Legamantul- ultima parte (7)

Posted on

-partea a sasea aici-

 

Simina il privea pe Tudor foarte ingrijorata. Nu stia cum sa ii spuna.

– Tudor, iarta-ma ca te-am sunat la ora asta, dar nu am avut incotro.

– Ce e? Orice ar fi, zi-mi, o linisti Tudor.

– Cum sa incep? Suntem un pic in contratimp…

– Suntem? Cine adica? Tu si cu mine? se mira barbatul.

– Nu, noi, spitalul, medicii. Tudor, s-a intamplat ceva grav. Am primit in seara asta la urgenta un baiat tanar, ranit.

– Asa, si? Ce legatura are cu noi?

– Tudor, baiatul avea in buzunar o hartie pe care este trecut numele, adresa, telefonul tau. E Marian, fratele tau.

– Nu are cum, sari el ars. Nu ti-am spus, Simina, dar frate-miu e fugit din tara, e in Mexic, nu are cum sa fie el.

– El este, crede-ma, are si actele asupra lui.

Tudor incremeni, gandurile ii plecau speriate in toate directiile. Nu avea cum! gandi el. Eu de ce nu am aflat ca s-a intors? Ce dobitoc!

– Zi-mi ce a patit? Ma poti duce la el?

– Nu am cum, trebuie sa intre in operatie. Insa e o problema, a fost taiat urat de tot intr-o incaierare  si a pierdut mult sange. Nu vrea sa spuna cine l-a aranjat asa. Avem nevoie sa donezi tu sange, aveti aceeasi grupa, apoi avem nevoie de rugaciuni sa reziste in timpul operatiei, nu e deloc bine.

Tudor simti ca ii fuge pamantul de sub picioare. Ar fi vrut sa inteleaga ce s-a intamplat, isi dadu seama ca fata nu are cum sa stie mai multe.

Simina ii stranse mana puternic, imbarbatandu-l si il indemna:

– Hai, sa dai sange pentru Marian.  Nu prea avem mult timp de pierdut. Poate-l salvam.

Noaptea trecu greu. Operatia parea sa nu se mai termine. Ficatul fratelui sau era cel mai afectat, o coasta rupta ii perforase un plaman.

Adormi rapus si slabit pe un scaun in sala de asteptare. Simina il gasi cu capul rasturnat, vizibil imbatranit de vestea rea primita in miez de noapte.

Il trezi usurel, mangaindu-i fata cu grija.

– Tudor, hai ca ai adormit rau aici, vino si te intinde un pic in cabinetul nostru.

– Hm? Simina, cum e? E gata operatia? Marian?

– Da, au iesit acum 10 minute, l-au dus la terapie intensiva, i-au salvat ficatul insa mai sunt probleme cu plamanul. Dupa ce se trezeste, vom evalua exact. Dar e bine, a scapat, e puternic, e tanar…

Tudor izbucni in plans. Isi puse pumnii mari in fata ochilor si vazu imaginea mamei sale inaintea mortii, care il ruga sa aiba grija de Marian. Facuse un legamant pe patul ei de moarte, iar acum nesabuitul lui frate se lupta sa ramana in viata. Simina il stranse langa trupul ei firav si il ruga sa fie tare.

Se saturase sa fie tare, sa fie grijuliu, sa fie bun si sa o incaseze asa urat de la viata. Ar fi vrut sa afle de ce nu l-a anuntat, de ce a revenit, cine l-a atacat… Desi banuia cine.

Dupa cateva ore putu sa isi vada fratele. Era destul de constient, insa tuburile nu prea il lasau sa vorbeasca, sa se miste. Isi vorbira din ochii. Marian era vadit speriat. Ii cerea iertare fratelui din priviri. Tudor il iertase deja, insa nu putea sa lase lucrurile cum erau.

Trebuia sa faca ceva, nu mai suporta sa trebuiasca sa se teama pentru el sau Marian. Spre pranz, pleca din spital, decis sa ia taurul de coarne, desi era constient ca e singur si cu mainile goale in fata unei armate nevazute de interlopi. Pleca la politie unde isi varsa toata povestea, dadu declaratie, le spuse si de incidentul cu fratele sau. Dovezi nu avea, insa ancheta deja fusese dispusa.  Inspectorul de politie care i-a preluat cazul i-a recomandat sa nu se expuna si sa stea mai degraba pe langa fratele lui la spital.

Tudor nu reusi sa fie convins ca vinovatii vor fi facuti sa plateasca legal si cat mai curand. Incerca sa dea de Iulia, sa ii ceara niste sfaturi, chiar daca asta insemna sa admita ca i-a tinut secret aceasta problema. Insa Iulia ii dadu un mesaj dupa cateva ore ca e plecata iar din tara, ca nu va reveni decat peste cateva zile.

Astfel, dupa ce isi vazu fratele intr-una din dimineti, pleca spre cuibul de interlopi, fara sa spuna cuiva macar o vorba. Simina il vazu preocupat, insa a crezut ca e vorba de grija pentru fratele sau. Odata ajuns in fata vilei somptuoase, Tudor simti cum i se strange inima, o usoara teama il incerca, amintirea bataii ii reveni in minte. Insa imaginea lui Marian zacand intre viata si moarte ii dadea acel plus de putere si nebunie de care avea nevoie. Se gandi sa ceara sa fie primit chiar de Malac, fara intermediari si sa discute barbateste. Spera sa obtina niste confirmari. Dar cand se apropie, vazu ca portile se deschid pentru a iesi o masina. In cadrul portii, langa masina, aparu omul care il distruse pe fratele lui. La volan, nimeni alta decat Iulia. Care scoase capul pe geam si ii raspunse Malacului la un sarut tandru… Tudor incremeni, se putea astepta la orice numai la asa ceva nu. Se retrase inapoi cat putu de mult sa nu fie vazut. Iulia insa nu avea ochi pentru el. Dupa care o vazu plecand.

Barbatul simti ca se prabuseste ceva in interiorul sau, dar se linisti. Intrebarile lui capatau raspunsuri nerostite. Se apropie de Malac si ceru sa stea de vorba. Il pofti in vila dupa ce il masura lung pe Tudor ca pe un gandac. Curios, toti erau amabili cu el, desi simtea pericolul in fiecare uitatura piezisa. Malacul il lamuri ca el nu mai are treaba cu Marian, ca isi platise datoria, ca intre ei nu mai e nimic de lamurit. Cand Tudor a intrebat ce stie de atacul asupra fratelui sau, celalalt ii rase in fata:

– Ce astepti de la un hot si-un drogat ca frate-tu? A cazut bou’ in cutit, io ce sa-i fac? Soarta, nenicule. Si sfat! Fa-te ca uiti de adresa asta si de noi, altfel data viitoare nu va mai fi doar un accident din imprudenta.  Esti liber.

Tudor fu scos afara in strada. Punea cu repeziciune cap la cap, toate datele. Acum intelegea tot. Iulia se apropiase de el ca sa ii furnizeze astuia informatii, asa au aflat unde e Marian, asa l-au facut sa vina inapoi. Ce nu stia Tudor era ca intre timp, cu toata nebunia, primise un ordin de executare silita sa paraseasca locuinta. Cand s-a intors acasa a aflat. Intelegea si cine facuse magaria, ca tot draga lui ii sustrase actele si a pus la cale vanzarea apartamentului. Doar era o avocata excelenta.

Gustul amar din gura il facu sa vomite. I se facu rau si se baga cuprins de frisoane in pat. Cazu intr-un somn adanc. Il trezi telefonul Siminei; fata se ingrijora pentru absenta lui, se astepta sa treaca pe la spital. Marian se refacea minunat, desi inca era slabit si speriat. Pleca spre spital cu apasatoarea senzatia ca a fost infrant. Pierduse casa, dar macar il avea pe fratele lui in viata. Se aveau unul pe celalalt asa cum promisese mamei.

La spital, dupa vizita in salonul lui Marian, Tudor o lua deoparte pe Simina si ii povesti toata tarasenia. Fata il asculta tacuta. Ofta adanc, dar ochii ei il priveau pe Tudor cu drag. Stia ca e un om drept, avea incredere ca va fi bine, insa nu stia cum sa il incurajeze. Episodul cu Iulia parea sa fie cel care il deranja pe barbat cel mai tare. Astfel ca, incurajat de Simina puse la cale o mica strategie.

In aceeasi seara Iulia isi anunta telefonic ” intoarcerea” in tara. Odata intrata, Iulia sari de gatul barbatului care se lasa sarutat fara sa faca vreun gest. Femeia il simti suparat. Se prefacu magistral ca nu intelege ce i s-a intamplat. S-au asezat comod in bucatarie, unde a indemnat-o Tudor. Nu avea de gand sa o lase sa il traga spre pat, cum avea intentia. O lasa sa povesteasca despre calatoria ei dupa care Tudor ii spuse simplu ca o vazuse zilele trecute iesind din casa interlopului.

Femeia se albi la fata. Il masura pe Tudor mirata. Il subestimase. Acuzele lui erau clare si dure. Iulia nu stia ce sa spuna. Pana la un moment dat cand izbucni in ras si-i spuse:

– Ba, da’ bleg mai esti !  Tu credeai ca eu stau pentru amaratul tau de salariu, pentru apartamentul tau mic si jegos? Sexul cu tine a fost ceea e m-a determinat sa continui, ca altfel iti plasam pe alta, dar stiam ca esti bun la pat si nu am vrut sa te aiba alta.

Tudor o privea cu dezgust nemascat. Se astepta, dar parca tot nu ii venea sa creada. Totul fusese un joc murdar pus la cale de nebunii cu care se incurcase Marian. Ar fi vrut sa o stranga de gat, insa avea rabdare.

– Si cu casa? intreba el.

– Aia a mers mai greu, pana am reusit sa iti iau actele si sa iti copii semnatura. Datoriile trebuiesc platite, Tudorele.

– Ok, lasa asta. Spune-mi doar atat: de ce tu? De ce cu astia?

– O fata ca mine nu se tine cu vorbe, clar? Tie nu iti era limpede nici daca iti scriam pe hartie. Esti doar un pion.

Raceala Iuliei taia in carne vie. Da, fusese mai mult decat credul, fusese chiar mai idiot decat frate-sau.In urmatoarea clipa se auzi un zgomot puternic la usa.

In cadrul ei isi facura aparitia doi ofiteri de la crima organizata insostiti de doi jandarmi care o legitimara pe femeie, apoi o arestasera. Iulia era tot mai mirata, incerca sa se opuna, sa protesteze… Il privi pe Tudor:

– Jigodie, m-ai inregistrat, astia stateau la usa sa ma salte, nu? Pacat, ai ratat femeia vietii tale. Iti meriti soarta, nimicule!

Tudor ofta adanc, intristat dar si usurat. Iulia era filata de catre politisti de ceva timp, mai aveau informatii adunate. Era un caz urat si dificil, iar inregistrarea facuta era confirmarea de care aveau nevoie sa continue investigatiile. A urmat apoi arestarea celorlalti.

Dupa ce termina la politie cu declaratiile, Tudor pleca usurel spre casa. Insa in centru schimba directia spre casa Siminei, care il astepta nerabdatoare.

Primi in bratele ei delicate trupul unui barbat obosit, dar linistit. Il lasa sa o sarute, sa o dezmierde, pana simti ca incepe sa isi revina. Ii mangaia intr-una ochii ce ii fugisera de la nesomn in fundul capului. S-a lasat trasa in pat alaturi de el in timp ce ii povestea toata nebunia. Era epuizat.

– Frumoaso, mai povestim si maine? Si te superi daca azi dormim, iar abia de maine ne vom gandi numai la noi doi? Presimt ca trebuie sa ai rabdare cu mine o viata intreaga, daca nu ai planificat altceva. Ca sa pot fi al tau intreg, trebuie sa ma refac. Nu vreau sa iti darui bucatele dintr-un Tudor abia intors din lumea umbrelor.

Drept raspuns, Simina ii cuprinse in mainile ei mici fata si il privi lung, cu dragoste:

– Da, am rabdare. Te iubesc. Dormi acum. Mai e si maine o zi.

*

SFARSIT

 

 

 

10 responses »

  1. Ce fain. Ca-n basme cand binele biruie tot:) Oare asa e si in viata reala?

    Apreciază

    Răspunde
  2. Irina, ai condei de scriitor! Fa ceva in privinta asta!

    Apreciază

    Răspunde
  3. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa! 🙂 Recunosc! Imi plac povestile cu happy end… Astept cu nerabdare sa-ti citesc urmatoarea povestire!

    Apreciază

    Răspunde
  4. vaaaaaaaaaaai!!!!!!!!!!! ce intorsatura de situatii!!!!!!!!!!!! la un final mai bun nici ca m-as fi asteptat!!!! Astept cu drag si alte povești!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: