unui stupid accident de masina, cand el abia pasise in lumea majorilor. Era elev in ultimul an de liceu, cand a primit telefon de la matusa-sa ca are parintii grav raniti in spital. Nu avea sa mai uite iarna aceea niciodata. Stia ca va uri, instinctiv, zapada, ghetusul, iarna… Pentru totdeauna. A fugit ca un nebun la spital unde a mai gasit-o doar pe mama lui in viata, tatal stingandu-se pe loc, dupa ce masina lor derapase si intrase intr-un parapet de la marginea soselei. Nici mama nu avu sanse sa treaca noaptea. Reusi sa mai stea cu ea doar cateva ore. Medicii nu au putut sa o salveze. In putinele clipe cat a reusit sa fie cu ea, Tudor a trebuit sa ii jure ca va fi stalpul casei, iar ca lui Marian ii va fi bine.

Isi sprijini fruntea de crucea rece a mamei, temandu-se sa nu fie vazut ca avea ochii plini de lacrimi. Lacrimi de neputinta, de furie, de lehamite. Viata lui se schimbase brusc dupa ce si-a ingropat parintii. A abandonat scoala, s-a angajat la un supermarket ca manipulant si s-a luptat cu autoritatile ca sa il ia pe fratele sau in custodie. Nu ar fi reusit sa obtina titlul de tutore fara ” pile” . O matusa ii inlesnise drumul dincolo de niste usi inchise. Dar obtinu ceea ce si-a dorit. Ramasesera impreuna, in casa parintilor. Lupta abia incepea, fiindca Marian era opusul fratelui sau. Marian a trecut mult mai repede peste tragedie, era un pusti de 14 ani. Nici fizic nu semanau fratii. Tudor mostenise trasaturile fizice ale tatalui, brunet, zvelt, ochii caprui, dar avea blandetea mamei sale in expresie, pe cand Marian era un adolescent reusit fizic, cu niste ochi albastri-gri, parul usor carliontat, delicat la infatisare, insa un drac la comportament. Facea ravagii intre bietele fete din generatia lui, sucindu-le mintile doar cu o privire. Marian era un galagios, un neastamparat, un rebel, Tudor, in schimb, era calm, linistit, usor boem chiar.

Chitara din coltul camerei ii ramasese cel mai apropiat si intim prieten din anii frumosi de liceu pe care ii pierduse odata cu jumatate de familie. Ea ii amintea si de iubita care il parasise atat de usor cand a abandonat liceul. Dar vartejul vietii nu ii lasase prea multa vreme sa se planga, sau sa regrete. Supravietuirea lor era principala sa grija. Nu i-a fost deloc usor sa il mentina pe Marian pe linia de plutire, fiindca mezinului nu prea ii statea mintea la carte. Cand a terminat liceul si si-a luat bacalaureatul, Tudor s-a simtit putin razbunat. Macar unul din ei sa il duca la bun sfarsit. Necazurile nu s-au incheiat, fiindca Marian nu vroia sa faca o facultate, disparea de acasa zile intregi, intrase in tot felul de combinatii dubioase intr-o gasca de pierde-vara. Cursele de masini, jocurile de noroc, noptile in cluburi, alcoolul si fetele usoare erau singurele preocupari ale fratelui mai mic. Se obisnuise sa aiba grija Tudor de tot si toate. De acolo si pana la nenorocire nu trecuse mult.

Marian acumulase datorii din pariuri si curse, viata de noapte extravaganta si combinatii periculoase. Pana la dezastru nu era decat un pas. Amenintarile au curs. Tudor nu a avut habar de nebuniile lui Marian. S-a pomenit cu el acasa, dupa o riscanta aventura in care se bagase, pentru a face rost de banii care trebuia sa ii duca Malacului. Cu inca trei baieti, sparsera o masina, dar au fost surprinsi de proprietar… Care nu era altul decat seful Garzii Financiare din judet. Speriati, in loc sa fuga, baietii au tabarat pe el, iar unul din ei a scos cutitul si l-a injunghiat, lasandu-l intr-o balta de sange.  Ajuns acasa, speriat de moarte, Marian i-a cerut un sfat lui Tudor. Desi simtea ca just era sa il predea pe mana politiei, Tudor isi aminti legamantul facut in fata mamei sale, pe patul de spital, cand isi traia ultimele clipe. Si se hotari sa il ajute pe Marian sa fuga, sa il ascunda si de gasca de periculosi, dar si de autoritati.

Era constient de ilegalitate, insa nu vedea alta cale. In doua zile Marian parasea tara, indreptandu-se intai spre Portugalia, apoi, pe un vas, spre Mexic.

– va urma-

3 responses »

  1. alegere grea de facut, dar promisiunea smulsa pe al suferintei ultime pat primeaza. next level!
    weekend linistit si placut, caci ce e mai de dorit ca echilibrul si lucrurile aparent simple, ori categorisite astfel de multi insi superficiali, pe care facandu-le ne indeplinim sarcinile autoimpuse, bucurandu-ne si de satisfactia realizarilor! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
    • Da, prietene…
      Cat despre weekend, deja e placut, o sa vin in curand cu vesti bune, cu randuri scrise pentru prietenii care mi-au fost mai aproape decat as fi indraznit sa visez…
      Sfarsit de saptamana cald si linistit sa ai si tu.

      Apreciază

      Răspunde
  2. Pingback: Legamantul – partea a treia- « dordedoi

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: