Negot

Posted on

Cine esti? Ce vrei? Nu, nu te stiu de nicaieri. Lasa-ma in pace… Nu vorbi atat! Nu inteleg nimic din ce spui… Stii sa taci mai bine decat pot eu vorbi? Atunci stai langa mine si sa-mi taci cateva vorbe de-ale mele. Da, beau ce bei si tu. Hm? Nu, nu beau vin. Ultimul pahar de vin pe care l-am baut mi-a colorat in amar interiorul. De ce razi? Bat campii, nu-i asa? Macar ii bat coerent. Cand voi deveni incoerenta, atunci sa incepi tu sa vorbesti. Nu iti gasesc noima la zambetul asta al tau. Ce-ar trebui el sa insemne pentru mine? Ca esti sigur pe tine, ca sunt vanatul perfect din seara asta pentru tine? Imi place ca ma crezi beata. Ai prima victorie, imi place ceva la tine. Si cred ca imi place cum mirosi. Mirosi a pofta nedisimulata. A negot. Negotul carnii. Du-ma la tine acasa. Si spala-ma. Pune-ma in cada ca pe un copil si sapuneste-ma bine. Eu nu ma simt in stare sa fac ceva pentru mine. Apoi clateste-mi trupul cu un dus cald si lung. Si ascunde-ma intr-un halat, halatul tau. Nu-mi da ceva care sa miroasa a femeie, o alta femeie. Si lasa-ma sa adorm pe canapeaua ta, ghemuita. Dupa ce ma trezesc, hraneste-ma. Nu conteaza, cu ce ai prin casa. E bun si ceai cu paine prajita. Da, si doua oua-ochiuri. Cu o rosie. Hm? Nu conteaza cum ma numesc, conteaza ca-ti sunt aici. M-au numit in multe feluri. Azi ma numesc ” a ta”.

*

In dimineata urmatoare, in camera barbatului ramasese doar un vag miros de tigara. Nu mirosea nici a parfum, nici a sex, nici a oua-ochiuri, nici a crema. Nu era nici o urma a nalucii de cu o seara inainte. Doar halatul lui mai pastra urma sanilor ei calzi cu care se lipise toata noaptea de spatele lui.

Il trecu un fior, nu stia daca ce traise chiar fusese adevarat. O cauta in fiecare seara, de atunci, in acelasi loc. Nu a mai gasit-o.

Fusese doar a lui. Cat nu-i fusese nici una vreodata.

Fusese iubit doar pentru o baie si un pic de grija. Si pentru oua-ochiuri.

Da… sigur era o nebuna. O femeie intrega la cap nu procedeaza asa, se scutura el de fiorul acela strain de simtirea lui.

Isi trecu limba peste buze. Avea gust de rosie.

Coapta.

 

11 responses »

  1. Pare-se ca trocul e moneda viitorului in toate: indura-te de un suflet rebel si iti ofer o naluca pe tava. Numai coapta sa fie… 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  2. Imi place povestea aceasta a unei intalniri de prospectare, de cercetare a senzatiilor. A unei intalniri, fara multe cuvinte, cu gust de rosie coapta. Si cred ca imi plac mirosurile. E atat de intim sa simti parfumul discret, usor sarat , masculin al omului iubit. Sa il mirosi pe gat, dupa ureche, pe frunte la incheietura palmei si a cotului in timp ce el, fara sa realizeze, iti vorbeste despre ceva banal, atat de banal incat nici nu auzi decat printr-un zumzet, timbrul vocii lui. Sa inchizi ochii si sa percepi fiinta de langa tine cu celelalte simturi e o dovada de iubire. O clipa efemera de fericire in trairea lucrurilor simple.

    Apreciază

    Răspunde
    • Uneori nu e nevoie de nimic mai mult. Si eu sunt tributara mirosurilor. Gasesc senzatia in mirosuri sau gusturi aparent banale.
      Am extrapolat niste trairi care au avut farmecul si intensitatea lor unica. Si ma bucur sa imi fi ramas intacte.
      Efemeritatea in fericire nu e si masura ei. E doar acea secunda de traire 100%. Important e sa ramai cu ea.

      Apreciază

      Răspunde
  3. imi place povestea asta; e aceeasi cu cea de acum trei zile, de sapte, sau de o luna; dar e racoare in interiorul ei, o racoare placuta ca cea binevenita dupa indelungul parjol al verii; nu miroase nici a incins, nici a parfum, nici a sex, nici a crema…
    doar a rosie
    coapta 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  4. 🙂
    incompleta si totusi atat de completa, perfecta si totusi atat de imperfecta.
    minunat ai creionat 🙂
    imi place 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  5. Poate ca asa sunt relatiile adevarate, neinfluentate de ceea ce credem ca trebuie sa fie o relatie, ci doar de ceea ce simtim.

    Apreciază

    Răspunde
    • Asa am simtit atunci, in vara fierbinte a lui 2012. Si am gasit ca trebuie sa readuc pe prima pagina unele din articolele mai vechi. Le mai uit si eu, mai uit „motorul” care m-a facut sa scriu. Si cum sunt omul amintirilor, a puterii luate din frumos, gasesc ca ceea ce ai spus tu e cum nu se poate mai adevarat. Multumesc Mircea.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: