Dragul meu, drag
Ma asez langa soba, imi pun caietul pe genunchi, cu gandurile plecate inaintea scrisului, spre tine… Am lipsit o vreme, stiu, lipsesc cam de o vesnicie. Dar m-am intors…
Am curatat azi zapada cu o voiosie nefireasca, efortul mi-a dat culoare obrajilor, palmele si-au amintit curatenia gesturilor care au zidit lumea. Te-am vrut langa mine sa imi incalzesti obrajii, mainile, picioarele. Dar tu esti plecat acum. Te vei intoarce, poate dupa ce se vor fi stins ultimele troiene…
Am pus si de ceai, miroase a lemn, a busuioc, a dor… Imi amintesc primul ceai baut langa tine, palmele tale peste ale mele, mai fierbinti decat cana ce era unicul martor la atingerea ce ne-a tulburat fiintele. Ti-am cautat privirea, mirarea mi-a sporit culoarea din obraji. Tu priveai adanc in mine, luandu-ti portii mari de liniste si de pace.
Stiai ca numele meu in greaca veche chiar inseamna ” pace” ?
Cuvintele au inceput sa curga in alt sens decat eram obisnuita sa le ascult, se amestecau la mijloc, desenand poezia in ritm si rima nemaiauzita pana atunci… Sau poate mi se parea mie…? Ne-am inceput povestea printr-o despartire, de la inceput de vremuri. Nefiresc si de neinteles, am fost rupti unul din altul si aruncati. Mi-ai spus si tu asta. Marea cautare, marea provocare. Multi rad de aceasta poveste pe care au transformat-o comod in legenda… Legenda celor doua jumatati zvarlite intre Ape… Cum dor toate acele incompletari, cum se mai lovesc toate in viata de acele locuri sensibile si vulnerabile! Acolo am primit cele mai crunte lovituri. Pe care azi tu mi le mangai…
Credeam ca regasindu-ne, se va fi terminat cautarea, ca ne vom afla linistea, dar greul abia acum incepe, va trebui pana in cel din urma ceas sa dovedim ( cui ? ) ca ne meritam, ca ne suntem destinati…
Eu sunt bine, cum ma stii, chiar daca lacrimile dau navala… As vrea sa fii aici, sa auzi cum trosneste focul, sa nu iti scriu, sa imi ascund pumnii intre ai tai mirandu-ma, iar si iar, ce maini mari si calde ai.. Sa imi dai parul de pe fata la o parte si sa imi spui ca-s ciuta ta , mireasa ta vanduta lumii, lumina ta… Eu sa ma prefac surprinsa ca le-as auzi ca prima oara, dar de fapt, sa ma alint ca sa te fac sa mi le spui a…. cata oara?!
Degetele mele, biete nepricepute, nu stiu scrie ce simt…! Iarta-le! Ele par a sti mai bine sa te mangaie, sa te prinda de obraji, sa se impleteasca dupa grumazul tau, tragandu-te usor- usor spre asteptarea sarutului dintai…
Tresar… E liniste si e cald, sunt doar eu si focul, foaia ce ne va lega si ceaiul… Mai lipsesti doar tu, doar tu…
Te las cu bine, astept sa imi scrii, sa vii sau sa faci ce stii tu mai bine, numai un singur lucru am sa te rog sa il faci pentru mine:
Iubeste-ma cuminte, iubeste-ma cald…
Iubeste-ma cu toata lenea ta nelenevita
Iubeste-ma din adancul nesomnului
Iubeste-ma cu degetele desenand imaginative jocuri
Iubeste-ma cand te simti singur
Iubeste-ma cand te dor tamplele
Iubeste-ma cand nu vrei sa ma vezi
Iubeste-ma cand, copilareste, te supar
Iubeste-ma cand te fac sa surazi
Iubeste-ma cand iti lipsesc secunde in sir
Iubeste-ma cand ma ascund privirilor tale
Iubeste-ma cand nu vrei nimic-nimic…
Iubeste-ma cand iti e sete si eu iti curg prin tine
Iubeste-ma cu foamea ta de verdele padurii
Iubeste-ma cand esti cazut pe ganduri,
Iubeste-ma cand mintea iti impacheteaza rucsacul pentru drum lung
Iubeste-ma cand te speli pe fata
Iubeste-ma cu teama de necunoscut
Iubeste-ma pentru un Maine ce devine Azi cu mine
Iubeste-ma pentru tristetea acelui Ieri iubit
Iubeste-ma pentru pumnul de flori ce ti-l darui
Iubeste-ma pentru stangaciile mele
Iubeste-ma pentru sagalnicia pasului ce inca nu-l zaresti
Iubeste-ma pentru parul ce-mi aluneca pe fata cand scriu
Iubeste-ma pentru gandul razlet si pustiu
Iubeste-ma pentru lumina ce trece prin mine ca raza a ta
Iubeste-ma pentru nebunia mea
Iubeste-ma pentru toate diminetile in care nu am fost langa tine
Iubeste-ma pentru toate nerostitele cuvinte
Iubeste-ma pentru fiecare pas facut fara tine
Iubeste-ma pentru seva ce ti-o picur din mine
Iubeste-ma simplu
Iubeste-ma gelos
Iubeste-ma tandru
Iubeste-ma frumos
Iubeste-ma vesel
Iubeste-ma trist
Iubeste-ma aspru
Iubeste-ma bland
Iubeste-ma cand…
Nu ti-oi mai fi.
*
Nota:
din aceleasi caiete-ngalbenite
Ma topesc cand citesc scrierile tale…
ApreciazăApreciază
E bine, inseamna ca deja te-a ajuns caldura din soba…
ApreciazăApreciază
Foarte puternică senzaţia de spontaneitate a rândurilor scrise. Par a fi aşternute chiar în clipele şi în mediul ce formează prezentul fragmentului dezvăluit. (Poate că aşa a şi fost) Oricum, sinceritatea exprimării e intensă iar sentimentul care o motivează, debordant.
ApreciazăApreciază
Sa stii ca da. Sunt anumite segmente din aceste amintiri ce nu se prafuiesc sub uitare, raman actuale, raman vii, de aceea le si aduc in actualitate. Cumva, le sunt vesnic datoare…
Asa simt, asa scriu. Multumesc, Daniel.
ApreciazăApreciază
Aproape că am trăit…
ApreciazăApreciază
Parca ai soptit ce ai spus…
ApreciazăApreciază
Rămân la stadiul de dorință…
ApreciazăApreciază
Dorinta se sopteste.
ApreciazăApreciază
Hm, m-ai chemat la ceai de cozi de legenda androgina! Bun, bun!
:))
Cred ca ti s-a intors muza din exil, cum vad eu!
Ia sabreaza o sampanie, ca asta trebuie sa sarbatorim cu efervescenta!
ApreciazăApreciază
Muza e una cuminte, mai vechisoara, asa… Sunt scrieri mai vechi, de pe un blog unde am scris cateva luni impreuna cu un mai vechi si drag prieten. Le-am reluat aici, pana ii fac pofta muzei mele de toate zilele sa revina… Deci, ramanem la ceai.
ApreciazăApreciază
Foarte bine faci ca ne dai si noua sa citim. :))
Ceai sa fie atunci!
E o scriere foarte tandra. Emana nostalgie , iubire, teama, regretul pierderii si al desprinderii primordiale.
ApreciazăApreciază
Era pacat sa le las uitate. Mi le-am luat ” acasa”…
ApreciazăApreciază
Bine ai facut! Nicaieri nu-i ca acasa, nu-i asa? :))
ApreciazăApreciază
Asa e. Si mai sunt, zilele astea le cosmetizez si le scot sa respire si aerul vostru…
ApreciazăApreciază
Aer magic!
Sclipici, baghete, coifuri, elfi, tot tacamul! :))
ApreciazăApreciază
Stim cine e responsabil cu veselia!
ApreciazăApreciază
Sunt o fiinta vesela! Da, ca o turturica.
Dar nu-mi slujeste la nimic asta, din pacate!
ApreciazăApreciază
Ba! Ne faci noua veselie. Fara pacate si regrete, au interzis acilea!
ApreciazăApreciază
Just!
Le-as arunca pe geam!
ApreciazăApreciază