Am nevoie de tine…

Da, e simplu să spun asta. Am ajuns în punctul în care nevoia de tine a devenit atât de apăsătoare, încât în clipele de linişte asurzitoare, îţi pot auzi paşii…

Legamantul- ultima parte (7)

-partea a sasea aici-

 

Simina il privea pe Tudor foarte ingrijorata. Nu stia cum sa ii spuna.

Iubirea mea cu ochi albastri

Iubirea noastra a durat o iarna. Atat i-a trebuit ca sa devina eterna.

Pretul libertatii -2-

– continuarea primei parti –

 

Marga… Amintirile bine zavorate izbucnira dureros in mintea lui Andrei. Sentimentul de vinovatie uitat il facu sa simta un junghi nou in mijlocul pieptului. Respiratia ii deveni suierat, ar fi vrut sa isi adune vorbele, insa din gatlej ii iesi doar un icnet lung, greu…

*

Pretul libertatii -1-

Cat trecusera? Trei ani? Nu mai stia exact, dar i se parea ciudat  de rasucita bucla aceea de timp, facandu-l pe Andrei sa se scuture ca dupa un fior rece.

Aceeasi gara, aceleasi imagini pe care le memorase retina… Poate ca erau doua-trei chioscuri noi, o carciuma mica plina de navetistii ce isi goleau paharele de vin fiert sau tuica ieftina si puturoasa pana la venirea trenului ce urma sa ii poarte spre casa. Andrei cauta din ochi un automat pentru cafea. Pufni nervos si iritat. Singura masinarie avea atarnata de ea un anunt: ” DEFECT „.

Paiul din ochiul meu

Stiti proverbul, nu?

” Vede paiul din ochiul altuia, dar nu vede barna din ochiul sau.”

Buna dimineata, Viata mea!

Sunt zile pe care mi-as dori sa poata ramane dimineti, pana seara tarziu… Pentru debutul lor clar si luminos, pentru gandurile limpezi si pentru dorintele mici ce pot fi implinite pana la apusul zilei. Asa sunt diminetile la munte…

Legamantul- partea a sasea-

– partea a cincea aici-

 

Tudor o privea pe Iulia altfel decat obisnuise pana atunci. Luase aparitia ei in viata lui ca pe o promisiune uitata, ca pe o intamplare fericita. Insa nu putea sa nu simta ca nu avansau deloc in relatie. Relatie? Oare o aveau cu adevarat? Iulia nu ii spunea mai nimic despre viata ei dincolo de el. Ori de cate ori venea vorba despre timpul ei, femeia schimba vorba sau se napustea dragastoasa asupra lui Tudor, pisicindu-se si dorindu-si atentie sporita.

Pretul bunei credinte

Cu cat trecea timpul, cu atat o copleseau emotiile. Isi simtea inima batandu-i cu putere in gat. Trecuse ceva vreme de cand nu mai fusese la o intalnire. Ar fi dat orice sa nu mai simta tremurul din maini.

*

” Daca va crede ca asa sunt mereu? Daca voi face o impresie gresita? ” Isi arunca o ultima privire in oglinda. Isi zambi timid incercand sa isi faca un strop de curaj in plus. Isi aminti toata nebunia care a adus-o pana in acest punct si simti cum o incearca o ezitare veche. Sa renunte? Sa se dezbrace si sa il sune ca nu mai poate ajunge? Totusi, isi promise ca va incerca sa afle simplu, fara prea multe vorbe, care era adevarul. Se baza pe instinctele sale, dar si pe maturitatea lui.

Mini Sonia

Ca urmare a unei mini-lepse si a unei maxi-curiozitati a  lui StandDownCafe, am purces la rascolirea pozelor ingalbenite de timp, ca sa va arat cum era Sonia ( Irina) in frageda pruncie.