Nici macar diminetile de duminica nu mai vor sa-mi fie lenese si moi. Se ridica galagioase in subconstientul meu ca niste vrabii gurese si ma indeamna sa imi trezesc macar narile in asteptarea cafelei. Cu ochii inca adormiti, masor ( a cata oara?) cantitatile si astept rabdatoare sa isi faca ibricul ritualul zilnic. Ma simt ca un manz tanar caruia i se pune in fata otava proaspata cand imi torn cafeaua in cana verde. Zambesc adormita. Canii verzi cu flori albe. Zambesc si cand imi frig pofticioasa, buzele.
Stiu ca trebuie sa plec spre piata, mai am nevoie de niste legume. Oftez alintat. Imi place sa merg in piata, sa ma uit la fetele celor ce se targuiesc, la femeile in varsta care isi strang grijulii sub brat posetutele unde au banii. Mi-s dragi si lipovencele cu obrajii lor rosii si bucalati de pierdute rusoaice. Stiu ca indaratul buchetului de zarzavaturi proaspete au pitite paharelele cu tarie, datatorul de rosu aprins de pe chip.
Cafeaua mi s-a cumintit intre timp, imi lasa ragaz de o tigara, savurata indelung, ca un sarut plin de pasiune. Probabil de aceea nici nu ma las de fumat. Probabil.
Imi deschid dulapul si incerc sa depistez rapid ce as putea imbraca fara sa fie nevoie sa calc. Blugii albastri, tricoul negru, lejer.
Gandurile deja mi-au plecat de acasa, ca intotdeauna, inaintea mea. Copii neascultatori… Ma imbrac repejor, insa sufletul deja si-a ales tinuta, inaintea mainilor si ochilor.
Imi alege din raft rochia nepurtata de un an, pe care am tot evitat-o uitandu-ma mereu critic in oglinda. Rochia e lunga, rosiatica, cu inflexiuni de auriu stins. Imi lasa bratele goale, gatul imi apare si mai lung decat mi-l stiu. Se leaga intr-un nod cald pe ceafa eliberata de firele rebele de par, cumintite acum intr-o codita pitita de un clestisor negru. Materialul rochiei e dintr-o matase plina, care cade de-a lungul corpului, facandu-ma sa imi asez linistita mainile pe langa mine si sa ma privesc. Nu in oglinda, in adancul fiintei mele. Croiala generoasa arunca faldurile rochiei in spate, la fiecare pas. Secretul e sa pasesc incet, fara graba. Deschizatura de pe mijloc abia imi banuie picioarele ce au umblat toata vara baietoase in blugi taiati, sau fuste varatice. Insa acea deschizatura e indeajuns de bine gandita cat sa nu imi dea bujori de lipovanca fara de tarie.
O asez cu doua miscari peste solduri. Imi place cum simt buricele degetelor materialul. Le las sa isi faca numarul. Urechile se simt vaduvite de cerceii uitati in cutia rosie din fundul vitrinei. Le scurtez vaduvia dandu-le rasfatul bobitelor de argint.
Cobor asa in piata. Ochi mirati se tot intorc spre mine. Unii chiar par a pufni. Nu a mirare.
De dupa niste ochelari de soare ma priveste un barbat. Sau e un baiat? Nu stiu.
Trec fosnind printre ei, a matase. Imi iau legumele stiind ca pana si precupetele m-au vazut purtandu-mi toamna mult prea curand.
Mi-s degetele dornice de nuci si buzele de struguri zdrobiti.
Cineva ma intreba daca mi-e toamna. Da. Si mi-i bine.
http://www.youtube.com/watch?v=m6plyfdVeNI
dordedoi 
Vrabiuta guresa,vrabiute gurese……..Cine nu si-ar dori sa opreasca eternitatea pentru a privi ceea ce putini stiu a privi . Miscarea lina unduitoare a soldurilor si seriozitatea (copilareasca)pe care numai un barbat cu experienta o poate ghici. Sigur ai ales legumele din priviri si nu te-ai targuit , pentru ca nu iti sta in fire (nici in dragoste , nici la targuieli) Sa ai o seara senina ca si sufletul tau !
ApreciazăApreciază
Dan, cum nu poti opri vrabiile sa fie gurese, la fel nu poti opri eternitatea. Nici nu-i nevoie.
Cat despre targuit la piata, mi-e teama ca nu o sa iti placa ce spun: ma targuiesc. Dintotdeauna.
In dragoste nu e nevoie sa te traguiesti, fiindca daca o faci, risti sa te alegi cu restul. Corect, insa amar. In dragoste nu poti fi nici negutator, nici cumparator. Cu atat mai putin marfa.
Seara linstita si tie.
ApreciazăApreciază
plouă…chiar dacă, privind pe geam, nu se observă nimic. plouă cu zâmbete irina, plouă cu gânduri ce mă bucură să te regăsesc aici, înzestrată cu aceeaşi dărnicie de cuvinte, de sentimente şi trăiri. când am citit ultimul tău mesaj am oftat şi îmi părea rău…dar nu ştiam ce să răspund…am fost un laş atunci…voiam să fug să mă ascund…să renunţ la blog… ştii ce-i fain? sunt aproape să o am din nou…aproape… simt că sunt aproape să o aduc în viaţa mea…când am încetat să mai scriu, am încercat să renunţ şi la ea…credeam că blogul e ultima punte între noi…şi n-am mai scris…dar ea a rămas acolo, ca un sâmbure în mintea mea. mi-am dat seama că sunt laş… mi-am dat seama că nu pe ea o pierd…ci prietenii pe care mi i-am câştigat prin scrieri…prietenii cu gânduri asemeni mie, ce mi-au spus vorbe frumoase când… da, mi-a fost dor de tine şi de povestioarele tale, de poeziile gabrielei, pozele andreei şi de mulţi alţii….sper să mă iertaţi şi să mă primiţi înapoi în cercul vostru literar. eu rămân acelaşi, cu felia mea de pepene roşu în gând.
iartă-mă irina.
ApreciazăApreciază
Toamnă, Doamnă …
Doamnă, toamnă!
ApreciazăApreciază
Uite ca nu ma gandisem la asta, sa fac cunostinta cu ea asa.
Incantata, chiar foarte, Domnul meu.
Bun venit la mine.
ApreciazăApreciază
Diafana ca matasea descrierea ta…
ApreciazăApreciază
Se simte atingerea-i moale, nu?
Mersi…
ApreciazăApreciază
Da, intotdeauna randurile tale au avut capacitatea sa stimuleze un al saselea simt.
ApreciazăApreciază
Nu imi doresc decat sa nu ma paraseasca niciodata acest tip de simtire si capacitate de a transmite in acest mod.
ApreciazăApreciază
Ce diferenta enorma intre un om care are talent si unul care nu are. Cei mai multi ar fi spus ca s-au trezit, au baut cafeaua, au imbracat rochita, eventual pomeneau si de cercei, apoi incheiau cu scena din piata, in care s-au targuit cu precupetele.
ApreciazăApreciază
Ma faci sa rosesc de placere! Multumesc, esti prea buna…
ApreciazăApreciază
:))
ApreciazăApreciază
L-am pus pe Contes de Fees sa scrie o lista cu ce ii place la mine, dupa ce am citit ultimele doua articole ale tale. Nu mai misc niciun pai pana nu am lista! :)))
ApreciazăApreciază
Poate ma cauta Contele de Fees sa ma impuste! Sau ma pune pe mine sa misc paiele! :))))
ApreciazăApreciază
Treaba ta! Cine te-a pus sa imi dai idei? :)))
ApreciazăApreciază
Aham, ok! :))
ApreciazăApreciază
😛
ApreciazăApreciază