Buna dimineata, Viata mea!

Posted on

Sunt zile pe care mi-as dori sa poata ramane dimineti, pana seara tarziu… Pentru debutul lor clar si luminos, pentru gandurile limpezi si pentru dorintele mici ce pot fi implinite pana la apusul zilei. Asa sunt diminetile la munte…

Nimic nu se compara cu o dimineata cruda pe munte. Cu aerul tare si cu invazia de verde ce invaluie pana si cele mai lenese ganduri. Roua de munte te face sa vrei sa te asezi in genunchi si sa o saruti, dand gurii rasfat de iubire noua.

Viata mea se adapa din amintirile pe care muntele le-a pictat in mine cu degete de artist nonconformist. Mereu exista in acel tablou neterminat un izvor de munte ce susura printre bradetul impunator si statornic, un izvor ce are puterea sa spele urmele adanci si prafuite ale unei civilizari apropiate de absurd. E absolut fantastic cum sufletul nu se lasa supus de o minte obosita, cum refuza sa se lase ingenuncheat in fata unor treacatoare furtuni si isi cauta refugiu in franturi de clipe care au devenit, fara de stirea mea, izvoare de energie. E o zarva imensa facuta de cufundarea inconstientului in acele felii de amintire. Pentru ca trezeste, pentru ca tresalta, pentru ca renaste…

Iar muntele, fidel, maret, tacut imi recladeste, chiar si absent, dimineti in care viata are gust de copilarie, de inceputuri curate si limpezi.

Asa ca, Viata mea, buna dimineata! Te-am neglijat si uitat in pofida atator maruntisuri din care este tesuta absurditatea, te-am inghesuit intr-un colt si te-am hranit cu promisiuni goale si repezite. Te-am amagit cu iubiri ce nu si-au meritat numele de iubire, dar carora le-am dat bucati din tine de care nu aveau nevoie. Viata mea, imi amintesc perfect de tine, dar stiu ca te-am ranit uitandu-te. Nu vreau sa ma ierti, pentru ca intre tine si mine iertarea e ca o tradare. Fiindca ne-am acceptat reciproc cu blandete, chiar si cand te traim prin altii fara sa iti ofer nici cel mai mic motiv de supravietuire.

Te simt tot mai prezenta si tot mai vie, te-ai intors in gandul acela de dimineata de munte si ai revenit imbaiata de verde si de soare. Inca ma mai vrei, dar vrei sa nu mai uit si sa ne daruim una alteia, ceea ce prea multa vreme ne-am refuzat. Eu uitam sa te traiesc, iar tu plecai din mine cate putin… Ma bucur ca ti-a fost dor, ca ma mai vrei.

Voi incepe prin a-ti darui intreaga bucuria diminetilor. Nu trebuie sa faci nimic, decat sa ramai si sa ma lasi sa te locuiesc. Pot si trebuie sa fiu mai buna cu tine, macar si pentru rabdarea cu care m-ai tot asteptat sa imi amintesc de tine.

Buna dimineata, Viata mea…

6 responses »

  1. Buna dimineata, Soare, la amiaza sau in miez de noapte! Imi plac gandurile tale pozitive… 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  2. Buna dimineata ….la ora asta:D

    Apreciază

    Răspunde
  3. Sa-ti fie viata ca diminetile cu soare la munte! Cu aer bun de inspirat si inspiratie, cu aroma de brad si liniste profunda!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: