Ape de dor – prima parte-

Posted on

Isi spala fata cu apa rece si proaspata, abia scoasa din fantana. Aerul limpede si taios al diminetii de ianuarie o facu sa zambeasca. Amintirile se imbulzeau in mintea ei cu repeziciunea cu care coboara randunele spre pamant, vestind ploile. Insa nu le mai alunga asa cum facea odata, le facu loc generoasa in tihna clipelor in care isi bea ceaiul de dimineata.

Privi in zare, spre deal. Acolo sus era casa lui. Casa batranului si ciudatului ei prieten. Stranse usor pleoapele de parca invadase dintr-odata prea multa lumina. Inca o mai chinuia impulsul de a pleca spre el.

Cand l-a intalnit prima data, Ilona era doar o copila, curioasa si galagioasa. Stia casa si curtea aceea impunatoare, o fascinau si micile povesti iscate in sat pe seama misteriosului ce locuia acolo. Multi spuneau ca e un ciudat, un om retras care nu isi facuse nici un prieten in comunitatea lor, de cand se mutase acolo. Curtea era strajuita salbatic de niste salcami desi si inalti, care prin tepii lor amenintatori tineau la o parte toate privirile iscoditoare. Dincolo de acel ciudat gard abia se zarea acoperisul inalt al unei case imbracate pana sus in iedera. Din cand in cand se auzea latratul ragusit al unui caine ce parea foarte batran. Ea, o copila excesiv de curioasa, ar fi cercetat mai in amanunt locul, insa povestirile batranilor o cam infricosau, facand-o sa renunte ori de cate ori se apropia nepermis de mult. Oamenii ziceau ca e un artist, un pictor venit de la oras, retras in urbea lor pentru a se pune pe picioare. Lumea zicea ca e bolnav, sau ca e nebun, ca nu a vorbit cu nimeni vreodata din sat. Ilona se hotari sa afle adevarul. Trebuia sa ii afle povestea…

Intr-o dimineata se furisa pe deal pana aproape de gardul acela ce parea viu. Salcamii o amenintau sa ii sfasie hainele daca indraznea sa se apropie mai tare, insa Ilona venise pregatita cu clestele de curat copacii al tatalui ei. Isi facu astfel loc cat sa poata privi dincolo… Inima ii batea cu putere, desi se temea; totusi ceva o facea sa nu renunte. Cerceta repede curtea si vazu ca balariile erau prezente si dincolo de gard. Stramba din nas,  strainul nu parea un bun gospodar. Isi spuse ca asa o curte de mare si frumoasa putea fi transformata intr-un mic rai daca era ingrijita. Se uita dupa cainele ce ar fi trebuit sa ii fi semnalat deja prezenta. Nu il vazu. In schimb, de dupa usa impunatoare de stejar masiv isi facu aparitia misteriosul domn. Ilona tresari speriata. Un munte de om, de aproape doi metri, cu o statura impresionanta se infiinta in pragul casei. Nu stia ce varsta sa ii dea, barba si parul valvoi, mai mult negru decat carunt ii ascundeau trasaturile fetei. Ilona il studia cu ochii mariti de teama. Parea un urias. Imediat o duse gandul la povestea ” Frumoasa si bestia” .

Incerca sa se traga putin inapoi sa nu fie vazuta, dar miscarea o duse inspre niste nebanuiti spini care ii intrara in carnea frageda, facand-o sa icneasca. Batranul isi ridica privirea spre gard. Vazu zbaterea ciudata a unei fiinte si tuna: ” Cine-i acolo? ”

Ilona incremeni dar se zbatu pana reusi sa se smulga din capcana spinoasa, cu bratul sfasiat si insangerat. Cum se vazu eliberata fugi nebuneste inapoi spre sat, gafaind de spaima. Nu povesti nimanui ce se petrecu acolo. Oblojindu-si rana acasa, se gandi ca nu va putea sa renunte la planul ei. Batranul se apropiase de locul unde patrunse privirea intrusa, dar nu vazu pe nimeni. Descoperi o bucata de panza ce se rupse din rochia Ilonei cand se chinuise sa se elibereze. O lua intre degete si o mirosi. Uriasul zambi molcom si pleca spre casa.

Urmatoare data cand fata ajunse acolo o gasi echipata cu salopeta tatalui, tocmai pentru a se proteja de lupta inegala cu gardul. Isi puse un fes pana pe ochi si isi baga iar nasul printre crengi. Batranul era in curte, rasturnat intr-un balansoar vechi, cainele  statea la picioarele lui. Pe langa peretii casei sedeau aliniate desene. De la acea distanta Ilona nu distingea ce reprezentau, insa nu pareau deloc picturile pe care se astepta sa le vada. Imaginile pareau de pe alta lume, linii si forme pe care nu le mai intalnise in nici o alta pictura. Predomina culoarea albastra in mai toate. Ar fi vrut sa le vada mai de aproape insa stia ca risca sa fie vazuta. Nu stia cat de periculos putea fi strainul. Iar cainele acela urias parea destul de amenintator. Asa isi petrecu fata intreaga vacanta de vara, intre panda aceasta asidua si jocurile copilariei.

Viata insa o indeparta pentru multi ani de satul bunicilor. Pleca in strainatate cu parintii, termina studiile tot acolo, se marita, facu o fetita, divorta si apoi reveni in tara, totul in decursul unor ani lungi si grei. Uitase de intamplare pana la inmormantarea bunicului, dar odata cu varsta ii disparuse indrazneala copilariei. Intreba, intr-o doara, pe cativa sateni despre batran. Inca mai traia, la fel de izolat si la fel de misterios.

– va urma-

 

 

 

 

 

10 responses »

  1. imi place. astept continuarea 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  2. ..inceputul parea horror dar spre final m-am linistit..:D

    Apreciază

    Răspunde
  3. Sunt aici prezent..oricum am un bun prieten care ma anunta cand mai postezi ceva..EMAIL il cheama 😀

    Apreciază

    Răspunde
  4. Toate bune si tie, dragul meu.

    Apreciază

    Răspunde
  5. Mosu tau picta ceruri?

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: