Ca şi cum…

Bună seara, străine.

Nu spune nimic, priveşte-mi doar felul în care mă mişc în preajma ta, ca şi cum…

Ca şi cum ne-am şti de o veşnicie şi înc-o noapte. Îţi voi întoarce un zâmbet cald, de „bun venit acasă”. Şi-o să te rog să mă strângi cu putere în braţele tale de parcă ar fi o revedere. Şi să iţi iei zâmbetul de pe buzele mele cu gura ta flămândă şi fierbinte.

O să îmi dezbrac rochia fiindcă nu are ce caută în decorul creat între noi, o să o auzi cum cade de pe mine dincolo de uşa care ne desparte şi o să îţi apar cuminte într-un tricou lung şi în tălpile goale. O să-mi ridic părul de pe ceafa aburită şi chinuită de văratica seară şi o să mi-l prind cu un cârlig de prins rufe. De fapt cu două, ca să îmi eliberez şi fruntea. 🙂 O să îmi spăl cu grijă mâinile şi o să pun de cafea. Poate că o să te întreb şi dacă ţi-e foame. Tu nu spune nimic, ştiu că vrei să mă asculţi turuind ca o vrabie gureşă dupa ploaie. O să ştiu că ţi-e foame de mine. Aspră foame. Nu o să te întreb cât de dulce bei cafeaua fiindcă o să ştiu. Sau o să ghicesc. Sau o să greşesc. O să mă atingi în treacăt cu palma peste fund, ca într-o mângâiere pofticioasă. O să îţi zâmbesc iar, dar va fi un zâmbet care mă promite. Ţie, străine…

Prefă-te că mă ştii, că sunt previzibilă ca luna ce răsare sigur, chiar de ţi-o ascund norii. Ochii tăi însă mă sorb. Cu patimă, cu pofta celui ce nu ştie…

Priveşte-mă măcar o clipă cu ochi de iubit întors acasă, ce-şi cară în bagaj cumplitul dor pe care se teme să îl strige şi pe care îl ascunde îndărătul poveştilor adunate. Şi-ntreabă-mă cum mi-a fost fără tine. Nu o să te mint, fiindcă o să îţi arăt. Mâinile mele fremătânde îţi vor desena cercuri largi pe spatele tău frumos. În cercul acela desenat îmi voi lipi tremurul de sub tricou. Şi degete neastâmpărate îţi vor rătăci orice început de gând. Tot cu ele te voi ademeni să îmi adulmeci dorinţa.

Dacă îţi e mai uşor, închide-ţi ochii, străine. Iubeşte-mă de parcă ti-aş aparţine. De parcă, a fi ” a ta”, nu ar însemna decât asta: că sunt a ta. Fără tristeţi, fără aşteptări, fără întrebări, fără răspunsuri. Eu. Ţie. A ta.

Sărută-mă… Apoi pleacă.