Critica autocriticii

Posted on

Mi-am ras in fata! Da, singura. Pentru ca cineva trebuia sa o faca, sa pot pricepe odata si odata.

Ce soarta? Ce destin? Soarta mi se intampla in fiece secunda, nu mi-o ” prepara” cineva la foc mic, undeva intr-o a treia dimensiune. Destin? Nici pe asta nu-l fabrica nimeni.
Am peste doua saptamani in care nu imi gasesc tihna, linistea, raspunsurile la propriile intrebari. Si m-am framantat, mi-am frant gandurile pana le-am auzit cum se sparg in mii de cioburi in mintea mea.

Mi-am facut mea culpa, mi-am asumat tot ce era de asumat. Si, in tot acest istovitor si automutilant proces de constientizare, ma trasneste dintr-o data o certitudine atat de limpede incat m-am linistit imediat. M-am… M–am… De una singura. Doar eu. Eu si atat. Cand mi-a fost evident, atat de evident incat mi s-a facut rusine de mine, am vrut sa zambesc. M-am uitat in oglinda. Aveam un soi de rictus ce nu putea sa semene cu un zambet.

Atunci mi-am ras singura in fata. Tare! Cu putere!  Pentru multele chestiuni pe care nu le-am inteles cum trebuie atunci cand se petreceau. Ma infuriasem pe destin, imi provocasem soarta la tranta, asta fiindca mi-era teama ca sunt la un pas sa ma autoexilez. Unii dintre voi mai stiu, poate…

Asa, m-am ridiculizat razandu-mi in fata, fiindca am ” crezut”. Pentru propriile mele erori de simtire.

Cert si trist, totodata, e ca m-am cam simtit singura in toata frenezia cu care m-am apucat sa imi croiesc singura povestea. Imatura! Absurd de temerara! Copilaresc de naiva!

Dar am comis-o. Mi-am dorit atat de mult sa se intample, incat mi-am iesit din mine, am plutit deasupra mea, am lasat lucruri marunte sa umple spatii goale, am hiperbolizat foamea asta de daruire pana dincolo de limita firescului.

Firesc din care, odata iesita, m-am indreptat catre esec. Si mi-am gresit. Mie. De data asta nu m-am mai putut ierta. Fiindca nu am vazut cata singuratate era de fapt, si cat de tare rasuna ecoul propriilor mele ganduri, dorinte, sentimente.  Am vrut, am facut. Am dorit, am avut. Am daruit, mi-a fost primit. Am vrut sa primesc… Nu s-a intamplat. Si m-am chinuit sa vad unde naiba gresisem iar? Ce facusem sau spusesem aiurea? Ce vorba aruncata…? Nimic.

Dar am continuat sa persist in greseala, chinuita de un nou dor, nou-nout fabricat in plin proces de daruire. Si-am inceput sa umplu dorul asta mistuitor cu orice imi venea din cealalta parte, multe-putine, bune sau mai putin bune. Si m-am pomenit ” ciugulind” firimituri din frugale fericiri.

Asa incat m-am scuturat de povara cu care singura m-am incarcat. Sa nu-mi mai simt umerii constiintei atat de dureros chinuiti sa care greutati ce nu-mi apartin.

Linistea si intelegerea s-au asezat ca doua bune prietene in mine. Le-am rugat sa stea, fiindca nu prea mi-au trecut pragul inimii in ultima vreme. Vor trebui sa imparta spatiul cu un soi de tristete noua, una ce s-a nascut in urma rusinii.

Mi s-a spus sa fiu mai blanda cu mine, sa nu ma mai supar asa din orice fleac. Nu e suparare, cat intelegere si acceptare. Crezusem ca e resemnare, capitulare. Nu. Iar blanda oi fi cu mine cand oi creste mare. Mi-e inca mult verde-crud prin mine. Din care viata musca fara sa astepte sa mi se inchida ranile, sa imi creasca lastar nou de curaj si dorinta.

Am castigat, cu toate infrangerile suferite. Am castigat dreptul de a-mi rade in fata, cand imi gresesc… Ca sa imi pot indrepta incovoiata constiinta si sa imi adun clipe de tihna. Am obosit.

 

 

 

 

14 responses »

  1. Imi pare rau ca treci prin asta!

    Apreciază

    Răspunde
  2. n-ai gresit nimic; ai muscat dintr-o bucata de viata cu pofta si placere ca dintr-o felie de tort de bezea cu crema de ciocolata si alune; n-a fost sa fie gustul acela pe care il asteptai; n-a fost nici atat de dulce, nu a persistat nici atat de mult pe cerul gurii; bea o cafea fara zahar si fara lapte, iar mai tarziu desfa o cutie de ananas din frigider…
    apoi trage linie

    Apreciază

    Răspunde
    • O sa desfac, cel mai probabil, o bere. Ananasul nu prea imi e pe plac, dar am inteles ideea. Cred ca fiecare pofta din viata se plateste cu un gust amar, la un moment dat, daca pofta aceea intra in categoria ” lux”.
      Uneori, ca sa-ti astamperi setea, e de ajuns sa cauti un ochi de apa limpede, din care bea orice trecator, nu sa sapi dupa un izvor pe care sa incerci sa ti-l faci al tau. Truda poate aduce doar zadarnicie. Si oboseala. Sunt doar un om simplu. Am nevoie si de greseli sa pot privi adevarul in fata si sa merg mai departe.

      Apreciază

      Răspunde
  3. eu, după ce-mi râd în nas îmi aprind o ţigară, îmi torn un pahar de suc, mă aşez la calculator şi scriu…:)
    astfel mă asigur că, atunci când voi reciti, o să-mi amintesc… .

    Apreciază

    Răspunde
    • Deci, se intampla. Si nu e nici o problema sa ai puterea sa te pui singur la punct. La urma-urmei, lupta cea mai grea o dam mereu cu interiorul nostru. A inchide ochii si a ne preface ca va trece, oricum, nu inseamna decat ca ne mintim. Si e mai rau decat toate relele, decat toate minciunile la un loc.

      Apreciază

      Răspunde
  4. Sunt convinsa ca deja iti este mult mai bine din simplul fapt ca te-ai descarcat, ca ai scris despre asta.
    Cred ca un pahar de vin ar fi mai potrivit. 😉

    Apreciază

    Răspunde
  5. Eugen Stefanescu

    Toate sunt trecatoare si fac parte din viata. Important este ceea ce ai trait frumos in tine, acele clipe minunate de fericire, de care iti vei aduce cu drag aminte. Restul nu mai conteaza. Se pierde in uitare.

    Te imbratisez cu drag,
    Eugen

    Apreciază

    Răspunde
  6. Rewind sanziano, always rewind. Ca sa-ti ajungi in clipele de maine, ca sa iti razi de trecatoarele iubiri… Si stiu ca stii ca Dor D2 nu moare niciodata!

    Apreciază

    Răspunde
    • Stii ca stiu… Da, rewind, sanzianule! Seva puterii e in ceea ce ma reprezinta ca fiinta, nu ca ceea ce am reprezentat doar ca femeie, la un moment dat, in viata cuiva. Nu neg durerea, insa trecand-o, o sa mi-o petrec inspre amintire.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: