Stropi de roua (2)

-partea intai aici-

Ochii Cristinei ii aruncara mici reprosuri nerostite. Gurita frumoasa si ingenuos rujata i se tuguiase a plans. Mihai se gandi ca va urma inevitabila scena pe care o putea descrie dinainte de a se petrece. Insa femeia se abtinu sa rosteasca acele cuvinte ce ar fi adancit tensiunea. Tot drumul pana acasa il facura in tacere. Ea il privea cu coada ochiului inghitindu-si inca de pe buze orice inceput de intrebare. Instinctul ii spunea sa taca. Era un efort de vointa urias, insa in ajutor ii venea stinghereala instalata intre ei dupa ce iesira din restaurant. Percepuse schimbarea de pe fata lui, paloarea aceea ii era straina, felul in care o privise nu era ceva cunoscut. De parca ar fi plecat din el…

A luat-o pe sus din pragul usii, strivindu-i buzele cu un sarut flamand. Asa a purtat-o pana in dormitor. Tremurau amandoi, insa Mihai se simtea aproape rau. Un rau inexplicabil, aparut in secunda in care o zarise pe frumoasa roscata. Ochii ei rotunzi, caprui si adanci il urmarisera de parca privirile lor i se incrustasera dupa ceafa ca o gheara de migrena. O dezbraca pe Cristina cu furie si cu preocupare. Nu ii spunea nimic, o privea de parca ar fi vrut sa ii desfaca in fasii carnea in timp ce o dezgolea de haine. Femeia i se supunea usor intrigata, usor speriata, usor excitata. Era ceva nou in gesturile lui. Nu se temea, insa degetele lui reci pe pielea ei infierbantata ii trimiteau ace de gheata pana in causul talpilor.

Fara vorbe. Doar un murmur imperceptibil se auzea iesind din gatlejul barbatului, ca un mormait. O saruta incepand cu degetele de la picioare fara sa isi deschida ochii. El nu se dezbracase, nu se descaltase. Cristina incerca sa intinda mana spre sacou sa il descheie, insa Mihai ii indeparta ferm mana. O privi cum isi acopera speriata sanii cu cealalta palma. Gestul il induiosa si se apleca delicat spre ea si-i saruta dulce-pasional mugurul sanului stang intarit… Icnetul ei il facu sa isi dezbrace din cateva miscari hainele si se napusti flamand asupra trupului femeii sale.

Dimineata ii gasi obositi si incercanati. Ea zambea larg si se intindea lenesa peste corpul fierbinte al barbatului. El privea fix in tavan, cu mainile sub cap, indepartat de scena a caruia protagonist abia fusese.

– Cristina, stiu ca ai dorit mult sa fi lamurit aseara problema casatoriei, dar pur si simplu nu era momentul. Oricum, tu vei fi prima care va sti, da? Nu vreau sa fac nimic pe graba, sau doar pentru ca spun unii ca ” ar fi vremea”, ok? Important e ca ne e bine, asa e?

-Da, Mihai. E bine. Cum stii tu, cand vrei tu. Eu te vreau oricand. Stii asta.

O saruta scurt zambindu-i a multumire pentru intelegere si se ridica din pat.

Un simplu telefon la restaurantul unde o zarise pe misterioasa doamna, il ajuta sa obtina informatia dorita. Desi nu aflase decat prenumele ei, aflase cine fusese insotitorul ei cu o seara in urma. Era mai simplu decat crezuse. Tipul ii era un fost client.

Malina era doar o amica de-a sa, fosta colega de facultate. O intalnise intamplator, nu era din oras cu ei, o invitase la masa de dragul povestilor din studentie. Nu aflase prea multe despre ea de la acesta, sau se eschiva cu discretie. Nu conta.

Malina, Malina… Repeta obsesiv numele incercand sa il aseze undeva. De nicaieri nu aparea legatura cu trecutul, fiindca ceva il facea sa simta ca ea vine din bratele unor amintiri uitate. Aflase unde se cazase, se duse glont spre hotelul cu pricina, ignorand orice ar fi avut de facut in acea zi. Trebuia sa o vada iar. La hotel primi o veste seaca; femeia parasise hotelul cu o seara in urma. Mihai il privea pe receptioner de parca i s-ar fi adresat in chineza. Cum plecase? De ce plecase? Unde plecase? Rabdator, baiatul de la receptie ii zambi inegal si ridica din umeri: ” Nu stiu, domnule. ”

Unde sa o caute, pe cine sa caute? De ce il tulburase asa rau? De unde nevoia asta imperioasa sa o intalneasca? Facuse o obsesie pentru o necunoscuta? Cine era, la urma-urmei, aceasta Malina?

Spre seara reveni acasa tacut si abatut. Usor ametit. Cristina nu ii spuse nimic, stranse farfuria cu cina neatinsa, il ajuta sa se dezbrace si il baga in pat. Il privea cu putina ingrijorare. Ceva se petrecea si ea nu intelegea ce are barbatul de e atat de preocupat. Se invatase sa nu puna intrebari nepotrivite cand era asa. Dar o macina detasarea lui.

In toiul noptii Mihai se trezi asudat si agitat. Visase ceva. Ochii aceia il urmarisera in somn. Acum isi amintea.

Acum stia de ce TREBUIE sa o gaseasca pe Malina.

– va urma-

*