*
Prin îngheţata dimineaţă
Trec două picioruşe mici,
Grăbite înspre-a urbei piaţă,
Cu paşi mărunţi, ca de furnici.
E al Rodicăi fiu mai mare
Ce stă-n căsuţa de la râu,
El pleacă-n zori la mă-sa mare
Să capete un pumn de grâu.
Rodica zace-n pat bolnavă,
Copii-i plâng de foame-ncet,
Doar Fane nu-i mai simte-otrava,
El e sătul să fie drept.
Măicuţa-i se spetise prin pădure,
Din zori în noapte după lemne
Ştia că pruncii stau să-ndure
Frig, foame, ale sărăciei semne…
*
Ştefan cerşi la poarta bunii,
Primi un şut şi vorbe de ocară
Scrâşni şi-şi blăstămă străbunii
Şi soarta aspră, viaţa lui amară.
Cu mâneca îşi şterse-nlăcrimarea,
Spre cer privi atât de mâniat…
” Eu hoţ mă fac, iar mamei alinarea
I-o voi aduce, chiar de-oi fi legat”…
Îl auzi Moş Culea de la moară,
Ofta privind spre puiul năcăjit…
Îşi spuse-n barbă, într-o doară:
” Desculţ, flămând, năpăstuit…”
*
Spre seară paşii şi-i îndreaptă
În pragul casei de la râu,
Căra în coş o pită coaptă,
În spate o desagă pân-la brâu.
Şi-ncet, grijit, el aşeză pe prispă
Vreo zece-opinci şi o bundiţă,
Chimiru-i nu simţea vreo lipsă,
Era ferice că avea credinţă.
Se închină sfios, dar plin de jale,
Că viaţa-i crudă cu acei copii…
*
Fănuţ cătă la mâna mamei sale,
Şi-o sărută, îi mângâie şi ochii…
Deodat-aude paşi lângă fereastră
Şi fuge-ngândurat să vadă ce-i…
Zări cu greu o umbră-albastră
Şi jos, pe prispă, nişte papucei!
Cu bucurie năvăliră fraţii!
Ce bine pita mirosea! Dar, vai…
Şi zece ochi se rotunjeau, miraţii:
” Mămucă, fuse Sfântul Neculai! „
Măicuţa lor se închină fricoasă,
Bundiţa o-mbrăcă încetişor:
” Hai, dragilor, să ne-nturnăm în casă,
Se răcoreşte pita în pridvor „
Rodica ii ghicise pasul
Moşneagului ce se îndepărta
Un înger îl aduse-n ceasul
Ce-o casă-ntreagă-l aştepta.
*
Rânduri închinate tuturor acelor copii ce în Ajun de Sfântul Neculai nu au primit nici măcar o vorba bună.
*
dordedoi 
Induiosatoare dar, totodata si pline de speranta versurile tale… Sa dea Domnul ca fiecare copil sa primeasca in noaptea asta in ghetute cate ceva! 🙂
ApreciazăApreciază
Asa sa fie, fiindca nu exista copil care sa nu astepte macar o eugenie, sau un baton de ciocolata.
ApreciazăApreciază
La Mulţi Ani, Irina! 🙂
ApreciazăApreciază
Sa traiesti si tu, Tiberiu. Multi si frumosi ani.
ApreciazăApreciază
Ce dragut! Sa ne aduca mosul in fiecare zi cate o farama de incredere in ce avem nevoie:)
ApreciazăApreciază
In fiecare din noi sta pitit cate un mos mititel ce poate face asta, fara sa fie si o sarbatoare anumita. Legendele s-au nascut din povesti adevarate si din dorinte nerostite.
ApreciazăApreciază
La mine nu a venit anul asta, poate la anul 🙂
ApreciazăApreciază
Are ceva cu noi mosu’ asta. Cred ca la anul ii tin calea si-l impiedic! 😛
ApreciazăApreciază
Foarte frumoasă poezia dar dificil de citit fără diacritice, la prima vedere.
La proză merge şi fară! 😉
ApreciazăApreciază
Multumesc, Cristian. O sa ma gandesc la asta, promit, fiindca ai dreptate.
ApreciazăApreciază
Mos Nicolae imparte astazi, asemanator lui Mos Craciun, daruri . Numai ca in calitate de sfant, Mos Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele decat cu recompensele. Conform traditiei crestine, el pedepsea pe cei care se abateau de la dreapta credinta lovindu-i cu nuiaua peste extremitati. Astazi,din motive de foame crancena,Neculai si Craciun totuna. Poate sa fie si Gerila,daca ne da si nu ne ia,daca-i promotie, facem de-o disperare sigur. Am specificat asta pentru contextul materialist cotidian.
Gestul autoarei,de a se gandi la cei care nu au nimic,la cei mai multi dintre noi,este insa principalul sunshine al postarii ! Orice copil trebuie sa poarte o zana-nasa la el in suflet.
Se pare ca in cazul de fata,a si gasit-o !
ApreciazăApreciază
Cristian, nu stii cat ma bucura trecerea ta pe aici, mai ales peste mica poveste in versuri a unor copii necajiti. Stim bine ca sunt si astfel de copii, care chiar nu au nici acea vorba buna. Si e pacat de inocenta distrusa in ei inainte de vreme.
Sufletul meu imbraca strai de sarbatoare cand faci popas aici.
ApreciazăApreciază
Sensibilitatea versurilor si mestesugul cum au fost insailate, au facut sa creeze o emotie aparte. Felicitari si spor la scris.
ApreciazăApreciază
Acum m-ai „prins” cu garda jos tu pe mine… E o poezie scrisa acum trei ierni in urma, doar am readus-o pe prima pagina a blogului, din urma. Am ceva vreme de cand nu se mai „leaga” nimic ca sa si pot scrie. Dar exista inca acea dorinta. Multumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 nu am avut aceasta intentie. 🙂
Da, exista momente cand inspiratia efectiv lipseste. Si eu am multe din astea … 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stiu, Sebastian! 🙂
Stiam ca intelegi, sau simteam…
ApreciazăApreciat de 1 persoană