Pretul bunei credinte

Posted on

Cu cat trecea timpul, cu atat o copleseau emotiile. Isi simtea inima batandu-i cu putere in gat. Trecuse ceva vreme de cand nu mai fusese la o intalnire. Ar fi dat orice sa nu mai simta tremurul din maini.

*

” Daca va crede ca asa sunt mereu? Daca voi face o impresie gresita? ” Isi arunca o ultima privire in oglinda. Isi zambi timid incercand sa isi faca un strop de curaj in plus. Isi aminti toata nebunia care a adus-o pana in acest punct si simti cum o incearca o ezitare veche. Sa renunte? Sa se dezbrace si sa il sune ca nu mai poate ajunge? Totusi, isi promise ca va incerca sa afle simplu, fara prea multe vorbe, care era adevarul. Se baza pe instinctele sale, dar si pe maturitatea lui.

Totul incepuse in acea zi fatidica in care venise gramada de pe scara si se lovise urat. Pana in acea zi toti colegii din firma pareau ca abia o vad pe Anca. O stiau toti ca pe fata de la doi. Tacuta, timida, politicoasa. Ea parea sa fie un soi de ghid in firma, stia precis unde trebuiesc semnate actele, cand sa intre la sefi, cui sa duca fax-urile primite, cine urma sa plece in delegatie. Daca cineva avea nevoie de o informatie, mergea la Anca. Ea ii lamurea numaidecat. Ba se oferea des sa faca ea unele comisioane, ca sa ii scuteasca pe unii colegi de neplacuta intalnire cu sefii. Nu avea prieteni intre colegi. Iesea de la munca, astepta autobuzul si pleca spre casa.

Anca era opusul Roxanei, colega ei de la unu. Roxi era o femeie frumoasa, vesela, galagioasa chiar, genul de femeie care se bucura de atentia tuturor barbatilor din preajma, parandu-i-se firesc sa fie curtata si sa flirteze. Aparitia ei aducea mereu un val de admiratii in birou:

” Vai, ce sacou frumos ai! Cine ti-a facut unghiile, Roxi? Geanta aia e noua? A, ai luat-o din Dublin…” I se faceau complimente pe buna dreptate, era cocheta, frumos construita, bine imbracata, avea mereu un parfum fin si de bun gust. Barbatii o adulmecau cand trecea pe langa birouri cu mersul ei studiat de felina.

In ziua accidentului Ancai, norocul fetei se numi Roxana. Pentru ca ea era singura ce auzise zgomotul facut in cadere si gemetele. Se alerta imediat, iesi in holul principal si striga sa vina cineva sa le ajute. Colegii au venit repede dar au ramas surprinsi. Roxana ii acorda primul ajutor Ancai, care isi revenise din soc si spaima. Se capatase doar cu o luxatie urata la gamba stanga. Au chemat salvarea, au dus-o la spital pentru radiografii si consult. Insa din acea zi Roxi a devenit eroina Ancai. Si nu numai. Si ceilalti din birou o admirau pentru gestul facut.

Dupa spitalizare si refacerea in concediul medical, Anca a revenit la slujba. Atunci s-a intamplat ceva. Acel ceva avea sa devina important dupa nu multa vreme. Cand a intrat Anca dimineata in birou a fost emotionata sa vada ca toti colegii o asteptau sa o intampine si sa ii ureze bun venit. Seful, oricat de hatru si posac parea, isi facuse timp sa stea cu ei si sa isi imbratiseze angajata proaspat refacuta.  Roxana se asezase usor imbufnata cu fundul pe un birou, balansandu-si picioarele plictisita. Atentia toata era la Anca, iar de Roxi nu mai spunea nimeni nimic. ” Ipocritii! gandi femeia. Nici nu s-au uitat ca azi am venit cu un costum nou-nout, au sarit toti sa o pupe pe aia…”

Insa Anca fu prima care a venit inspre Roxana cu un zambet care ii luminase toata fata. ” Daca nu erai tu, Roxana, cine stie cat zaceam acolo lesinata. Iti voi fi vesnic recunoascatoare! ” Roxana flutura din degetele proaspat lacuite si o asigura ca nu facuse cine stie ce. Ca era normal, ca oricine ar fi facut asta… Fata avea privirea inlacrimata privind-o pe Roxana. De fata cu toata lumea a cerut aplauze pentru ea. Abia atunci Roxi a zambit satisfacuta, orgoliul ei era gadilat asa cum astepta.

Dupa mini-petrecere Ancuta o invita pe Roxana, dupa program, in oras. Dar salvatoarea a privit-o ca pe o ganganie si a pufnit scurt: ” Tu ai idee ce program incarcat am eu, fetito? ” Toate aceste mici episoade le observa, neutru, Mihai, colegul de etaj al Roxanei, ” nesuferitul” de Mihai care nu cedase farmecelor femeii. Ii vazu dezamagirea Ancutei.

Zilele treceau monoton, in ritmul molatec al activitatilor de birou. Mai toti asteptau vinerea sa plece acasa. Singura agitata era Roxana care stia ca trebuie sa faca ceva daca nu dorea sa mai petreaca inca un weekend banal in apartament. Trebuia sa ajunga in Poiana Brasov si asta pe cheltuiala unuia din fraierii care o curtau. Insa, ambitioasa cum era, il dori pe Mihai. Ii dadu tarcoale cateva zile, doar-doar ii va ceda. Isi pregati armele si iesi la atac inca din dimineata urmatoare. Se ocupa personal de cafeaua lui, se insinua pisicoasa si vesela pe langa el, se oferi sa ii faca masaj dupa ceafa, in pauza de pranz … Pe scurt, ii dadea de inteles ca e dispusa. Ce nu aflase inca Roxi, era ca Mihai incepuse sa o placa pe Ancuta de la acel incident. Insa cum vazu atentia ce o acorda Mihai Ancutei, femeii i se aprinsera creierii de furie. Asa ca puse la cale un plan, dupa care ar fi trebuit ca Mihai sa ii pice gramada la picioare.

*

Toata lumea din firma vazu cum Roxi se transformase peste noapte in cea mai buna prietena a Ancai. Plecau impreuna, mancau impreuna, stateau de povesti impreuna.  Anca era in al noua-lea cer de fericire, nu s-ar fi gandit nici intr-o mie de ani ca frumoasa ei colega, ocupata ei colega, isi va face timp doar pentru ea. Le vorbea tuturor de omenia ei, de bunatatea ei, de rabdarea ei, de frumusetea ei. Cei mai multi se intrebau doar ce mai pune la cale de data asta Roxi, cu mintea ei diabolica si dornica de satisfactii si urzeli.  Mihai se mira la randul sau de prietenia subita dintre cele doua, totodata putu sa constate ca nu se mai putea apropia asa de usor de Ancuta in firma, deoarece aparea, invariabil, Roxana. Care Roxana isi impingea sanii voluptosi intre cei doi, obligandu-i sa ii acorde ei atentie. Femeia era innebunita ca Mihai nu facea nici un gest spre ea. Se mira ” ce naiba vede la ofilita asta, timida, tacuta, stearsa? „

Fetele incepusera sa se viziteze si  acasa. Roxana chiar abuza de ospitalitatea Ancai si ramanea peste noapte la ea, tot mai des. O chinuia punand-o sa ii gateasca tot felul de mancaruri costisitoare. Anca nu protesta, chiar parea bucuroasa ca are o prietena asa de buna.

” Bunatatea” Roxanei culmina intr-o zi la birou. Aduse dupa ea o sacosa mare din care, sub privirile tuturor, scoase un munte de haine. Ale ei. Si ceru atentie sa poata anunta pe toata lumea: ” Dragii mei, e vremea sa facem din Ancuta o femeie sexy, da? I-am adus toate chestiile pe care eu nu le mai port si sa vedem transformarea!” Si-i puse in brate Ancutei cateva din hainele aduse si o impinse de la spate spre vestiar sa se schimbe . Anca ramase cu bratele intinse si privea usor nedumerita spre ceilalti. Penibilul creat era evident. Umilinta era clara. Situatia ii parea cumva fara iesire. In naivitatea ei, doar Anca nu vedea zambetul transformat in ranjet satisfacut al Roxanei. Salvatoare deveni aparitia unuia dintre sefii lor in birou, anuland astfel parada umilitoare. Nu mai discutara despre incident nici una, insa Roxana avu grija sa isi ia acasa Ancuta hainele primite si sa inceapa sa apara imbracata la birou cu ele.

Intr-una din zile Roxi il gasi pe Mihai in fata liftului. Se planta rapid in fata lui si ii zambi asa cum se pricepea ea mai bine. Ii atinse fata cu degetele cu un gest familiar, apoi isi musca buzele usor, privindu-l seducator. ” Esti rau cu mine, Mihai. Esti rau si-mi place…” Barbatul ii intoarse zambetul, insa era doar intelegator. Stia ca Roxi nu renunta asa repede la ce isi pune in cap, stia ce minte diabolica avea femeia din fata lui. Liftul se deschise si din el iesi Anca. Ii privi incurcata pe amandoi, se scuza si isi vazu de drum. Insa Mihai, inainte sa urce in lift o striga si ii spuse: ” Anca, deci ramane pe vineri dupa amiaza, da?”  Fata incuviinta din cap, raspunzandu-i cu un zambet si cu obraji aprinsi de bucurie.

Bineinteles ca Roxana trebuia sa afle detalii, asa ca se infiinta acasa la Anca spre seara. Fata ii marturisi destul de repede ca il place pe Mihai de multa vreme, insa nu stia daca barbatul simte la fel. Si, bucuroasa, ii povesti Roxanei cum au inceput sa se apropie pana la punctul la care Mihai ii ceru o intalnire. Gelozia ii macina gandurile femeii, simtea ca ii iese foc pe nari. In schimb, o incuraja pe Anca sa se vada cu el, incepu sa ii ea sfaturi, sa ii ghideze urmatoarele miscari. Ba chiar ii alese din hainele aduse de ea tinuta cu care Anca sa mearga la intalnirea de vineri.

Cu doua zile inainte, Roxana se hotari sa nu lase lucrurile asa cum erau. Intai il suna pe Mihai sa o ia de acasa in drum spre servici, pretinzand ca are probleme cu masina ei. Pe drum Roxi parea schimbata, ingandurata. Cu un ton grav il ruga pe barbat sa isi faca putin timp liber sa o lase sa ii spuna ceva foarte important. Mihai accepta sa se vada in pauza de pranz la el in birou. Parea sa fie vorba de ceva destul de serios, femeia renuntase la avansurile cu care il obisnuise.

Roxana aparu punctuala in biroul barbatului si se aseza cuminte pe un scaun din fata lui. Si incepu sa ii spuna ca ei ii pasa cu adevarat ce se intampla cu el, ca a inteles ca el nu o place si ca a renuntat sa mai spere, dar ca urmeaza sa faca greseala vietii lui incurcandu-se cu Anca. Folosi ca argument prietenia dintre cele doua, asigurandu-l ca Anca e doar in aparenta o fata linistita, sufletista, fiindca realitatea ar fi cu totul alta, ca daca nu o va crede si va intra intr-o relatie cu amica ei, va suferi. In timp ce ii aducea argument dupa argument, inveninand parerile de inceput ale barbatului despre fata, de usa biroului se apropie Anca. Fusese trimisa sa ii aduca lui Mihai niste plicuri. Nu apuca sa mai intre. O auzi pe binefacatoarea sa cum se straduia sa o discrediteze in fata barbatului, vorbind despre ea ca despre o fiinta ingrozitoare, avara, profitoare si falsa. Ancai i se puse un nod urias in gat, simti ca se prabuseste. Nu se asteptase pentru nimic in lume, tocmai din partea Roxanei, sa fie descrisa asa. Lasa balta plicurile si pleca in fuga, nefiind capabila sa asculte mai mult.

In seara aceea Roxana veni la usa Ancutei cu o sticla de sampanie, vizibil fericita. Pretextul pentru sampanie fuse, in aparenta, un imaginar examen luat de un imaginar nepot al Roxanei. Insa Anca stia deja ce victorie urma sa ” celebreze ” cu buna ei prietena.

*

Ziua de vineri o gasi pe Anca speriata in fata oglinzii, la distanta de doar o jumatate de ora de intalnirea cu Mihai. Bineinteles, nu se imbracase ca o paparuda in ceea ce ii sugerase Roxi. Simplitatea felului in care se imbraca ii dadea o eleganta fina. Insa emotiile ii colorara atat de tare obrajii incat se temea sa nu i se opreasca inima. Stia bine cu ce dezavantaj urias se prezenta in fata barbatului de care se indragostise, stia ca fusese calificata drept o fiinta demna de dispret, insa avea incredere in instinctele ei si in maturitatea lui.

*

Mihai o astepta calm si vesel. De peste drum, in masina, Roxana pandea momentul. Aparu si Anca. Senina, delicata, discreta, cu un zambet timid pe fata. Mihai o lua de maini si o privi in ochi… Apoi ii spuse cateva cuvinte pe care Roxana nu avea cum sa le auda. Murea de curiozitate, adrenalina ii alerga nebuna pe sub piele. Cele cateva minute parura o vesnicie. Minute in care cei doi si-au spus ce aveau de spus si s-au indepartat tinandu-se de mana, spre orasul ce le invita pasii la plimbare. Roxana se invineti de furie, planul ei parea ca esuase, cei doi ar fi trebuit sa nu plece asa, de mana. Trebuia ca Mihai sa ii arunce in obraz Ancai tot ce aflase de la Roxi. Apoi sa dispara, iar ea sa ramana sa consoleze barbatul…  Mihai nu avea voie sa fie al alteia. Furioasa, porni masina si demara nebuneste.

Ce nu stia Roxana, si nu mai avea sa afle decat presupunand, era ca barbatul nu crezuse nici o clipa minciunile sfruntate aduse de ea, in defavoarea Ancai. Mihai simtea ca a facut o alegere buna cu ea si urma sa se convinga singur de calitatile fetei. Insa pentru Anca totul devenise o noua lectie invatata pe propriul suflet. Pretul platit pentru incredere era destul de mare, insa adevarul dintre doi oameni, doar acei oameni il pot afla. Suflet in oginda celuilalt suflet…

2 responses »

  1. Sonia, felicitări! Am citit pe nerăsuflate! 🙂

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: