Legamantul – partea a treia-

Posted on

– partea a doua aici-

Tudor simtea zilnic ca are pe cineva care i se tine pe urme, insa incerca sa para degajat. Simtea o oarecare teama, insa avea incredere ca va rezolva cumva. Suma pe care o datora Marian interlopilor era uriasa pentru ei. Era linistit ca reusise macar sa il protejeze de furia malacilor care il altoisera pe el. Dar nu era deloc simplu ce il astepta. Se gandea ca ar fi fost mai bine sa se  mute in alta zona a orasului. Sau chiar sa plece dupa Marian… Dar nu voia sa renunte la toata viata lui si sa fuga ca un las. Luase in calcul si vanzarea apartamentului chiar.

Nimic nu mai era sigur in viata lui, cumintenia si bunul simt nu-i mai serveau la nimic. Tupeul si indrazneala nebuneasca erau carateristicile fratelui sau. Tudor era mult mai calm, mai echilibrat. Cand se mai certau din cauza banilor irositi pe distractii, Marian ii facea reprosuri fratelui sau, jignindu-l destul de grav uneori. Ii spunea ca e un molau, un fricos, o umbra vie… Se abtinea cu greu sa nu il bata. Conflictele fusesera tot mai dese intre ei, in ultima vreme, insa Tudor stia ca sentimentele dintre ei reale erau altele, umbrite doar de subiectivismul si aroganta de imberb a lui Marian. Tineau unul la celalalt, iar vina lui Tudor era ca il protejase excesiv si ca ii permisese sa aiba viata aceea dezordonata. Acum stia asta, dar era tardiv regretul.

Intr-o zi, intorcandu-se spre casa se intalni, fata in fata, cu fosta lui iubita din liceu. Trecusera peste 7 ani de cand nu o mai vazuse. Tresari si simti batai puternice de inima. Iulia devenise intre timp o femeie extrem de frumoasa, parca mult mai frumoasa decat si-o amintea Tudor. Se fastacise cand ea l-a sarutat pe obraz, afisand o bucurie evidenta a revederii. O invita la o cafea sa poata vorbi cateva minute. Desi se astepta si la un refuz, fata accepta bucuroasa. Il lua de brat si il privi patrunzator, zambindu-i cald si dulce. Sentimentele inca erau puternice intre ei. O dori instantaneu. Dupa sapte ani, dorinta amestecata cu dorul, ii trimitea semnale in tot corpul, insa era destul de lucid sa inteleaga ca, ce se incheiase atunci, greu ar mai fi putut renaste… Simtea ca inca ar mai putea-o iubi, dar stia ca era doar nostalgia clipelor frumoase din adolescenta. Cand singura lor grija era sa isi faca timp sa stea impreuna… Nu uitase cum i-a intors atunci spatele, ca si cum l-a sters viata ca pe o greseala de creion de pe lista ei de prioritati. Durerea inca era acolo, dar ii intelesese in timp decizia.

Astazi Iulia se agatase de bratul lui, afectuoasa, senzuala, calda… Ochii ei adanci, albastri erau parca si mai tulburatori. Ar fi vrut sa stie despre viata ei, dar nu dorea sa para prea curios. Insa femeia ii povesti, la cafea, aproape tot ce se intamplase de la ultima lor intalnire. Terminase liceul, intra apoi la facultate, devenise avocat, deja avea cabinetul ei particular. Banii nu fusesera o problema pentru Iulia niciodata, provenea dintr-o familie unde avea orice si-ar fi dorit. Incercase sa aiba o relatie stabila insa nu  s-a concretizat fiindca tipul ii vroia banii, iar din spusele ei, deja il ” mirosise” ce intentii are. Tudor tresari incercand sa mascheze o bucurie rebela aparuta la auzul vorbelor sale. Dar intuia ca diferenta intre ei doi era chiar mai mare decat odinioara. Cel putin financiar… Au stat impreuna cateva ore, pierzand notiunea timpului. Au ras, s-au atins, ca din intamplare, s-au privit cu pofta, dar s-au prefacut amandoi ca nu inteleg semnalele. Era prima data, dupa multe zile, in care Tudor se simti mai bine. Uitase de probleme. Era cu o femeie superba, senzuala, care il dorea. Astepta doar sa i se confirme si ar fi luat-o pe sus si ar fi carat-o pana acasa la el, pe brate.

O vreme discutara despre fleacuri, evitand amandoi sa evoce momentul despartirii lor. Iulia il gasea mult mai atragator decat fusese ca adolescent, Tudor devenise un barbat foarte interesant. In timp ce ii vorbea, fata ii urmarea buzele frumoase, pline, senzuale. Tudor stia ca dincolo de banalitati, era tot mai evidenta atractia dintre ei. Intr-un tarziu, dupa multe ore zburate intre amintiri depanate, se oferi sa o conduca mai aproape de casa. Iulia era cu masina, asa ca nu facura prea multi pasi, decat pana in parcare. In fata masinii, fata l-a tras spre ea usurel si l-a sarutat. Indelung, pe masura dorului si a regasirii duioase. Au legat de acel sarut urmatorii pasi, facuti cu o senzatie de abandon si acceptare muta… Iulia nu a mai urcat in masina, a incuiat-o si a mers cu Tudor de mana pana la el acasa…

4 responses »

  1. Ba va fi si o a cincea! Musai! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  2. Una calda, una rece… Daca stau sa ma gandesc cum ai croit-o pana acum, deja imi fac ganduri negre ca nu vor ajunge in pat… Cine stie ce malaci il mai asteapta la colt… 🙂 Dar, ca sa nu crezi ca sufar de scenarita, am sa stau cuminte si astept partea a 4-a! 😉

    Apreciază

    Răspunde
  3. Pingback: Legamantul- partea a patra « dordedoi

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: