*
Mult prea-ntelepti si buni pentru aceasta viata
Ei au stiut fara sa se intrebe multe,
Ca nici macar de si-ar sta fata-n fata
Nu ar putea sa faca ingerii s-asculte…
*
S-au regasit tarziu, sau prea devreme?
Or mai fi, oare, inca ceasuri netraite?
Ea ar fi vrut ca glasul lui s-o cheme…
El… doar un snop de clipe amortite.
*
Si s-au legat cumva, satui de asteptare,
Sa se-ntalneasca-n noapte si-n tacere…
Prin glasul slovei ei au sfaramat hotare
Si-n inimi sa-si aduca ranita mangaiere.
*
El e satul de seri prea lungi si goale,
Ea sta cu palmele-adunate pe genunchi…
El i-ar cuprinde intre buze sanu-i moale,
Ea i s-ar darui ca florile-n manunchi…
*
Si s-ar sorbi cu setea lor prea lunga,
Si-n contopirea lor sa se-oglindeasca luna,
In trupurile lor e dor cat sa ajunga
Pentru iubiri pierdute-n van, o mie una…
*
Dar cruda realitate nu vede si nu iarta,
Bucati de viata stranse in trupuri de martiri…
Ea, ici si el acolo, doar un baiat si-o fata,
Ce doar intre cuvinte pot sa isi fie miri…
*
dordedoi 
uauu… iti merge creionul nu gluma…
„El i-ar cuprinde intre buze sanu-i moale,
Ea i s-ar darui ca florile-n manunchi…” fain… 🙂
ApreciazăApreciază
Da, se pare ca vremea asta ma inspira… Multam, Mosu!
ApreciazăApreciază
Foarte frumoase versuri…curg rauri, rauri…
ApreciazăApreciază
Ma bucura vizitele si vorbele tale blande, Ganguritu’! Stiu ca ma citesti des, multumesc. Sa ai o duminica frumoasa in suflet!
ApreciazăApreciază
La fel sa ai tu tu, toate zilele 😀
ApreciazăApreciază
Capatu’ !
(fara cuvinte)(cum sa-ti para rau de alegerile facute? ele te-au adus pana aci)
ApreciazăApreciază
Nu e tocmai o parere de rau, cat e vorba de o usoara nemultumire. Sunt criticul meu principal, asta m-a motivat sa merg mai departe cand nu vedeam sa fie nici o alta cale.
Da, fara alegerile mele, bune sau rele, nu eram aici. As fi ramas in umbra, lingandu-mi ranile si asteptand compatimiri fara esenta…
ApreciazăApreciază
Am lipsit eu ceva vreme de pe blogosfera insa, am avut ce citi la intoarcere… 🙂 Ai avut stuchit la furca (cum ar fi spus Mamaia) si nu pot decat sa ma bucur pentru asta! Oricum, cea mai tare dintre cele patru mi s-a parut varianta hard cu numarul 2… 😀 Brava doamna!
ApreciazăApreciază
Ei, da! Aia ti-a placut! Ma foarte bucur!
ApreciazăApreciază
:)) pariu ca nu e nimeni care sa zica ca varianta aia nu i-a placut? =)))
ApreciazăApreciază
Nu pun pariu cu tine fiindca stiu ca te pricepi la oameni! Chiar daca nu au spus-o, m-au lasat sa inteleg asta aproape toti.
Pai, pe Polimedia m-au privit cu uimire de parca eu descoperisem roata! :)))
ApreciazăApreciază
M-am rasfatat cu poezia ta azi, cu toata seria 🙂
Ma recunosc vinovata ca mi-a placut mai mult decat propunerea mea pentru „concurs”. Si chiar mi s-a mai inseninat din frunte dupa ce am rascolit fara nerusinare in dorurile trecute…
ApreciazăApreciază
Pai pe acelasi sentiment am mizat si eu cand am scris… La a doua, mi-a trebuit exact doza de curaj care sa faca puntea intre nerusinare si indraznela cuvantului… Arta scrisului a facut sa fie ceva extrem de simplu… Si dragul de poezie…
ApreciazăApreciază
Sonia, partea asta a4a mi-a adus furnicaturi prin carne si pielea gainii.
„Ce doar intre cuvinte pot sa isi fie miri…” – nu vrei sa speram impreuna ca se pot regasi?;-) Cred ca si tu ai nevoie de asta.
Repet urarile de succes la concurs:)
ApreciazăApreciază
Cred ca am mai spus-o, daca nu tie, atunci altora. Departe de a fi incapatanare, credinta in regasirea aceasta are rol de motor pentru ceva ce face ca speranta sa paleasca.E mult mai mult de atat. E ceva ce parca as sti dintotdeauna, doar ca nu imi amintesc acum cand, unde si cu cine. E dificil, in ziua si lumea de astazi, sa poti avea crezul acesta, intr-o fiinta ce nu are nimic palpabil pentru obisnuinta noastra de a verifica si confirma orice. Uneori obosesc. Pentru ca se asteapta dovezi clare, vii, materiale. Ori eu nu ma chinui sa dovedesc nimanui nimic, nu imi croiesc fantasme. Croiesc povesti in versuri sau proza, ca sa fie asternut pentru obositul ce va poposi candva de la drum lung…
Multumesc pentru urari.
ApreciazăApreciază
frumoasa poezia.Finalul e cum nimeni si l-ar vrea 😀
ApreciazăApreciază
Finalul acesta e oarecum real, si cumva, deja petrecut, Castiel. Fara cuvinte, ei doi, au inteles si au devenit tributari realitatii romanesti si ai societatii de astazi…
Multumesc.
ApreciazăApreciază
Asa m-am simtit si eu scriind-o…
Sublim!
ApreciazăApreciază
Pingback: CUM AM NOTAT POEZIILE DE PE http://POLIMEDIA.US/TRILEMA « Bordelul Vesel
Pingback: Concurs FAIN | Pioneza dintre fese
Pingback: Jurizare | Bloaga lu' AURASH