De-ale sufletului si alte fleacuri…

Ma-ntreb de multe ori, poate de prea multe ori, de ce nu schimb la mine lucruri care multora nu le-au placut… M-am suspectat de incapatanare pana m-am cam maritat. Minte cruda…  Acum, dupa aproape 20 de ani, ceva mai putin maritata, stiu ca nu era incapatanare. Era firescul unei relatii in care unul investea, celalalt consuma. Si o neobosita credinta ca intr-o zi, eforturile vor fi atat de evidente si multumitoare, incat schimbarea mea sa nu ramana singura solutie de a mentine o relatie in care singuratatea in doi era cel mai mic rau. Mi-au trebuit multi ani sa inteleg ca nu erau solutii. Si ca nici incapatanata nu sunt.