Stropi de roua (1)

Posted on

Ochii aceia… Sigur ii stia de undeva. Dar de unde? Degeaba isi rascoli prin amintirile curande, nu isi dadea seama. O privi indelung, atent, pana cand ea, intrigata isi intoarse iarasi capul inspre el.

I-a zambit. Sau si-a imaginat el ca putea sa fie un zambet. Ii sustinu cateva secunde inceputul de suras delicat, sperand ca macar ea il va recunoaste. Nu putea sa nu remarce ca simpla ei aparitie electrizase pe toti cei de fata. Era in mod clar o femeie extrem de frumoasa, dovada privirile invidioase si susoteala femeilor ce asteptau la ghiseele bancii:  ” Uite, tu, si asta…”

O alta dovada, inutila si clara, erau ochii pofticiosi ai masculilor. Portarul ii iesi in intampinare ca unei cunostinte vechi, se apleca cu respect, insotind gestul cu un ” Sarut-mainile” lingusitor. Femeia ii raspunse firav. Portarul o conduse spre usa liftului.

Din usa ochii ei mai poposira inca o data in ochii lui. Il privi ca si cum…

Liftul se inchise ascunzandu-i silueta tulburatoare. Mihai era tot mai nedumerit. Ridica din umeri nervos, nu reusea sa gaseasca un reper. Isi termina treburile in banca si se indrepta la masina. Se urca, insa nu porni. Astepta. Cu o nervozitate adolescentina. Femeia aceea, oricata treaba ar fi avut in banca, tot trebuia sa iasa de acolo. Hotari sa mai stea un timp. Ochii mintii revedeau buclele acelea roscate, gatul inalt si picioarele lungi, incaltate in cizme mulate pana deasupra genunchilor, lasand sa se vada niste picioare frumoase pana la limita de decenta impusa de o fusta neagra si mulata. Paltonul crem-alb, il obliga sa isi imagineze doar silueta ce o ascundea. Petrecu astfel o jumatate de ora in masina, nervozitatea fiindu-i tot mai accentuata. Mai arunca o privire spre intrare, dupa care porni la drum. Calca nervos acceleratia. Tocmai atunci, cand deja era inscris in trafic, o zari cu coada ochiului coborand scarile bancii. Frana din instinct, dar claxonul celui din spate il readuse la realitate. Isi revendica degetul ridicat si intui murmurul buzelor celui din spatele masinii sale. Injurand cu sete, isi vazu de drum. ” Naiba sa o ia! ”

Daca ar fi fost o localnica, ar fi retinut figura ei. Era destul de sofisticata si de surprinzatoare ca sa nu o fi remarcat. Cercul in care se invartea el, de obicei, era unul destul de exclusivist. Mese festive, adunari de tot felul. Acea femeie sigur nu era de prin imprejurimi. Uita in drum spre casa de buchetul de flori promis in urma cu un an logodnicei sale. Rezolva repede la magazinul de cartier cu o sampanie si o cutie de bomboane fine. Implineau doi ani de cand locuiau impreuna, si vreo trei de cand se stiau. Urma sa discute cu ea despre o posibila nunta. Il nemultumeau planificarile gandite de altii, dar care ii erau sugerate ca si cum ar fi venit din partea lui. Iubita lui, Cristina, stia cum sa ii intre pe sub piele. Isi inlacrima imediat ochisorii mari si verzi, lasa sa ii tremure buza de parca ar fi urmat sa se darame casa. Apoi i se ancora de gat si il saruta pe lobul urechii: ” Tati bun, faci fata sa sufere? Esti tu un rau? Am cerut eu vreodata ceva? Doar acum, promit sa nu mai cer nimic, niciodata…”

Seara ii gasira impreuna, la unul din cele mai bune restaurante, la care rezervarea era facuta cu destul timp inainte. Muzica buna, mancare aleasa, servire ireprosabila… Ea, emotionata, el, distrat si usor nemultumit. Stia ca femeia de langa el isi doreste sa o ceara de nevasta intr-un cadru ceremonios. Amana orice discutie, povestind despre orice altceva, doar despre planurile ” lor” mai putin. In mod firesc, ar cam fi fost vremea sa faca acel pas definitiv. Era ca si insurat. Deja mobilasera casa, deja aveau o rutina a relatiei. O rutina frumoasa, cu inflexiuni naturale, cu mici toane, cu discutii, cu planuri de viitor. Ceva il facea sa amane pasul spre casatorie.  Taraganarea nerostita explicit ii mai aducea uneori dureri de cap. Se obisnuise pana si cu ” mutritele” facute de Cristina. Il obosea cateodata previzibilitatea ei. Simtea uneori ca daca ar fi sa parieze pe starile ei, ar fi fost mult mai bogat. Femeia il iubea, le era bine impreuna, insa plana permanent o senzatie de instrainare. Comod, nu se gandea prea mult la asta, insa avea momente in care isi dorea cu disperare sa aiba parte de sinceritate, de gesturi necalculate, de spontaneitate, de cativa stropi de nebunie.

Masa se sfarsi in tacere. Cristina sperase ca umbra de romantism din barbatul ei isi va face simtita prezenta. Isi aduna firea si se gandea ca, poate acasa… Erau doi ani, totusi. Ofta indelung, incercand sa il faca atent pe Mihai la suferinta ei. Barbatul achita nota. Multumi ospatarului si o ajuta sa se imbrace in tacere. In picioare, in spatele Cristinei o vazu pe femeia de la banca, in capatul salonului. Era singura la masa, senzuala, intr-o rochie neagra cu umerii goi, cu parul acela rosu ridicat in varful crestetului din care atarnau cativa carlionti rebeli pe ceafa, cu o tigara intre degetele inmanusate. O privi fascinat cateva minute. Parea din alta lume, parca venise direct din filmele lui Benigni. Putea jura ca ii simte parfumul, desi erau mai mult de 50 de metri intre ei. Ea il vazu. Ridica barbia inspre el si inclina usor capul, zambindu-i atat de discret, incat Mihai simti ca i se opreste respiratia. Lumea intreaga parea ca se limiteaza la un doi atat de intim, incat bataile lui de inima pareau a se auzi in toata incaperea. Era doar impresia lui. Nimeni, in afara lor, nu simtise sau auzise nimic. Ochii lui o devorau privind-o.

Naluca aceea nu putea fi o simpla intamplare…

– va urma-

14 responses »

  1. Aştept continuarea. Până acum INCITANTĂ povestea.

    Apreciază

    Răspunde
  2. Ne-am „permis” luxul de a nominaliza acest blog pentru „Blog of the Year 2012”. O zi frumoasă !
    http://garapentrudoi.wordpress.com/2012/12/14/pentru-prieteni-si-nu-numai/

    Apreciază

    Răspunde
  3. Pingback: Stropi de roua (2) « dordedoi

  4. Incintanta povestire cu suspans si final neasteptat, cred. Citind-o, mi-a venit o replica in ”Gheisa”: Sa poti intoarce din drum un barbat, cu o singura privire”. Acesta e debutul n rafinamentul seductiei. Deci femeia aceasta e o aparitie seducatoare. Minunata scriere! O zi frumoasa, Sonia!

    Apreciază

    Răspunde
  5. Pingback: Blog of the Year 2012… | Litere Stacojii

  6. Am avut plăcerea de a te nominaliza la Blog of the Year 2012. Pentru mai multe detalii intră pe: http://literestacojii.wordpress.com/2012/12/15/blog-of-the-year-2012

    O zi faină îți doresc 

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: