” O, nu! Si asta scrie despre martisoare? Pfff… „
Nu. Nu fac nici un istoric al zilei acesteia, nu va voi plictisi cu semnificatiile acestui simbol al primaverii.
O sa va fac doar o scurta relatare a unui singur martisor.
Martisorul de 1 Martie 1984.
Vinovatul primei mele indragostiri. Cel mai ” nevinovat” prilej pentru un sarut asteptat cu infrigurarea celor 14 ani abia impliniti. Atunci am aflat ca mult-discutatii fluturi in stomac erau de fapt adevarate furtuni, adevarate spasme ce amprentau stomacul cu dureri intermitente. Prima mea lupta inegala cu hormonii! 😛
1984. Un an care spune din simpla enumerare cat de departe sunt de acea vreme, dar ca e suficienta zarva de acum din oras, de pe tarabe, ca sa imi reamintesc mainile mele tremurande intinse spre reverul sacoului de elev a celui pentru care facusem o grozava pasiune. Imi amintesc perfect boldul bont care se incapatana sa strapunga stofa uniformei baiatului cu ochii cei mai verzi si cei mai frumosi intalniti vreodata.
Stiu bine ca imi ardeau obrajii de fastaceala momentului, stiu bine ca cei cativa ghiocei ce erau insotitori fragili ai martisorului, riscau sa se franga sub stransoarea palmelor mele febrile.
Apoi privirea de izbanda. Ii atarnasem, in sfarsit, micuta chestie metalica cu snur bicolor. Ochi in ochi, zambet agatat de zambet, timiditate ridicata la puterea a doua… Atingerea discreta a mainilor, talpile usor inaltate, pregatindu-mi trupul pentru experienta primului sarut.
Martisor imi da voie sa imi leg amintirea cu fir ros-alb de zilele mele de acum, imi da voie sa imi amintesc, cu melancolia-mi atat de bine stiuta, de buzele acelea calde, dulci, moi, perfect sarutabile.
De acel sarut se leaga o intreaga poveste ce a durat toti anii de liceu.
Rasplata indraznelii de la acel 1 Martie a venit pe 8 Martie, sub forma unei felicitari pictate manual de nimeni altul decat destinatarul si vinovatul principal al indragostirii mele. De atunci fericirea a stiut sa capete diferite forme si culori, imbogatindu-mi viata.
Si, da. Aveam degetele reci si toata acea zi am avut grija sa nu beau nici macar apa, ca sa nu pierd nimic din gustul acelui incredibil sarut.
E iubirea un miracol? Categoric.
De Martisor imi permit luxul sa va doresc sa va simtiti iubiti asa cum va doriti launtric, fiecare in parte.
Sa ne citim sanatosi.
dordedoi 
Eu nu îmi amintesc când am primit primul mărțișor, dar nu am să uit nici când am să mor un anumit 8 Martie, când am primit cel mai frumos dar! Și m-am oglindit în cele mai frumoase priviri verzi.
ApreciazăApreciază
Macar si pentru aceste amintiri ramase intacte se merita sa pastram martisorului simbolul intreg.
Nu ai mai trecut de mult pe aici, multumesc La Fee. Sa ai o primavara senina si delicata.
ApreciazăApreciază
Am mai trecut, Irina și am citit cu plăcere! Să ai și tu parte de ce ti-e drag!
ApreciazăApreciază
Sa iti fie urarea geamana cu trairea! Multam de versuri. Sa fii iubita!
ApreciazăApreciază
Mai-mai…! Of-of! 😛
ApreciazăApreciază
Pe o fărâmă sablată de sticlă Lalique,
Îți așez un condei de argint, mic, mic,
Cu șnur alb-roș împletit din De Doi Dor,
Să-l porți cu multă dragoste de Mărțișor!
ApreciazăApreciază
Numai cand am citit „1984” m-a si apucat nostalgia. Ce timpuri erau atunci, ce vise diferite fata de cele de acum… parca si oamenii erau altfel.
ApreciazăApreciază
Da, Mircea. Era importanta emotia, nu cat de ” like” erai sau nu! O sa iau nostalgia ta drept timid ghiocel…
ApreciazăApreciază
Moldovenii poarta martisoare si moldovencele poarta…moldoveni in piept!
ApreciazăApreciază
Da, Raducule. Moldovencele sunt… inimoase, au loc destul, nu doar pentru moldoveni. 🙂
ApreciazăApreciază
Si peste un an (si vreo 5 luni) ma nasteam si eu :))
ApreciazăApreciază
Dragut! Esti chiar mai tanar decat primul meu sarut! Noi sa fim sanatosi!
ApreciazăApreciază
Eu nu mai cumpar martisoare, sunt doar niste kitsch-uri ce au invadat tarabele,cele mai multe din ele. Prefer sa fac, cand pot… Cand nu, prefer zambilele, ce nu ma vor dezamagi nicicand 🙂
ApreciazăApreciază
O floare va fi mereu mult mai nimerita decat un martisor.Zambilele duc cu ele, odata cu mesajul, si parfumul acela coplesitor de frumos. 🙂
ApreciazăApreciază