Mai stii?
Iti spuneam deunazi ca iti sunt datoare cu un anotimp… Si sunt in incurcatura fiindca nu stiu cum sa fac: sa incerc sa ti-l pastrez in mine cu tot ce lasa in urma lui, sa ti-l promit pe cel ce va veni? Dar daca nu iubesti iarna? Daca esti friguros? Daca urmele albe lasate in zapada de pasii mei nu se vor mai zari cand tu vei trece?
Asa ca aleg toamna. Toamna asta… O sa imi asum riscul sa imi imaginez ca si tie iti place acest anotimp macar pe jumatate din cat imi place mie. Toamna asta e una din cele mai frumoase pe care eu mi le pot aminti. E ca o regina blanda, care coboara din caleasca cerului, cu fosnitoarea ei trena, si-si mangaie pe crestet copiii. Pe noi. Si ne zambeste. Si ne imbie. Ne poarta cu maretia ei, fara graba, inspre portile copilariilor apuse. Si ne da gutui coapte… O vad ca primeste ofrande iubiri impletite sub desfrunzirea castanilor si a teilor, fara sa picure tristete si melancolie… Obraji aprinsi de fete si baieti, incurajati sa se iubeasca, sa imparta taine si sa ridice lumi noi…
Ii dau si eu ofranda de dor… Si-o rog sa iti dea de stire. Ea imi zambeste, enigmnatic, intelegatoare si imi primeste darul.
Struguri si nuci…
Cu degete usor inverzite, curat nucile pana le las rusinoase si albe langa ciorchinele negru si mustos.Si le gust dimpreuna… Acum stiu de ce am ales aceasta ofranda. Pentru ca are gustul tau. Si nu-l pot explica nicicum, asa cum nu voi putea explica niciodata gustul sarutului tau dintai. Pe care mi l-am adus mai aproape cu acest pumn de nuci si cu acesti struguri copti. La iarna nu voi mai putea sa imi aduc parfumul acesta aproape. Nucile vor fi uscate, via se va fi facut vin… Dar imi voi promite nuci coapte in cuptor si vin fiert cu scortisoara… Vin rosu, din tamaioasa si busuioaca. Nectar si ambrozie.
Dar inca e toamna. Si-mi pare rau ca nu stiu picta, atata frumusete simpla si duioasa e in acel cos de struguri si nucile crapate si verzi, ce-mi vor deveni festin. Si ma voi bucura de parca gura ta mi-ar da aroma.
Toamna va trece. Galagia frunzelor rasturnate pe alei o va amuti curand iarna. Poate vei mai gasi pe pervazul geamului tau ravasul pe care ti-l lasa toamna, scris intre nervurile ofilite ale unei frunze de mesteacan. In care iti povesteste despre mine, despre struguri si nuci…
Poate…
*
Cred ca am iesit din incurcatura! Stiu cum voi face. Ti le-oi pastra pe toate! Anotimpurile… Si le voi imprastia in fata ta ca pe niste carti de joc, cand vei ajunge. Si tu vei alege…
Pentru ca simt, ca daca vei veni, nu vei putea ramane… Vei sta, fie sa ne minunam impreuna de renasterea vietii, in fiecare mugur ce va pocni imprejurul nostru, fie sa ne rasturnam in iarba deasa si sa ne ascundem de dogoreala unei veri, fie sa iti aduc nuci si struguri si sa iti zic eu povestea lor, fie ne vom aseza in fata focului, cu o cana de vin fiert si un pumn de nuci coapte… Oricum ar fi, oricand vei veni, vei fi bine primit… Bratele mele te vor intampina cu dor, dar stransoarea va fi blanda… Trebuie sa iti las loc sa te poti intoarce. Nu te pot opri pentru mine.
Vreau doar sa stai putin, ca in alta toamna ce va veni, sa nu mai trebuiasca sa mananc struguri si nuci sa imi amintesc de sarutul tau.
Se vede c-ai fost la cules de struguri! Mai ramane sa alegi o nuca tare…
ApreciazăApreciază
Nuci sunt multe, important e ca acea nuca sa aiba gustul asteptat in combinatie cu strugurii. 🙂
ApreciazăApreciază
Era cealalta varianta de melodie pe care as fi atasat-o articolului. Insa melodia asta de la Iris o gasesc mai usor de asezat pe randurile mele. Seara frumoasa si tie…
ApreciazăApreciază
O toamna asa de minunata si de calda nu are cum sa nu ne intre pe sub piele si sa scoata din noi ce este mai frumos… 🙂
ApreciazăApreciază
Si de-ar ramane cat de mult… Nu am auzit sa se planga cineva de ea pana acum…
ApreciazăApreciază
foarte frumos 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc, ma bucur sa iti fi placut.
ApreciazăApreciază
altfel nici n-o spuneam, să știi.
ApreciazăApreciază
Stiu, draga mea. 🙂 Si te-as pofti chiar sa gusti niste nuci si struguri la mine acasa!
ApreciazăApreciază
mmm, niște struguri negri ar fi grozavi 🙂
ApreciazăApreciază
Da, negri, parfumati, imbietori… Asa cum am scris si in articol, in combinatie cu nucile inca verzi, imi dau impresia ca au gustul unui sarut aparte…
ApreciazăApreciază
Toamna nu lipseste din sufletele noastre…nu?…
ApreciazăApreciază
E nelipsita…
ApreciazăApreciază
Toamna e frumoasă. Şi viile la fel.
ApreciazăApreciază
Intr-adevar… Parfumul toamnei de sub ele se inalta.
ApreciazăApreciază
Miroase a toamna si a struguri copti, miroase a frunze usor ingalbenite adiate de vant, miroase peste tot a gutui si nuci verzi. Frumoasa toamna e asta!
ApreciazăApreciază
Da, Shayna… Pare una din cele mai frumoase pe care mi le amintesc…
ApreciazăApreciază
Stii dupa ce sunt innebunit eu? Dupa dulceata de prune cu nuci, am primit de la cineva, o doamna mai in varsta, si acum, ca mi-am amintit de ea, deja nu ma mai pot gandi la altceva 😛
ApreciazăApreciază
Toamna ne ascute toate simturile… Nu stiu daca am gustat vreodata o astfel de delicatesa, te cred ca e grozava! 🙂
ApreciazăApreciază
daca toamna se numara bobocii, cred ca la numaratoarea lor ne dam seama, nu doar de frumusetea lor , ci si de miile simțaminte care se aprind in noi.E o toamna asa frumoasa!
Like pt articol. Mi a placut mult!
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru gandurile calde de toamna! Bobocii sunt mereu in suflet, toamna ii adunam si le compunem ganduri…
ApreciazăApreciază
Pingback: Pe linia inimii « dordedoi
Iubesc toate anotimpurile dar ,cel mai mult si mai mult,
iubesc sa culeg ” Struguri si Nuci ”
TOAMNA când , prin VII de te duci,
gasesti din belsug ” Struguri si Nuci ” ! 🙂
O TOAMNA bogata in cat mai multe postari frumoase ! 🙂
Cu stima,
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Ma onoreaza vizita si cuvintele frumoase, Aliosa. Multumesc din suflet.
ApreciazăApreciază