Zambet cuminte- partea a doua-

Posted on

-prima parte aici-

Zilele pareau sa se astearna cuminti fara sa tulbure prea mult ritmul de viata al Laurei. Se obisnuise singura, isi schimbase radical tabieturile, felul aiuristic in care isi asorta tinutele cu care mergea la serviciu, prostul obicei de a se ascunde in casa, evitand sa vada pe cineva, izolarea. Pedanteria devenise inutila. Curajul de a face lucruri noi ii dadea si o alta lumina ochilor. Radia.

Spontaneitatea de care stia ca poate fi capabila o propulsase in fata propriilor ei ochi. Incepuse sa isi studieze pana si felul in care mergea pe strada; acum ridica ochii si privea fara teama trecatorii, unora zambindu-le usor provocator, isi unduia mult mai lasciv soldurile,  isi impingea sanii in fata imbujorandu-se singura de indrazneala decolteurilor sugestive pe care incepuse sa le poarte , fiind tot mai constienta de jocul seductiei pe care orice femeie ar trebui sa il detina.

O incantau pana la excitare privirile barbatilor pe langa care trecea. Ochii lor o petreceau secunde bune si aproape le auzea mormaitul de placere.  Simtea cum amazoana din ea acopera fata timida si stearsa care fusese. Se reinventa zilnic si ii facea bine sa se simta putin egoista si sa se preocupe de persoana ei cat mai mult.

Iesea aproape in fiecare seara, fara sa aiba curajul de a-si recunoaste siesi ca spera sa dea din nou peste frumosul mascul din club. Noaptea aceea cu el fusese una de o unicitate aparte. Simtea ca nu-si explorase limitele, ca nici macar nu ii trecuse prin minte cat de senzuala poate fi, ca e o femeie frumoasa. Stia ca ceea ce traise pana atunci era prea putin in comparatie cu ce simtea ca poate primi. Insa ramanea agatata de ea, ca o umbra, un soi de teama. Pe care amana sa si-o explice, careia nu avea chef sa ii faca fata…

Intr-o dimineata, plecand la servici se ciocni de Catalin. O astepta. Figura lui se latise de uimire vazand-o. Era evident ca o gasea extrem de schimbata.

– Laura, cat de bine arati!  Esti… Ai…  figura lui era dovada clara a schimbarii sale.

– Buna. Vrei sa imi spui ceva? Ma grabesc, am plecat cam tarziu de acasa.

– Vreau sa ne vedem, trebuie sa vorbim, vreau sa ma asculti, te rog…

– Suna-ma azi si stabilim o zi.

– Nu! Azi, nu alta zi, nu mai suport sa aman, si asa mi-a fost greu sa te abordez. Stiu ca nu ai chef sa ma asculti, dar trebuie sa imi dai sansa sa iti spun ce ma framanta.

– Bine, Catalin, dar nu te amagi singur. Eu am spus atunci ce am avut de spus, iar tu ai facut fix ce ai dorit. Deci nu vad ce ai avea nou sa imi spui. Pa, trebuie sa plec.

Si l-a lasat privind-o din spate. Catalin inghiti in sec admitand ca in cei trei ani cat fusese cu ea nu o vazuse astfel.

Seara, Laura se pomeni cu el la usa. Nerabdator, spasit, un pic ametit, neras, imbracat neglijent. Il pofti in bucatarie, ii facu o cafea, timp in care taceau amandoi. S-au privit minute bune, pe deasupra aburului cafelelor, straini, stingheri, tristi. Amandoi. Ea simtea o usoara parere de rau, el avea aerul unui catel alungat de acasa.

S-a ridicat si a vrut sa o imbratiseze. Femeia l-a privit un pic mirata, l-a lasat sa o cuprinda un pic, dupa care l-a impins cu blandete inapoi pe scaun.

– Laura, primeste-ma inapoi…
– va urma-

15 responses »

  1. 🙂 [ aşa e îndeajuns de cuminte?]

    Apreciază

    Răspunde
  2. Ok. Asteptam continuarea cu sufletul la gura.

    Apreciază

    Răspunde
  3. ..se joacă de-a cuminţenia 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  4. Pingback: Zambet cuminte- partea a treia- « dordedoi

  5. Terenul îndelung şi minuţios pregătit.

    Apreciază

    Răspunde
    • Si urmeaza…
      Vai, Geanina, am povestit copiilor mei ca idolii mei ma urmarsc si ca ma citesc, Abia ei ti-ar putea spune cata incantare e pe fata si in inima mea!
      Multumesc, Femeie!

      Apreciază

      Răspunde
      • Irina,
        nu continuam lectura dacă…ai înţeles, sunt sigură.

        Noi îţi mulţumim pentru prietenie şi sinceritate.

        Doar bine pentru tine şi minunile tale!

        Apreciază

        Răspunde
        • Bine spus, minuni… Nu am nevoie de mai mult sa stiu cine si de ce sunt. Am inteles ca intotdeauana, de dincolo de cuvinte. Am ramas aceeasi fana a iubirii voastre, dincolo de bariere, dincolo de greutati, dincolo de rautati, inca din acel magic august 2009. Si ma bucur sa va stiu si azi aceiasi…

          Apreciază

          Răspunde
  6. …sper că nu o va face. Nici măcar din milă! ea merita mai mult de atât! sa vedem insa cu ce ne surprinzi in partea urmatoare! sunt tot mai curioasa!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: