Limitari umane

Posted on

Nu cred sa fie vreo zi din intreaga mea viata de om aproape matur, in care sa nu ma fi intrebat de ce unii oameni nu isi pot depasi propriile frustrari. Frustrari din care, se pare, se nasc multe chestiuni care conduc, inevitabil, spre conflicte ce sunt departe de a fi constructive.

E limpede ca frustrarile se nasc din neputinte. Sau lipsa unei intelegeri depline. Si spun asta fiindca am constientizat ca si eu am fost afectata de astfel de trairi. Total nepotrivite cu firea-mi pozitiva. Ne lovim in viata de oameni ce se lupta doar la interior cu propriile lor pacate, dar pe care se straduie din rasputeri sa le ascunda de ceilalti.

Din teama. Teama pe care o neaga cu vehementa pana in clipa in care se simt aproape sa capituleze. Astfel de oameni au nevoie de ajutor. Pe care nu stiu, din pacate, sa il ceara.

Eu am fost un om slab. Nu fizic. Sau, cel putin, asa m-am perceput. Si am cautat in jurul meu raspunsuri la ceilalti pe care ii vedeam mult mai siguri pe ei, mai puternici, mai increzatori. Nu am avut mereu parte de acea Luminare ce m-ar fi edificat si m-ar fi ajutat sa depasesc o etapa din autocunoastere. Am primit praguri pe care le-am luat, cu tot avantul, cu fruntea. Si am avut cucuie. Multe. Ar fi trebuit sa am un cap imens. Insa fiecare esec de acest fel m-a motivat sa nu renunt. Resortul meu intern e asemanator cu cel al lui Humpty Dumpty. Sau Hopa Mitica neaos… Asta m-a salvat sa nu devin o umbra a propriei mele fiinte, pentru care sa imi fie teama in permanenta. Asta m-a facut sa nu vad in infrangere un sfarsit. Asta m-a ridicat din adancul celor mai negre frustrari si m-a ajutat sa ma accept.

Insa mi se intampla sa ma mai lovesc de oameni cu frustrari si carente la capitolul comunicare, comunicare in care eu cred enorm. Asa cum cred in iubirea fata de oameni, in bunatate neconditionata si in bucuria de a-ti trai clipa.

E o capacitate pe care o avem toti, dar pe care ne temem sa o exploram. De ce oare? Ce poate fi mai minunat decat sa poti crede in tine si in puterea ta de a te autodepasi?

Astazi ma pot declara un om linistit. Fara frustrari, fara spaime. Multi dintre voi stiu cat de mult am incercat sa imi aflu tihna aceasta. Puteam sa renunt oricand. Dar nu am facut-o. Fiindca stiu ca pot. Fiindca am credinta in ceea ce simt. Fiindca nu mai accept orice. Fiindca POT.

Iubesc. Si asta inseamna responsabilitate. Implicare. Neodihna. Bucurie. Grija. Dor. Incantare.

Asta ma face sa ma simt om.

Nu e dificil sa ne putem depasi propriile granite. Trebuie doar sa avem minimul de vointa pe care o avem ca bagaj inca de la creatie. Fara vointa nu exista putinta.

Altii se lupta pentru idealuri ce ma depasesc. Bani, locuri importante in societate, recunoastere si recunostinta, putere, supunere. Eu ma declar un om fericit. Atat de fericit incat ma intreb unde incape in mine atata implinire.

Am nevoie sa scriu despre aceste lucruri pentru ca sunt exact confirmarile in fata fiintei mele.
Fiindca nu am voie sa uit.

Fiindca nu am voie sa renunt.

Fiindca traiesc.

 

6 responses »

  1. Frustrarile sant singurele sentimente umane care ne pot face sa devenim prizonieri ai propriei noastre fiinte… am trait si inca traiesc cu multe frustrari in suflet… nu pot scapa de ele, pur si simplu nu reusesc… 😦

    Apreciază

    Răspunde
    • Stiu despre ce spui. Nu neg nici eu ca inca as mai putea avea, insa nu ma mai simt atat de apasata de ele. Trebuie sa ai multa rabdare cu tine insuti, sa nu te judeci prea aspru atunci cand ceva merge prost, sa nu iti iei asupra ta vina pentru orice nu iese ok, sa intelegi ca poti si ca trebuie sa fii mai bun cu tine. Cata vreme poti vorbi despre frustrari si stii ca te afecteaza negativ, e un pas destul de important. Comunicarea ajuta mult.

      Apreciază

      Răspunde
  2. convietuire

    Un text mobilizator….dar şi sensibil….

    Apreciază

    Răspunde
    • Eu numesc acest fel de scrieri oglindiri, exercitii de deschidere, de comunicare, fie si virtuala. Si imi iau doza de incredere si din felul in care imi sunt percepute aceste randuri.

      Apreciază

      Răspunde
  3. Esti sincera, calda si asta place la tine. De aceea si venim sa citim ce scrii. Fiecare are mici frustrari. Dar fiecare, in functie de educatie si de bunul simt gestionam frustrarile din noi.Si, oricum ar fi, nu facem din ele un spectacol.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: