Visele nu mor, ele adorm…

Posted on

Am auzit de nenumarate ori cum ca visele se sting in zori. Le stingem sub pleoapele grele de somn, sau le inghesuim in cutele adanci ale constiintei?

Visul meu de dimineata nu s-a stins, nu l-a speriat nici prima geana de lumina, nici constiinta rasarita cu intarziere… Dupa mult prea multe dimineti sa le pot numara, dimineata de ieri a venit lenesa si calma… Fara graba cafelei si a imbracatului militaresc pentru mers la munca, fara ochii aruncati pe ceas din 5 in 5 minute in incercarea jalnica de a prelungi putinul timp pentru mineVisul mi-a imbratisat duios dimineata si m-a imbiat sa lenevesc. Nu mi-am vazut chipul, dar imi ghiceam zambetul itit. Visul imi imprimase un zambet pe care m-am straduit sa il pastrez pana acum…

Visele nu se sting in zori, ele doar adorm, asteptandu-ne ca niste iubiti de taina, ca niste amanti cu maini calde si fantezii inca netraite.

Mi-am strans pleoapele cu grija sa nu se strecoare pe sub ele visul si sa plece. Sau sa adoarma. Mi-am pus zambetul de paza si m-am intors cu voluptate in bratele tale… Calde. Primitoare.

Mi-ai rasarit in mijlocul noptii, carand dupa tine un pick-up, asigurandu-ti astfel prima mea mirare. Si ai pus sa cante un vals… Mi-ai pus un deget pe buze cand am incercat sa protestez, spunandu-ti ca nu mai stiu sa dansez, ca valsul… Si m-ai ridicat, facandu-ma sa ma inalt in varful picioarelor, de parca ma temeam sa ating pamantul cu talpile mele goale…

Ma inrosisem pana in dreptul cerceilor , facand ca argintul lor sa para bobite de roua. Palma ta mi-a prins atent degetele si m-a lasat sa iti simt caldura propriilor tale emotii. M-ai rugat sa raman cu ochii inchisi, sa ma las purtata de tine, sa astept sa fiu cucerita de ritmul valsului. Te ascultam cuminte si rabdatoare. Buzele tale mi-au sarutat mana dreapta, dorindu-si mai degraba sa imi sarute obrazul inca purpuriu. Valsul a curs intre noi ca o ploaie calda de vara. Nu-mi amintesc, dar sunt sigura ca am plutit, sau m-ai facut tu sa simt asta… Ma straduiam sa respir fara sa ma auzi, ca sa iti pot culege franturi din mirosul tau cu care stiam ca voi incerca sa te recompun in miezul zilei, sfidand realitatea cruda si ambigua. Obrazul meu isi dorea cu ardoare un strop de obraznicie in care sa il pot lipi, ca din intamplare de obrazul tau. Insa, fiindca era visul meu, mi-am lipit mai adanc palmele de tine. Mi-am facut degetele evantai, lasandu-le sa se imbete nebune, atingandu-te. Mana dreapta, mai indrazneata, si-a inaltat buricele degetelor flamande de atingerea ta si ti-a cautat colturile gurii… Si conturul ei. Pe varful aratatorului ti-am simtit caldura respiratiei tale. Si-ai sarutat indrazneala degetului.

Irealul luase pe sus intr-o neasteptata imbratisare realul, strangandu-l aproape sa-l sufoce. Era un  abandon atat de dulce in dansul nostru, o armonie desavarsita in jurul nostru incat emotia a urcat din mine atat de sus pana a intalnit inceputul tau de zambet. Sub degete curioase gura ta isi cersea sarutul, ca rasplata pentru valsul neasteptat. Pierdusem ritmul, insa inima mea copiase ritmul respiratiei tale.

Dimineata nu mi-a adus din vis amintirea asta, sarutul nu mi-l amintesc. Insa pe buze aveam un gust de mere coapte, palma mea era inca adunata sub forma umarului tau, degetele inca umede de vis.

Mi-am trecut usor limba peste buze sa pot fredona franturi din valsul adus de tine…

Ziua de azi a curs un pic altfel, tulburand monotonia celor deja apuse, dandu-i culoare aramie de toamna lenesa si indragostita. Visul a adormit intre timp… Zambetul diminetii s-a stins putin pana la aceasta ora tarzie din noapte, e un suras abia. Realitatea s-a desprins usurel din bratele visului si a cautat sa te recompuna, pe ascuns, ferita de ochii lumii. Toata ziua… Nu i-a iesit. Nu stie decat ca dansezi incredibil de bine, ca ai un zambet larg, ca stii sa schimbi lacrima tristetii in mirare rotunda, ca esti un cavaler desavarsit, ca ai gust de mere coapte pe buzele pe care nu-mi mai amintesc sa ti le fi sarutat…

Visele nu mor in zori, ele adorm. Adorm in noi, trezindu-se cand nu ne mai gandim la ele. Si vin sa ne mangaie cand suntem copiii noptii, rapusi de oboseala de a fi noi insine. Cand ne dorim, macar pret de un vis, sa ne valsam fericirea clipei…

Somn usor…

28 responses »

  1. Mi-a placut mult visul tau…cu degetele tale flamande, curioase si bete.

    Apreciază

    Răspunde
  2. frumos! titlul se adevereste, doar ai vazut!
    🙂 zi valsand de multumirile mici, simple si pretioase!

    Apreciază

    Răspunde
  3. Pingback: Visele nu mor, ele adorm… « dordedoi | BunDeCitit.ro

  4. Frumos spus..imi doresc de mulrte ori sa-mi continui visul si dupa ce ma trezesc..
    De multe ori, imi continui viata in vis, dupa cum mi-as dori sa se intample..

    Apreciază

    Răspunde
  5. Clar ca nu mor, cel putin ale mele….. intra in stand-by.De cateva ori mi s-a intamplat sa visez, sa ma trezesc,merg la baie, ma intorc in pat,adorm si imi reiau visul de unde ramasesem .

    Apreciază

    Răspunde
  6. „…rapusi de oboseala de a fi noi insine” – tare frumos ai spus, mi-a placut noianul de metafore in care ne-ai tolanit imaginatia. Ca o leneveala de duminica, pravalita peste lume direct din visul tau intrerupt.

    Apreciază

    Răspunde
    • Sunt clipe in care metaforele acestea se nasc in timp ce traiesc anumite situatii, insa nu le pot scrie atunci, pe loc. Asta de care spui e una din cele pe care nu le uit usor, pentru ca e ceea ce cred… uneori obosim sa fim noi, si ne lasam, usori ca niste prunci, prada viselor. Visul meu tinde sa devina permanenta…

      Apreciază

      Răspunde
  7. „Visele nu mor , ele adorm” , frumos spus , unele insa se pierd prin labirintele incalcite ale mintii , chiar inainte de a ne da seama ca ne-au folosit ca personaje sau doar ca povestitor .

    Apreciază

    Răspunde
    • Daca ne-am putea pastra visele, daca ni le-am aminti pe toate, ma tem ca tot mai greu am face fata realitatii… Visele sunt amagitoare, sunt uneori un fel de Fata Morgana. Ne arata o lume in care poate am fost, dar nu stim daca vom fi vreodata… Desi putem sa juram ca a parut totul real. Fantasmele noptii au farmecul lor. Aduc peste zi o lumina noua privirii, ca atunci cand detii un secret frumos si intim… Eu tocmai l-am impartastit, ca sa il fac sa fie real macar aici… E o utopie sa cred ca cineva se va recunoaste in dansatorul meu de vals, dar imi place sa cred ca cineva cocheteaza cu ideea ca ar putea fi…

      Apreciază

      Răspunde
  8. lumea năluca a visului. Eu unul abia astept sa ma pun in pat, ca pt 5 min pana ce adorm, sa visez. Frumos scris. Mi-a placut!„ oboseala de a fi noi insine”. Cred ca uneori ne si plictisim de a fi noi insine.

    Apreciază

    Răspunde
    • … Si ne dorim sa incepem sa ne confundam cu cel pe care il visam… Ma bucur ca ti-a placut. De vise, multi nu mai au vreme… Parca se grabeste toata lumea sa traiasca pe repede-inainte… Totul pe fuga, totul comprimat… Visele iti dau sansa sa respiri pe indelete.

      Apreciază

      Răspunde
  9. Visele noptii indraznesc uneori sa descuie lacate uitate si ruginite. Ne place indrazneala lor, prospetimea de a ne trezi cu imaginea lor, zambetul concret ce ne ramane pe buze, in ochi, in causul palmelor.
    Visele noptii ne amintesc ca zilele ar putea fi mai frumoase, daca nu ne-am descuraja in fata lacatelor fara chei.

    Apreciază

    Răspunde
    • Ce frumos ai spus-o…! Uite, inca o trasatura comuna a oamenilor, despre care se vorbeste tot mai rar. Visul e prelungirea inconstienta a constientului, care sub adapostul dulce al somnului da curajul nebun de a deschide si acele lacate fara chei… Eu sper sa pot deschide inima acelui care imi umbla prin vise, scriind si impartasind deschis ce simt, cum simt… Nu ma mai tem demult de ridicol, astfel incat imi permit luxul de a visa si cand sunt perfect treaza.

      Apreciază

      Răspunde
  10. Pingback: Păpușa Diana – probabil cea mai bună analiză SWOT din lume |

  11. Daca visele adorm am eu grija sa le trezesc si apoi sa fac galagie ca sa ramana asa. 😉

    Apreciază

    Răspunde
  12. visul tau nu o sa moara-n zori.

    Apreciază

    Răspunde
  13. Visele nu mor, unele se transforma in visuri, visuri pe care noi, ajutati de univers, le transformam intr-o realitate. Sa fie!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: