Caus de dorinta

Posted on

Incremenesc o secunda. Nu indraznesc sa fac nici o miscare. Doar il privesc uimita. Imi vorbeste cald, incet, simplu, imi zambeste trecator. Ma intreaba ceva si raspund repede. Ma gandesc ca nu stiu ce i-am raspuns. Caut cu ochii sa vad reactia lui. Mda, nu am spus ce gandesc. Incep sa respir in voie, ignorand noianul de emotii nefiresc de mari, de intense. Ma simt uda si ma fastacesc imediat. Inghit in sec mascandu-mi pofte tinute sub cenzura autocontrolului, care cenzura a disparut in secunda in care m-a privit dezgolindu-ma fara retinere. Incerc sa ma adun.

Insa nu vreau. Mi-e bine asa si imi alung constiinta externa simtirii mele. Incep sa fiu eu.

Se apropie si ma ia de mana. Ma aseaza la masa si imi toarna in pahar. Gestul lui a plecat inaintea mainii sale. M-am aplecat usor in fata pentru mangaierea ce o presimteam. Inchid ochii si ii simt degetele pe parul meu. De doua ori. Apoi poposeste pe obraz. Imi ridica barbia si deschid ochii. Vrea sa il privesc. Ma uit la zambetul ramas intact pe toata fata lui. Ma inveleste la loc pentru o clipa. De parca ar sti… Insa roseata intinsa pana sub pupilele deja dilatate ma dezbraca la loc. Si incep sa ii respir in palma ce inca ii odihneste pe obrazul meu. Isi trage mana sub inceputul unui sarut dogorit de dorinta.

” Nu, eu trebuie sa fac asta, se apara el. ”

Ii iau iarasi mana, i-o intorc si i-o sarut cu toata fiinta. Acum stie. Ochii mei ii confirma. Il iubesc? Nu, vreau sa il iubesc.

Nu stiu cand m-a ridicat pe sus si mi-a golit umerii cu gura flamanda. Bluza imi cade inutila in jocul nostru.

Amandoi suntem raniti, loviti, umiliti sub dorinta, incurajati unul de lacomia celuilalt. Ar trebui sa nu ne vanam asa, dar nu mai gandim. Suntem lut si apa, plamadindu-ne intr-o ulcica din care isi beau ielele apa neinceputa. Si-o vom arde in focul ce ne biciue simtirea explodanda. Limba lui dogoritoare imi cauta sanul stang si mi-l face captivul ei. Fara graba setea lui se stinge pe moliciunea de fruct copt. Si-l gusta prelung plescaind pofticios, indepartandu-se ca sa-i admire o secunda inflorescenta feciorelnica. Mana il sustine si il impinge iar in adancul gurii sale. Mana libera mi-o cauta pe-a mea si isi resfira degetele intre ale mele.

Acum pricep, vrea sa facem un vid complet intre noi cat sa nu mai aiba noima timp, zile, noapte, luna, soare, strazi, oameni, viata, norme, frici. Si-i strang mana intelegand si arcuindu-ma inspre apropierea atat de indelung cautata, dorita. Pentru o straluminare de o clipa se opreste si imi striveste buzele intr-un dureros sarut, parca pedepsindu-le. Apoi coboara iar, ascultandu-mi atent respiratia suierator-fierbinte. Imi framanta pantecul pret de cateva respiratii sacadate prevestind sub arsura apasatoare o apropiere de locul ce striga mut in asteptarea-i.

Rabdator, se opreste anticipandu-ma, chinuindu-ma. Sub privirile lui de cuceritor de tarmuri, trupul mi s-a arcuit traindu-si forma densitatii maxime a dezlantuirii, fara control sau teama. Spectacolul il incanta pana peste poate si ii vad ochii aprinsi.

Il cer. Il vreau. Il implor muta. Limba, mintea, ratiunea au uitat cuvintele, vorbirea umana. Miscarea soldurilor e o frazare mai bogata decat orice scriere. Valurile mijlocului feminitatii mele tind sa imi depaseasca granita trupului. Freamat. Gem. Icnesc. Ma simt mai femeie ca niciodata. Ca un arc am zvacnit nebunatic si l-am facut captiv. Palmele lui calde si mari mi-au cuprins fesele incordate transformandu-le in caus de dorinta pura. Se apleaca rabdator si-mi dezmiarda si-mi alinta cu foamea-i barbateasca petalele lotusului deschis dureros, intr-un joc cand molcom, cand infrigurat. Pana cand simte uitarea mea, abandonul meu, prelingerea mea ce ii imbata chemarea.

Si-mi mantuie chinul cufundandu-se abisal de scurt, anuland orice alta zbatere. Ne privim salbatici si sclavi ai balansului. Cu ura, aproape. Imi sopteste in ureche cuvinte intelese doar de carnea mea, izbind raspunsul intre faldurile feminitatii mele, implinind-o, coplesind-o.

Ne uita timpul si ne luam portia de nemurire. Ne agatam disperati unul in vibratia celuilalt, promitand, implorand, urand, alungand, chemand. Carne, respiratie, transpiratie, mangaieri, foc, apa. Pamant.

Minutele s-au relegat sfioase intre noi abia dupa ce trupurile au redevenit entitati egoiste, fiecare savurandu-si felia de satisfactie animalica.
Afara cerul cernea o ploaie ce desena dimineata ca o seara arzanda. M-a sarutat pe fruntea aburita.

” Dormi. Esti epuizata. Maine noapte vin iarasi. Vreau sa te stiu, vreau sa te stii. Nu esti a mea, iti apartii, iar eu o sa iti reamintesc asta.”

” Sa nu ma iubesti. Nu acum.”

Un răspuns »

  1. Dincolo de senzualiatea descrierii, ingenioasa juxtapunere de planuri; rezistenta si cedare, posesiune-libertate, refuz si acceptare… Replica din final mi se pare totuși „lipita” de parca bărbatul ar vrea sa pună lucrurile la punct, scutindu-l astfel pe cititor de orice dubii.
    Ori poate ca eu sunt cel care mă complac in zona intamplarilor ce se refuza explicatiilor.

    Apreciază

    Răspunde
    • Ultima replica e a ei. Finalurile mele mi se par mereu cele mai complicate. Nu le simt cum trebuie. Si par grabite. Sau chiar sunt, concluziv grabite, copilaresc curmate. Poate ca tu tocmai mi-ai oferit explicatia ” de ce”-ului meu… Multumesc, o sa ma ajute pe viitor.

      Apreciază

      Răspunde
  2. ..da, mi-a plăcut.

    Apreciază

    Răspunde
  3. Eh, AȘA da 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  4. Am aflat in regatul vecin ca e ziua fetitei tale! La multi ani!
    Ai mai zis ca e Balanta, dar am uitat! Cling!:))

    Apreciază

    Răspunde
  5. geaninalisandru

    Mulţumesc pentru tot. Şi pentru această scriere.
    Doar bine de la noi, Irina!

    Apreciază

    Răspunde
  6. Foarte interesant articolul ! Multumim mult.

    Apreciază

    Răspunde
  7. frumos, ca intotdeauna 🙂
    un simplu like nu e de ajuns.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu