*
Vreau fericirea ta fugara,
Sa vii fugar, sa furi iubire,
Vreau sa ma lasi sa-ti fiu
Pentru o clipa,
Totul…
Vreau sa impart cu tine
Nebuna nebunie, fix la doi.
Sa ma prefac, aiurea, ca nu stiu…
Ca-ti sunt amanta pentru o secunda…
Vreau sa te mangai,
Vreau sa iti fac sarutul un pacat.
Si atuncea sa iti para rau
Si sa fii sincer…
Ma voi preface ca nu-mi pasa…
Ca vei pleca mereu, fara sa vrei
Sa imi ramai, sa imi mai fii…
Si-ti voi zambi duios, cald, bland…
Eu stiu.
Plecarea ta ma ia cu tine…
Tu vei zambi, mult mai tarziu,
In sinea-ti rusinata, mascata de orgoliu
Cand iti vei aminti…
Si cand ma vei dori, salbatic…
Si-n sange-ti voi umbla
Bezmetica,
Suava…
Nu-ti pacali simtirea,
Nu am sa stiu cand iti e greu…
Nu am sa-ti fiu alaturi niciodata…
Ma vei gasi doar rascolind,
In negrele unghere ale firii,
In amintiri de-o clipa dulce…
In zvacnetul ce iar te va purta,
Sa vii din nou, sa fii fugarul clipei…
Dar nu te mai gandi, acuma!
Acum imi esti,
Acuma eu iti sunt…
E tot ce-avem nevoie…
Nevoia te-a impins
Sa ma prefaci intr-o iubire
In care sa iti fie bine…
Eu?
Eu te iubesc si te urasc deopotriva
Dar cald imi va fi zambetul mereu,
Nici nu te vreau sa fii al meu!
Esti mai al meu, fiind al lumii…
Un singur lucru-ti cer…
Sa…
Ai grija de tine, pentru mine…
Fugarul meu iubit…
,,…și să respiri în același timp cu mine, pentru ca undeva, în eter, respirațiile noastre să se întâlnească într-un sărut…”
ApreciazăApreciază
E un citat, sa inteleg?
ApreciazăApreciază
Nu. E o continuare.
ApreciazăApreciază
Frumoasa continuare, chiar asa tainuita… Ca toate lucrurile aparent interzise.
ApreciazăApreciază
Doar că se vrea ceva veșnic, nu vremelnic.
ApreciazăApreciază
Vremelniciile se pastreaza vesnic in suflet… Din ele se inalta uneori randuri cu rima.
ApreciazăApreciază
🙂 oare sub zambetul ei de poeta „amanta” nu se ascund stropi de amaraciune pe care din orgoliu sau de ce nu, de dragul lumii, tot ea, „amanta” ii transforma in fericire aparenta ?
Fireste, nu exista un raspuns exact in primul rand pentru ca nu ne raportam la ceva sau cineva anume.
Eu doar interpretez transpunandu-ma ……:)
ApreciazăApreciază
Fireste ca sunt stropii aceia de amaraciune. Fireste ca se inveleste cu aceeasi amagitoare fericire aparenta. Fireste ca nu din bucuria impartasarii totale au picurat versurile. Dar a venit din intelegere, din acceptare, din durere.
Imi plac interpretarile tale.
ApreciazăApreciază
🙂 si mie insemnarile tale 🙂
ApreciazăApreciază
Saru-mana sufletului tau…
ApreciazăApreciază
continuarea continuarii, un episod in episod
ApreciazăApreciază
Capitolul din subcapitol, nicicand terminat
ApreciazăApreciază
Ma regasesc in ceea ce scrii. Blogroll!
ApreciazăApreciază
Inca nu am reusit sa trec decat printr-un articol de-al tau, dar pare reciproc!
Spor la scris si multumiri.
ApreciazăApreciază