Cealalta femeie

Posted on

Picioarele m-au purtat fara tinta minute in sir. Nu stiu, poate ore. Daca nu ar fi inceput ploaia, nu as fi reactionat nicicum, insa umezeala si parul ravasit care imi cadea pe fata, m-au impins spre bruma de ratiune de care aveam nevoie. Si am urcat la prima terasa ce mi-a iesit in cale. Chelnerul a fost dragut si mi-a adus pe langa meniu si cateva servetele uscate sa ma pot sterge. I-am multumit cu un zambet chinuit.

Nu am fost o clienta prea buna fiindca i-am cerut sa imi aduca doar un coniac. Nu am vrut sa mananc nimic, nici nu as fi reusit sa inghit ceva. Intalnirea de mai devreme imi naruise incet, dar sigur, toate micile bucurii adunate pana atunci. Simteam nevoia sa ma imbat. Nu ma credeam in stare sa fac fata avalansei de ganduri si mai ales vinovatiei ciudate care ma apasa. Asa ca dupa coniac am cerut si o halba de bere, intrandu-i astfel in gratii baiatului de la bar, care deja imi specula starea.

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

Pluteam? Nu stiu. Dar mi-era bine, al naibii de bine. Diminetile mi le incepeam zambind mesajului matinal de pe telefon. Imi scria ca sunt frumoasa si ma simteam de doua ori mai frumoasa decat ma stiam. Imi spunea ca ii e dor de mine si pentru asta isi cumpara piersici. Ghidusia lui imi incalzea trupul in locul in care incepea senzatia de abandon. Ii zambeam nebuniilor spuse si asteptam sa i le fac buchet si sa i le arunc in brate odata cu mine, cand venea acasa. Mi le primea cu o incantare pe care nu si-o ascundea. Si ma aruncam in freamatul dorului cu inconstienta celui ce nu pregeta nimic in cautarea de sine prin celalalt. Noptile erau sfasietor de lungi si de fierbinti. Dorinta era cuvantul de lege intre noi. Mi-am spus: ” am pornit cu dreptul, ne-am placut si potrivit inainte sa realizam ca intre noi se leaga ceva mult mai profund decat as fi crezut. ”

Ok, nu sunt nici prima, nici ultima care trece prin asa ceva atat de banal, atat de comun. Dar de ce mie? De ce acum? De ce a trebuit sa dau minciunilor un credit mai mare decat obisnuiam sa o fac? De ce nu ma invat minte? De ce? Coniacul spalat in bere isi facea efectul. Incepeam deja sa imi plang de mila. Dar zambeam probabil foarte tamp, incat unul din clientii terasei se apropiase si m-a intrebat daca poate sa imi faca cinste cu ceva de baut. Ochii mei, sau felul cum l-am privit, l-au indemnat sa renunte. Putea fi oricine, priveam prin el.

Intalnirea de mai devreme a fost, de altfel, una fericita, oricat de nefericita m-as simti eu. Femeia care ma oprise, ma privea cu un soi de teama. Cred ca se gandise mult pana sa faca gestul. Mana ei pe mana mea m-a facut atenta si m-am oprit.

” Da, spuneti, i-am zis. ”

” Ma iertati, doamna. Nu as fi indraznit, dar sunt disperata. ”

Ma uitam mirata la chipul ei. Nu o stiam. Vag, parca figura imi era cumva cunoscuta de pe strada… Parca.

” Nu stiti cine sunt, dar eu stiu cine sunteti.”

” Ok, va ascult, m-ati facut atenta. ”

” Sa nu va suparati pe mine, stiu ca nu aveti nici o vina, insa… ”

Si se opri incurcata. Eu, contrariata o indemn sa spuna fara teama ce are de spus.

” Stiu ca va vedeti cu cineva. Acel barbat e cu mine de mai mult timp decat va vedeti dumneavoastra cu el. Am simtit de ceva vreme ca s-a intamplat ceva, insa a negat cu vehementa. Ca numai eu sunt, ca alta femeie nu exista, ca fabulez, ca sunt paranoica. Insa s-a dat cumva de gol. Si am aflat asa de dumneavoastra. ”

Se uita speriata la mine. Ma intrebam ce naiba o sperie.

” Continua… ” i-am zis cu vocea sparta.

” Va rog ceva, din tot sufletul. Lasati-mi-l mie. Il iubesc, e singura mea fericire, fara el nu stiu ce as fi, as fi pierduta. Nu cred ca va iubeste, cred doar ca ati fost o alta. Asa-s barbatii, draga doamna… ”

Resemnarea si supunerea ei inconstienta m-au cutremurat.

Sprancenele mele s-au ridicat dureros ascultand-o si privind-o. Si am simtit mila dincolo de disperarea ei. Oglinda realitatii s-a spart brusc, cu un zgomot infernal, in sufletul meu. M-am uitat dupa cioburi fara sa vreau. Timpanele imi tiuiau a fals. Ca un diapazon stricat, care nu stie sa dea acel ” LA ” necesar unei partituri reusite. Am rugat-o sa taca. I-am luat mainile si i-am spus:

” Daca il vrei asa, daca asa il iubesti, e al tau din clipa asta. Nu am stiut ca existi. Am crezut, ca si tine, ca sunt doar eu. Acum e clar.  Mergi la el si nu iti mai fa probleme din pricina mea. Eu deja am plecat. ”

Femeia m-a privit recunoscatoare. Atat de recunoscator incat mi s-a facut greata.

Si am plecat fara tinta de langa ea, desi ea imi mai prinsese odata mana sa imi mai spuna ceva. Am ridicat mana a ” mi-ajunge”… Si am lasat-o privindu-ma contrariata.

Realitate, cum stii tu sa pui peste vorbe desertice cenusa inutilitatii! Cum faci tu picioarele sa paseasca prin maracini si ele sa nu-i simta!

Cand l-am intalnit, mi-am spus in sinea mea ca e posibil, ca asa ceva se intampla la o mie de ani. Erau atatea lucruri care pareau sa ne lege, sa ne apropie. Atatea coincidente, atatea lucruri pe care le-am fi discutat impreuna fara sa obosim… Impreuna. Ahhh… Care ” impreuna” ? Acel impreuna furat alteia? Unei femei care tremura de bucurie cand el isi facea vreme si pentru ea? Dupa ce ” termina” cu mine?

………………………………………………………………………………………………………………………………………

Banalul si-a facut iarasi loc in sufletu-mi nebun de speranta. Aveam iarasi misiunea imposibila sa pun punct dupa un ceva ce parea sa fie acel CEVA.

Ma uitam in halba mea de bere si incercam sa nu gandesc clar. Incercam. Dar nu mi-a iesit. Fiindca o vedeam pe ea, acea femeie, asezandu-i hainele in casa, calcandu-i pantalonii si cersindu-i putina atentie. Sperand la dezmierdarea ce de cateva saptamani bune ii lipsea… Fiindca o primeam eu.

Nu stiam ce ma facea sa ma simt peste toate aceste mizerii. Poate ca senzatia ca singuratatea e cea mai sigura stare pentru un suflet ce isi cerseste linistea, tihna.

Am coborat de pe terasa urmata de privirile celui ce imi oferise de baut. M-am intors si i-am zambit. Cald, incurajator.

Tipul s-a prins repede. Si-a parasit colegii de pahar cu un zambet complice. In drumul spre mine si-a ascuns cu abilitate verigheta. Si si-a asezat parul cu inceput de chelie. Zambea. Libidinos. Lasciv.

Cand a ajuns langa mine a vazut ca zambetul meu era batjocoritor, dar l-a ignorat.

” Frumoaso, vrei sa te duca cineva acasa?”

” Da. ” i-am zis sec. Tu, dar sa o aduci si pe nevasta-ta. Am chef de un sex in trei in seara asta. Are sanii mari? ”

Tipul se uita la mine cu ochii cat semaforul si ma injura.

Il las si plec fara sa ma clatin.

Un coniac, o bere si un disperat nu ma pot face sa fiu o oarecare.

Doar el m-a facut sa ma simt ” cealalta femeie” .

Insa de azi, asta s-a incheiat.

I-am urat fericirea pe care el mi-o daruise.

*

NOTA

Acest text este prelucrat literar dupa un mail trimis de catre o cititoare a blogului meu care doreste sa ii pastrez secretul identitatii, dar care a dorit o redare a povestii care a dus-o la starea de „cealalta femeie „.

44 responses »

  1. „…Asa-s barbatii, draga doamna… “ Asa sunt oamenii, as adauga eu. Natura umana e de asa fel incat monogamia este o dovada de tarie de caracter si de sentimente mai degraba, o alegere si nu ceva natural.

    Apreciază

    Răspunde
    • Asa e. Oamenii sunt asa, fiindca astfel de intamplari ating si femeile si barbatii in masuri egale, sau foarte apropiate.
      Monogamia sufleteasca e o stare de inalt pe care nu o atinge insa oricine. Tocmai pentru ca e o alegere constienta si serioasa, asa cum bine spui.
      A fi ” celalalt” intr-o relatie exclude implicarea si asumarea. Nu e tradare propriu-zisa,e cam exagerat spus, insa a te simti o rezerva nu e cel mai placut lucru pe care sa il accepti, daramite la care sa si consimti.
      Eu sunt adepta sinceritatii, chiar daca pretul platit in clipe de singuratate interminabile e greu de dus. In afara ei, eu nu mai sunt eu, devin un ” cineva” care joaca un rol de dragul cuiva. Si atat. Comedie bufa…

      Apreciază

      Răspunde
  2. cititoarea ta a dovedit naivitatea indragostitei sadea. nimic rau. dar e uimitor cum ai reusit tu sa intri in pielea personajului de parca ar fi trairile tale. 🙂
    cred ca felul tau de a iubi nu e departe de cel in care scrii, adica cu putere, cu forta, cy aredre totala.
    nu cred ca vei potoli usor dorul acela al tau, nu oricum, nu cu oricine.
    scrii de parca ar fi ranile tale, daca gresesc, te rog nu „impusca” mesagerul… 😛
    si ca sa ma ierti, iti las o melodie.
    Te iubesc.

    Apreciază

    Răspunde
    • Multam de cantec, John. E unul din cele mai dragi mie, ma mangaie ori de cate ori il ascult pe Stefan, orice ar canta sau recita.
      Ups, ma iubesti! Ok, ma faci sa rad, dupa multe zile mi-ai smuls un suras larg, aproape de zambet!
      Multumesc, cititorule, oriunde ai fi, oricine ai fi.
      Cat despre mine, las literele scrise sa ma povesteasca, ce traiesc eu, cum traiesc eu, e departe de a fi senzational.
      Am cules iubire putin cate putin din fiecare om intalnit, iubit, adorat, visat, cantat. Ar trebui s-ajunga…
      Nu pot avea totul pe lume, nu merit totul. Am ajuns la un armistitiu cu propria-mi inima.

      Apreciază

      Răspunde
  3. Suntem sclavii propriilor sentimente iar barbatii stiu foarte bine sa ne faca sa ii iubim ca apoi sa faca din noi o jucarie ascultatoare. Povestea asta mi-a amintit de o intamplare. Eram indragostita de un barbat care nu era liber. O iubire vinovata. Credeam ca ma iubeste pana dincolo de soare si inapoi. Stiam ca exista o alta si refuzam sa ma gandesc la existenta ei pana cand s-a intamplat ceva. Nu am sa spun acum ce. El mi-a spus ca e foarte confuz dar ca ma iubeste si ca are nevoie de timp sa se decida cu care vrea sa ramana. Ca e distant fata de ea, ca nu mai dorm impreuna. Era Valentine Day dar nu conta. Iesisem la mall sa cumpar ceva marunt. Si cand intru, il vad pe el de mana cu ea. Era sa dea peste mine. M-am tras deoparte. Ma vazuse si el. Era in aer un miros de flori si de lumanari parfumate ce-mi facea greata. Si un zgomot surd in jur. Nu mai vedeam nimic, doar negru in fata ochilor. Am uitat ce vroiam sa cumpar si tremuram toata. A trebuit sa merg pe jos acasa. Nu ma puteam urca in autobuz. Picioarele nu ma mai ascultau. Mi-a spus a doua zi ca si lui i s-a facut rau. A trebuit sa treaca o vreme ca sa-mi dau seama ca spaima lui a fost sa nu fac vreun gest din care sa realizeze ea ca eu sunt cealalalt. Se proteja si ii era grija de el, nu de mine. Mi-e sila cand ma gandesc si cat de mult m-am lasat mintita fiind indragostita de el. Acum e un om oarecare, iar marea iubire o amintire dureroasa a dimensiunii mincinilor in care am trait un numar de ani. Ani pierduti din viata mea, o lunga perioada cand am ratacit prin propria-mi viata. As spune si altora dar fiecare va invata din propriile greseli si le va raporta poate la experientele altora.

    Apreciază

    Răspunde
    • Povesti de viata parca trase la indigo de o mana nevazuta si cruda, Gabico. Am avut senzatia ca mi se opreste inima citindu-ti povestea, fiindca nu de mult am experimentat aceeasi situatie a carei vina mi-o asum in intregime, fiindca am consimtit de buna voie. Doar ca in cazul meu era putin invers. El necasatorit, dar avea o relatie cu o femeie casatorita cu care se vedea inainte sa ma afle pe mine. Mi-a spus de ea, am acceptat, mi-a dat de inteles ca nu e o relatie de viitor, am consimtit ca lucrurile se vor aseza de la sine. Ei, cand am mers la el acasa, sa ii vad orasul, oamenii, locurile, dorindu-mi sa ii cunosc viata cu toate ale sale, am trait o experienta extrem de jenanta, umilitoare chiar. Intorcandu-ne inspre casa lui, pe seara, se intalneste cu o cunostinta, au vorbit, m-a prezentat, am plecat. La nici 25 de metri s-a oprit brusc, si-a pus mana la gura si s-a aratat ingrijorat ” daca asta ii va spune ei ( X) ca m-a vazut cu tine?? ” Mie imi picase fata, a sunat asa spart, asa banal, dar nu a observat nimic, nu isi facea griji pentru mine deloc. Am incercat sa vorbim si a spus ca a glumit. M-a facut sa ma simt ieftina, m-a redus la stadiul de aventura trecatoare. M-am dezamagit doar pe mine. Si imi tot promit sa ma invat minte. Se pare ca orbul gainilor e valabil doar la inimile ce iubesc cu patima.
      Ti-as spune ca imi pare rau, dar sunt convinsa ca a fost o lectie dura, dar de folos. Amar folos…
      Multumesc pentru deschiderea ta superba…

      Apreciază

      Răspunde
      • Prietenele m-au sfatuit sa nu mai fiu atat de deschisa si sa-mi expun viata. Cei din jur s-ar putea sa ma judece si sa ma faca sa ma simt nu tocmai confortabil. E viata mea si nu mai vreau sa o traiesc de fatada. Mi-o asum cu greselile si succesele ei. Sunt om si nici pe departe perfect. Dar mi-am promis sa nu mai accept vreodata sa fiu ‘cealalta femeie’ in viata nimanui. Sunt cel putin la fel de buna si de speciala ca sa am primul loc in viata, in sufletul si in mintea unui barbat. Am invatat multe din dureroasa suferinta prin care am trecut si acum ma invat pe mine cum e sa traiesti frumos. Si ma bucur ca asta m-a adus aici, in lumea literaturii virtuale unde mi-am castigat multi prieteni care imi sunt mai aproape de inima decat altii pe care ii aveam inainte. Prietenii acestia s-au gandit la mine cu drag de ziua mea si cu alte ocazii si nu m-au lasat singura. Pentru asta scriu. Pentru mine si pentru cei care imi sunt aproape. Ma bucur ca am avut ocazia sa ne cunoastem aici. Poate viata ne va aduce mai aproape cand se vor mai linisti apele. Te imbratisez cu drag.

        Apreciază

        Răspunde
        • Prietene… Ciudat apelativ. Sa nu te cenzurezi, abia atunci te vei simti libera in fata propriei tale constiinte. Prietenele iti vor spune doar ” ce se cuvine” . Reguli. Dogme. Bariere, draga mea. Fa ce simti. Chiar daca gresesti. Vei fi singura careia ii vei imputa ceva. Dar vei suferi mai putin. Eu apreciez felul tau natural de a vorbi, fiindca e ceva atat de rar. Dar tu stii cel mai bine ce te face sa fii fericita, sau macar libera in fata inimii tale. Acolo si numai acolo dai cu adevarat socoteala.
          Esti mai puternica decat altii, iar asta intimideaza.
          🙂

          Apreciază

          Răspunde
        • „Cei din jur” ar face bine sa-si cumpere si ei o viata, asa n-ar mai avea timp de analizat viata altora. Nu ti-o pierde pe-a ta aplecand urechea la spusele unora care traiesc inlantuiti in tiparele create de altii!

          Apreciază

          Răspunde
  4. In calitate de viitor publishing agent/manager iti recomand sa te axezi pe povesti gen „Zambet cuminte”. E mai buna.

    „Si si-a asezat parul cu inceput de chelie. Zambea. Libidinos. Lasciv.”
    Asta o tai. Sa nu mai scrii de astea ca ne parasesc cititoarele americane si se re-intorc la Sandra Brown si la privit Twilight.

    Apreciază

    Răspunde
    • Ok, o sa spun ca si-a mangaiat lasciv portofelul burdusit. E ok? 😛
      Fara chelie.

      Apreciază

      Răspunde
      • Nu. Nu e bine. Uf. Pai cine e artistul si cine e agentul?
        Il facem cu par bogat si mai ales fara zambet. Rece, distant. Inabordabil.
        De portofel nu mentionezi nimica. Dar in timpul interactiei montionezi de aventura lui la vanat rechini albi langa Noua Caledonie.

        Apreciază

        Răspunde
        • Ok, acum ti-a iesit. Agentule, fii mai bland, sunt incepatoare! Mi-ai distras atentia de la ce ma framanta. :)))
          O sa semene cu Robert Redford, sau cu Georgica Clooney. Ok? Sau cu Clint, el e aparent rece sau inbordabil.
          Dar nu asta seara. Inca am de lucru la pansamente. Pana se termina ploile, voi fi bine. Te caut cum imi termin exilul.

          Apreciază

          Răspunde
  5. Buna seara . As indrazni sa va sugerez sa nu mai dam vina unii pe altii . Sa ne privim in oglinda sufletului si sa realizam daca ce ni se intampla de fapt nu este din vina ei sau a lui . Nimeni nu ne obliga sa parem mai buni sau mai rai ! Exista doar esecuri care ne determina din egoism sau autoaparare sa dam vina pe altii . Alegerea , in final , ne apartine . O seara buna tuturor ! O seara buna IRINA (voi fi mereu din umbra in preajma ta )

    Apreciază

    Răspunde
    • Dandana, nu dam vina, doar aratam ce e nepotrivit cu trairile unuia sau altuia. E doar o poveste. Toti inselam la un moment dat in viata. Cand ne inselam pe noi insine, abia atunci e grav.
      Eu, personal, o sa fug de astfel de esecuri incercand sa mai dau credit iubirilor patimase de o clipa. Asta fac eu.
      Eroina mea s-a simtit bine, impacata, desi in sufletul ei e cenusa unei iubiri apuse. Dar a primit curaj. Din vorbe. Restul trebuie sa il faca singura….
      Multumesc pentru veghe. Nu uit, stiu si simt.

      Apreciază

      Răspunde
    • Asa este. Frumos spus. Mi-au aparut o lacrima in coltul ochilor. Vina este intotdeauna a ambilor.
      Dar as indrazni sa sugerez ca vina este mai mult a lui. De fapt totdeauna este a lui. Numai si numai a lui. Kill that motherfucker. Kill him!

      Acu serios, nu am intalnit inca o femeie capabila de auto-critica. NICIODATA!

      Apreciază

      Răspunde
  6. Eh, domnule Agent din Paradisul Pierdut, cred ca esti inca verde, judecand dupa afirmatii! 😀 Cand eram la scoala, la orele de geometrie si mie imi placeau cel mai tare axiomele….ca nu trebuiau demonstrate!Dom’le, doua drepte paralele nu se intersecteaza nicaieri, veci, punct! De ce? de aia, c-asa a zis Euclid!…si fiindca tuturor ne convine treaba asta, de aia! Ehh…si-am mai crescut, si-am mers la facultate, si-am invatat si alte geometrii, unde, ce imi aud urechile?….se intersecteaza pana la urma nemernicele astea doua care se dau drepte, undeva haaat in spatiu… prin alte geometrii, unde misoginul de Euclid e banat! Sa mai crezi in axiome si in programul scolar de clasa a sasea?… Asa e si cu femeile capabile de autocritica: exista, domnule…doar ca si matale ca Euclid asta, inca n-ai ajuns acolo! 😀 Poate ca ai invatat tu niste informatii care-ti convin, despre femei,invatate pe la scoala vietii dar…nu te grabi!…asteapta sa termini si facultatea, poate chiar sa-ti iei doctoratul! 😉 Atunci vei intelege ca la femei nu merge cu sabloanele si adevarurile batute-n cuie….pe noi ne-a facut Dumnezeu infinit de diverse, pentru ca voi sa nu va plictisiti niciodata! 😆
    P.S. IRINA, FELICITARI, MINUNATA SI SENSIBILA NUVELA!
    PPS. Sper ca agentul tau intelege de gluma, asa cum il simt! 😉

    Apreciază

    Răspunde
    • Eu sunt mai tare ca Euclid. Q.E.D.

      Apreciază

      Răspunde
      • Sustin cu tarie ce spui. Fara gluma. Chiar esti. Limpezimea gandirii tale a fost o surpriza foarte reconfortanta pentru creierasul meu. Si nu o data. Esti genul de barbat care nu jigneste inteligenta unei femei gratuit. Daca acea inteligenta chiar exista. Daca nu, deja nu mai vorbim de nici o jignire.

        Apreciază

        Răspunde
    • Agentul meu… Acum ce ma fac? El vrea sa scriu, eu nu am deloc tus in calimara, penita e cam festelita… Poetul zace beat printr-un ungher, Sandra Brown nu ma inspira deloc… Iaca, vin americancele sa ma ceteasca si eu n-am ce le da.
      Numa’ sa ma infurii oleaca, ca moldoveanca cum mi-s, ma infurii repede si imi trece cat ai zice ” maliguta cu branza”.
      Ei, sora mea de natie ( rusoaica mi-s si eu pe undeva la origini), nuvela mea a satisfacut un mic capriciu. Dar se pare ca mi-am pierdut ca si cititoare pe cea care mi-a trimis subiectul.
      O astept, poate apare. Sper ca viziunea mea sa nu o fi alungat.

      Apreciază

      Răspunde
      • Sa ma luati si pe mine mcar dactilografa in afacere!
        Aha! V-ati apucat de afaceri fara mine! OOO! :)))

        Apreciază

        Răspunde
        • Mai stiu sa dau cu matura si sa spal pe jos! hahahah!
          Stiu sa calc si sa cos. La un caz, stiu sa trag cu prastia si cu Kalashnikov! :)))

          Apreciază

          Răspunde
        • NUUU! Inca nu. N-am cerneala, n-am nimica. El ma tenteaza, ca un veritabil agent ce se gaseste.
          Dar cand o sa dau autografele pe la librarii, tu vei organiza evenimentele. Tu vei fi PR-ul meu. Am scris bine? Moama! Ce ma alintati voi, taman acu. Eu aveam de gand sa tac macar vreo saptamana… Cu voi e belea, nu alta!

          Apreciază

          Răspunde
          • Hai mai! Cum sa taci acum cand am venit si eu! Scrie tu ca mie imi tiuie urechile de la drum si vad numai cu un ochi si sunt cu mucii in batista! oops!
            Da, eu cu evenimentele clar! Poate ma sutuieste Papillon, ca-l insor cu o baba cat ai zice Cling!

            Apreciază

            Răspunde
        • Ok. In cazul asta am teme pentru amandoua.

          Irina, sa dezvolti „Zambet cuminte”. E beton. Vreau sa incluzi ceva elemente de genul „Story of O” sau „50 Shades of Grey”. Pseudonimul Sonia Rauss e excelent. E catchy.

          Bague de Fiancaille, tu scrii ceva in genul „Eat,Pray,Love”. Iti trebuie un pseudonim bun. Sugerez Geraldine La Fee. Povestea adevarata a unei doamne pariziene neglijata de barbatului ei dirijor.

          Peste 2 saptamani trebuie sa trimitem schitele Dlui Hymovitz din Sunset Hills, Los Angeles.

          Spor la scris.
          Sa aveti schitele gata in 2 sapt!

          Apreciază

          Răspunde
          • Papillon, eu nu am auzit de aia de care zici! :))
            Negglijata nu ma pot imagina nici moarta, mai copii! Vin cu țărna-n cap la ușa cui ma neglijeaza!
            Totusi, da-mi link cu tema pentru acasa! heheehh!

            Apreciază

            Răspunde
          • Vai de capu’ meu! Eu abia am deslusit acu vreo cateva saptamani ce inseamna prescurtarea BDSM, si m-am facut de toata cacaua intreband intr-o comunitate destul de citita ca melteanca: ” Ce inseamna chestia asta? ” . Mi s-a explicat, normal, dar mi-a dorit sa am gat de strut si nisip mult in jurul meu. Tu deja ai vazut cam care e stilul meu de scriere. Nu ca n-as cuteza, insa nu as paria ca iese ceva cat de cat beton.
            Cat despre scrierile la care imi faci trimitere, iar ma fac strut… Nu le stiu, doar am auzit. La „Zambet cuminte” incepusem azi la munca un fel de continuare, insa e slabuta. Am lasat-o.
            Imi sugerezi, cred, sa explorez latura aceea ” necuminte” din Laura cea timida. Greu, Papi. Nu ca as fi eu mia timida ca ea, dar grea tema… O sa ma gandesc, promit.

            Apreciază

            Răspunde
  7. Coaceti o afacere fara mine? 😦

    Apreciază

    Răspunde
  8. flămândă peste măsură de ceva ”povești în serial” pe care le scrieti si de care am reusit sa ma indragostesc, am inceput sa mai rascolesc prin scrierile dvs! si am ramas incântata!, de acest text, de aceasta expunere de sentimente, de acest sir de idei…
    si totusi, cât de sufletist, realist, plin de viață scrieti!
    recunosc ca as devora fara zabava oricâte carti pe care le-as descoperi scrise de dvs, caci scrierile dvs au ceva ce ma atrag, ceva ce place, încântă, bucură…
    va doresc atâta bine cât poate sa existe în acest univers!

    Apreciază

    Răspunde
    • Pui de om bun si bland, ma emotioneaza si bucura simpla ta trecere. Cuvintele inimoase si sensibile ma umplu de bucurie nemeritata.
      Stiu ce te atrage la ce scriu: naturaletea si sinceritatea transpunerii unor simtaminte atat de firesti.
      La fel de mult bine iti doresc si tie, ba chiar mai mult…

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: