Zambet cuminte- partea a treia-

Posted on

– partea a doua aici-

*

– Primeste-ma inapoi, promit sa nu te deranjez cu nimic, stiu ce ti-am facut si ca nu o sa ma poti ierta.

– Ba problema asta e, Catalin, ca te-am iertat. Prea curand si prea usor. Nu te judec, ai facut ce ai vrut, ce ai simtit. Ne vedem fiecare de vietile noastre fara sa ne mai incomodam. Nu e cinstit asa? Ce am avut in comun tu ai consumat ca pe o marfa perisabila. Cum as putea sa te primesc?

– Laura, mi-e asa rusine. Nu mai am nici unde sta, mi-am primit portia de umilinta de la viata, femeia pentru care te-am parasit m-a tratat ca pe un sac de bani apoi m-a zvarlit in strada ca pe un gunoi.

Laura il privea incercand sa simta un strop de compasiune, insa blocajul emotional pe care l-a trait cand a fost parasita nu permitea nici o urma de mila.

– Primeste-ma sa locuiesc cu tine, nu sa fim impreuna, fiindca stiu ca nu ai mai putea sa te apropii, nu merit… Nu te merit.

Victimizarea lui o umplea de scarba, nu regasea nici o umbra din barbatul frumos si puternic pe care il iubise. Idila in care el intrase il transformase intr-o carpa umana.

In cele din urma facu un pact cu el, un compromis pentru o perioada scurta de vreme. Il va lasa sa stea pana isi va gasi o locuinta, o chirie rezonabila. Simtea ca macar asta putea face pentru el, macar de dragul zilelor bune.

Catalin amuti de uimire si recunostinta. Ochii ii sclipeau a speranta. Ii saruta mainile cu piosenie, avand lacrimi abia retinute.

Ii oferi dormitorul mic sa se instaleze, cerandu-i sa ii respecte regulile. Sa nu o deranjeze, sa nu intre in camera ei, sa nu il intereseze ce face, cand vine, cand pleaca. El parea dispus sa primeasca totul, aproape fericit, fara vorbe.

Acceptand, Laura avu o strangere usoara de inima, stia ca a dovedit slabiciune, refuza sa creada ca inca mai simte ceva pentru el, dar nu o lasa inima sa il stie necajit sau sa il stie ca doarme pe unde apuca. Plus ca ii era atat de urat singura in casa… Zilele ce au urmat s-a scurs firesc. Erau ca doi colegi de apartament. Nu mancau impreuna, se evitau sa fie in acelasi timp in bucatarie, veneau si plecau separat.  Catalin se apucase sa repare balconul pe care il abandonase odata cu ea. Pragmatismul femeii gasi primul avantaj in a-l avea in casa pe acest barbat.

Intr-o seara veni acasa si auzi apa la dus. Se aseza pe scaunul din bucatarie ascultand zgomotul apei. Isi masa talpile obosite, insa mintea ei fugi dincolo de usa dusului, la apa fierbinte ce curgea pe trupul barbatului pe care il mangaiase de atatea ori. Icni sub povara unor amintiri ce poposeau amestecate in simtirea ei navalnica. Dorinta se urca incet in ea ca un abur. Se ridica brusc infuriata pe sine si disparu in camera ei, inchizand usa cu putere, incercand sa izoleze dincolo de ea imaginea lui Catalin si amintirile ravasitoare. Ii stia fiecare centimetru de piele, degetele ei se jucara de atatea ori pe pieptul si barbatia lui. Isi amintea atat de bine mirosul lui… Trupul ei cerea umil atingere. Inima depana amintirile cele mai frumoase, insa mintea si determinarea autoimpusa ii sfichiui pornirile suierandu-i: ” Laso!  Fugi si umileste-te, sigur!”

Il evitase toata seara sa il priveasca, desi mirosul lui proaspat iesit de sub dus o insotea discret prin toata casa. Simti ca se sufoca. Trebuia sa iasa. Disparu in baie, se spala repede,  de parca isi pedepsea dorintele ce ii mijeau prin porii pielii.

Se imbraca si iesi. Club. Ceru votca. Dubla. Barmanul o cunostea bine, devenise o clienta fidela, insa stia ca de obicei comanda bauturi fine, lichioruri sau  cocktailuri fara mult alcool. Dupa doua duble se simtea deja beata. Avea nevoie sa isi alunge gandurile. Radea si flirta cu cel de langa ea de parca se stiau dintotdeauna. Ii facu avansuri deochiate, copiind fetele pe care altadata le considera usoare. Barbatul nu ii raspunse, era insotit de o alta fata, dar ii zambi magulit.
O abandona fara sa ii mai spuna nimic, privind-o lung.

Laura mai ceru o vodca. Baiatul de la bar o ruga sa aiba grija, o vedea ca se clatina. Duhnind muncitoreste a bautura puternica se ridica si injura scurt. Arunca niste bani pe tejghea si iesi afara. Racoarea noptii o plesni peste fata infierbantata. Ii veni sa verse. Ce ramasese treaz in ea incerca sa o faca sa mearga fara sa simta ca trotuarul se unduieste ca o apa.

” Sa caut un taxi, gandi” . Nu vedea nici unul. Iesi in strada, intre masini, chinuindu-se sa fluiere din degete. Bautura nu ii permitea sa simta ca pozitia ei in strada era periculoasa. Nici nu ii pasa.

” De ce dracu’ sufar eu? De ce mama naibii il mai vreau pe Catalin?”

Nu mai auzi decat o frana puternica langa ea. Se sperie si se trase inapoi, insa nimeri in fata altei masini. La un pas de ea masina se opri. Laura isi asuma injuratura grosolana a soferului panicat de iminenta unui accident.

” Curva nenorocita… Betivo, du-te dracu’ pe trotuar, nu ne baga in puscarie! „

Vru sa mai spuna ceva, sa se apere, sa intoarca vorbele dure, insa nu reusi decat sa mormaie. In secunda urmatoare doua brate puternice au ridicat-o pe sus si s-a vazut urcata intr-o masina. Nu avea putere sa se opuna, era prea ametita si lipsita de vointa. Lesina sau adormi pe bancheta moale.

Se ridica dupa ore bune in capul oaselor amortita si cu o durere crunta la tample. Era mahmura. Si realiza ca nu stie unde se afla. Vru sa se ridice incercand sa puna cap la cap intamplarile care au adus-o acolo. Memoria, insa, ii fusese spalata de vodca. Se stramba nemultumita, urandu-se pentru prostia ei. Usa se deschise incetisor si isi facu aparitia un barbat strain. Strain? Nu. Era misteriosul barbat cu care avusese acea aventura de o noapte in urma cu atata timp.

” Ce caut eu aici, cum am ajuns la el, cum m-a gasit? ” incepu sa se intrebe cu ochii mariti de mirare. Barbatul se apropie de ea, ii zambi, o saruta pe frunte si ii intinse mana sa se ridice.

– Te-am recuperat azi noapte din plina strada. Puteai sa fii calcata de masini, nu erai deloc ok. Te-am adus la mine si te-am culcat. Laura se uita in jos, avea pe ea un tricou alb, lung. Tricoul lui, pesemne. Pe sub el era goala.  Mintea incepu sa ii lucreze febril, putin agitata. Dar nu era deloc speriata, mai mult rusinata.

– Hai, ti-am pregatit o licoare sa poti depasi starea asta, apoi o cafea tare. Ai incredere in mine?

– Da, desi nici nu stiu cum te cheama.

– Sergiu sunt. Stiu, ne-am tras-o fara sa facem intai prezentarile.

Vazand-o mirata, preciza razand puternic:

– Nu, nu azi noapte ne-am tras-o, ma refeream la ce s-a intamplat intre noi acum ceva timp.

– Eu sunt Laura, si intinse mana tremuranda.

– Stiu, te stiu, stiu multe despre tine. Hai frumoaso, sa te punem pe picioare si-apoi vorbim.

In drum spre bucatarie o mangaie pe spate si se opri cu mana pe talie.

– Daca nu ai fi mahmura, acum  mi-ar place sa te am, calda din asternuturi,  insa vreau sa fii si tu prezenta. Azi noapte ai tras de mine si am fost nevoit sa te pleznesc sa te potolesti. Sper ca obrazul nu te mai ustura. Rasul lui ii ingheta putin sangele. Gandul ca a lovit-o a facut-o  sa aiba o respiratie brusc iutita.

Laura oscila acum intre a se simti ieftina si a se simti prost, intre a-i fi teama si a incerca sa braveze. Il privi incercand sa ascunda inceputul de spaima. Il dorise atata vreme si acum ca era cu el, se temea.

” Trebuie sa plec cat pot de repede de aici, isi spunea crispata. ” Sergiu o simti. O aseza pe bancheta din bucatarie si o mangaie pe pulpa dreapta pana ajunse cu mana la marginea tricoului, prea scurt pentru anticiparea care incepuse sa o chinuie.

– Relaxeaza-te femeie, nu profit de tine, nu sunt un ciudat. Ce naiba, ma faci sa ma simt aiurea.

– Nnu e asta, dar mi-e rusine si trebuie sa plec, am intarziat, nici nu am anuntat la servici ca…

– Stai linistita, rezolvam.  Azi stai cu mine.

15 responses »

  1. Imi place cum descrii emotiile, se vede ca le cunosti bine.

    Apreciază

    Răspunde
  2. hmmm…..cunosc atat de bine sentimentele acestea. Le-am trait si eu. De unde le scoti, Sonia draga?

    Apreciază

    Răspunde
  3. Pingback: Poemul blogrollului (I) | Gară pentru doi

  4. Uuuuuu, promitator:) Naratiunea te prinde, emotiile te surprind. Imi place mult. Astept sa citesc partea a4a:)

    Apreciază

    Răspunde
  5. Pingback: Zambet cuminte- partea a patra- « dordedoi

  6. Continuarea nu prezintă probleme, nici vorbă de banal…

    Apreciază

    Răspunde
  7. presimt că foarte curând o sa trebuiasca sa aleaga…)) doar presimt! sa vedem ce urmeaza! până aici e extraordinar! simt fiecare cuvânt, fiecare scenă, de parcă aș vedea pe ecranul compiuterului nu un text ci o peliculă americană, un film bine închegat, care începe să intrige, să creeze și tensiune și nerăbdare…dar, ce mai, dau fila mai repede sa vad ce se intimpla mai departe!!!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: