Ramas bun

Stiu, ti se par seci cuvintele mele, dar ce as mai putea sa iti spun? Ma asteptam sa ma privesti cu ceva mai mult repros, sa fii mai dur sau chiar sa imi intorci spatele. Dar ai preferat sa fiu sincera cu tine… Ai vrut adevarul, iata-l!

De la Dordedoi

Ei, dragii mei…

In calitate de sefa de blog va scriu. Ca eu comand, eu execut, stiti cum e!

Decalogul dorintelor mute

*

Opreşte-mă. Fă-o tu, fiindcă inerţia şi teama mă fac să păşesc aiurea, purtându-mi paşii pe cărări bătătorite de alţii înaintea mea.

Dezleagă-mă. Dezleagă-mi mâinile care îşi irosesc gesturile într-o searbădă rutină. Ia-ţi întreagă toată nebunia nefrământatelor dorinţi din ele şi fă-ţi-le colac de salvare pentru secundele când îţi vine să dai la dracu’ totul în jurul tău…

Sileşte-mă. Să tremur pentru fiecare plecare şi revenire a ta, desenează în mine culoarea sângerie a dependenţei de bucuria ta. Nu-ţi fie teamă că îmi zgârii pielea, o poţi face direct pe suflet.

Ascunde-mă. Ascunde-mi într-un colţ, unde stă pitită umbra, toate frământarile şi neliniştile mele adunate până la tine. Ca atunci când îţi voi turna vin în cană, să nu ţi-l tulbur…

Spală-mă. Spală-mi trupul în roua ne-ncepută a dimineţilor, ca să primesc înfiorată căldura din nevoia mea de tine. Şi să nu mai fac sărbătoare din fiecare dată când m-ai îmbraca în tine…

Învaţă-mă. Învaţă-mă cum să îţi ascult privirile atunci când nu vrei să-mi vorbeşti. Învaţă-mă să-ţi fiu odihnă.

Ajută-mă. Ajută-mă să îmi renasc curajul de a simţi iar bucuria, fără să o cenzurez după lacătele conştiinţei mult prea dure. Ajută-mă să fiu puternică şi dincolo de tine…

Dezbracă-mă. De toate simţurile ce mă ţin captivă într-o lume în care regulile bunei cuviinţe au devenit ghilotine ale sentimentelor curate. Dezbracă-mă ca de o rochie prea strâmtă şi încorsetată, cu mulţi nasturi de sus până jos. Nu-i descheia pe rând, rupe-i pe toţi odată, cu furia deajunsului. Şi goneşte-mă despuiată astfel, în aşteptarea ta…

Răscoleşte-mă. Furtunile mele te aşteaptă să le ţesali ca pe nişte coame de cai neînşeuaţi, ca să le pot arunca iar in iureşul din care mi-a fost inventat dorul de tine.

Iubeşte-mă…

Sfatul ielelor

A fost odata, ca sa nu fie de doua ori. Adica acum… De fapt, de Rusalii.

Era intr-o vreme in care nu mai gaseai, nici daca trageai cu tunul, potcoave de pureci, de cai morti sau buturugi mici care sa mai rastoarne carele mari. Erau timpuri de restriste. Chiar si pentru iele.

Sunete neclare

In ultima vreme, tot mai des mi se intampla sa aud tanguitoare sunete ce par sa coboare de undeva de atat de sus, cat nu pot strapunge ochi-mi sa vada.

Neculaiul celor uitaţi

*

Prin îngheţata dimineaţă

Trec două picioruşe mici,

Grăbite înspre-a urbei piaţă,

Cu paşi mărunţi, ca de furnici.