Strainului meu…

Posted on

Atat de dor imi este sa te stiu!

Atat de greu imi e sa nu te regasesc!

Se-mbraca strazile in verdele primavaratec…

Ciudat imi e sa-ti spun cum te iubesc,

Cand tu imi esti strain, si-n suflet mi-e tarziu…

Imbratisata-mi rima spre tine isi croieste

O punte tanguinda, o liniste din lacrimi,

Din doruri adunate, din necantatul cantec…

Trait-am, oare, altfel, de dincolo de patimi?

Din apriga-mi durere ce-n mine creste, creste…?

De soaptele-ti tacute mi-e plina asteptarea,

Din neumblarea noastra, poteci dintr-o poveste

Se-astern prin frunza toamnei duse…

Si loc fac primaverii, iar nevestita veste

M-aduce catre tine, ca visului… visarea.

Cum oare ne mai rabda pamantu-acesta singuri?

Cum mai putem noi inca sa ne mai fim straini?

E lumea-atat de larga, sa-ncap-atata dor?

Te-astept sa-mi ratacesti in zambet si in maini…

Sa-mi fulgeri tu fiinta, ca zvacnetul de muguri…

Sau poate suntem, Doamne!… Atata de stingheri?

In inimile noastre ce-si poarta inca, teama?

Cum masuram noi timpul? Cu pasul sovait?

Ia-mi poezia martor, e glasu-mi ce te cheama…

Sa vii… Sa vin… Ne suntem prizonieri?

Asculta-ncet cum urca, ca valul inspre mare

Chemarea mea nebuna, din dorul meu nebun…

Si lasa-ti pasul liber spre greaua departare…

Aicea sunt, iubite, strainul meu, drag, bun…

*

Nota:

fila din caiete ingalbenite

2 responses »

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: