Usi larg deschise

Mereu am sustinut cu tarie si cu credinta ca cea mai buna cale de a te cunoaste e cea in care te asezi in tine si te privesti, de jur imprejur, in liniste. Acolo unde ochi straini nu prea ajung, acolo unde, din pur instinct de conservare, nu lasam pe oricine sa patrunda. Sau din nestiinta, sau din introvertire, sau din teama nelamurita… Eu nu m-am temut niciodata sa ma expun asa cum ma stiu. Cu toate riscurile ce mi le-am asumat.

Toamna, ma iarta…

O sa incep prin a cere scuze toamnei acesteia, ca sa le duca celorlalte toamne de dinaintea ei, multe… Le-am folosit drept scuza si pretext pentru innegurarile si melancoliile mele, le-am folosit ca umeras pentru tristetile ce mi-au imbracat de atatea ori trupul sufletului.

In felul meu

M-am legat. In fata vietii mele de pana astazi si in fata celei de acum. Sa nu ma mai stradui sa fac pe plac nimanui doar ca sa fiu agreata sau placuta. Sau „inghitita”. M-am legat, daca e nevoie, sa deranjez chiar.