Stropi de roua (2)

Posted on

-partea intai aici-

Ochii Cristinei ii aruncara mici reprosuri nerostite. Gurita frumoasa si ingenuos rujata i se tuguiase a plans. Mihai se gandi ca va urma inevitabila scena pe care o putea descrie dinainte de a se petrece. Insa femeia se abtinu sa rosteasca acele cuvinte ce ar fi adancit tensiunea. Tot drumul pana acasa il facura in tacere. Ea il privea cu coada ochiului inghitindu-si inca de pe buze orice inceput de intrebare. Instinctul ii spunea sa taca. Era un efort de vointa urias, insa in ajutor ii venea stinghereala instalata intre ei dupa ce iesira din restaurant. Percepuse schimbarea de pe fata lui, paloarea aceea ii era straina, felul in care o privise nu era ceva cunoscut. De parca ar fi plecat din el…

A luat-o pe sus din pragul usii, strivindu-i buzele cu un sarut flamand. Asa a purtat-o pana in dormitor. Tremurau amandoi, insa Mihai se simtea aproape rau. Un rau inexplicabil, aparut in secunda in care o zarise pe frumoasa roscata. Ochii ei rotunzi, caprui si adanci il urmarisera de parca privirile lor i se incrustasera dupa ceafa ca o gheara de migrena. O dezbraca pe Cristina cu furie si cu preocupare. Nu ii spunea nimic, o privea de parca ar fi vrut sa ii desfaca in fasii carnea in timp ce o dezgolea de haine. Femeia i se supunea usor intrigata, usor speriata, usor excitata. Era ceva nou in gesturile lui. Nu se temea, insa degetele lui reci pe pielea ei infierbantata ii trimiteau ace de gheata pana in causul talpilor.

Fara vorbe. Doar un murmur imperceptibil se auzea iesind din gatlejul barbatului, ca un mormait. O saruta incepand cu degetele de la picioare fara sa isi deschida ochii. El nu se dezbracase, nu se descaltase. Cristina incerca sa intinda mana spre sacou sa il descheie, insa Mihai ii indeparta ferm mana. O privi cum isi acopera speriata sanii cu cealalta palma. Gestul il induiosa si se apleca delicat spre ea si-i saruta dulce-pasional mugurul sanului stang intarit… Icnetul ei il facu sa isi dezbrace din cateva miscari hainele si se napusti flamand asupra trupului femeii sale.

Dimineata ii gasi obositi si incercanati. Ea zambea larg si se intindea lenesa peste corpul fierbinte al barbatului. El privea fix in tavan, cu mainile sub cap, indepartat de scena a caruia protagonist abia fusese.

– Cristina, stiu ca ai dorit mult sa fi lamurit aseara problema casatoriei, dar pur si simplu nu era momentul. Oricum, tu vei fi prima care va sti, da? Nu vreau sa fac nimic pe graba, sau doar pentru ca spun unii ca ” ar fi vremea”, ok? Important e ca ne e bine, asa e?

-Da, Mihai. E bine. Cum stii tu, cand vrei tu. Eu te vreau oricand. Stii asta.

O saruta scurt zambindu-i a multumire pentru intelegere si se ridica din pat.

Un simplu telefon la restaurantul unde o zarise pe misterioasa doamna, il ajuta sa obtina informatia dorita. Desi nu aflase decat prenumele ei, aflase cine fusese insotitorul ei cu o seara in urma. Era mai simplu decat crezuse. Tipul ii era un fost client.

Malina era doar o amica de-a sa, fosta colega de facultate. O intalnise intamplator, nu era din oras cu ei, o invitase la masa de dragul povestilor din studentie. Nu aflase prea multe despre ea de la acesta, sau se eschiva cu discretie. Nu conta.

Malina, Malina… Repeta obsesiv numele incercand sa il aseze undeva. De nicaieri nu aparea legatura cu trecutul, fiindca ceva il facea sa simta ca ea vine din bratele unor amintiri uitate. Aflase unde se cazase, se duse glont spre hotelul cu pricina, ignorand orice ar fi avut de facut in acea zi. Trebuia sa o vada iar. La hotel primi o veste seaca; femeia parasise hotelul cu o seara in urma. Mihai il privea pe receptioner de parca i s-ar fi adresat in chineza. Cum plecase? De ce plecase? Unde plecase? Rabdator, baiatul de la receptie ii zambi inegal si ridica din umeri: ” Nu stiu, domnule. ”

Unde sa o caute, pe cine sa caute? De ce il tulburase asa rau? De unde nevoia asta imperioasa sa o intalneasca? Facuse o obsesie pentru o necunoscuta? Cine era, la urma-urmei, aceasta Malina?

Spre seara reveni acasa tacut si abatut. Usor ametit. Cristina nu ii spuse nimic, stranse farfuria cu cina neatinsa, il ajuta sa se dezbrace si il baga in pat. Il privea cu putina ingrijorare. Ceva se petrecea si ea nu intelegea ce are barbatul de e atat de preocupat. Se invatase sa nu puna intrebari nepotrivite cand era asa. Dar o macina detasarea lui.

In toiul noptii Mihai se trezi asudat si agitat. Visase ceva. Ochii aceia il urmarisera in somn. Acum isi amintea.

Acum stia de ce TREBUIE sa o gaseasca pe Malina.

– va urma-

*

15 responses »

  1. Statornicia femeii (Cristina) şi zbenguiala bărbatului(Mihai). Se ştie, se cunoaşte, s-a trăit. Nu?

    Apreciază

    Răspunde
    • S-a trait, se stie, dar vom vedea… Posibil sa nu fie cum pare. Ca-n viata.

      Apreciază

      Răspunde
    • Completare:

      Statornicia femeii …..FARA alte optiuni

      sau

      Statornicia femeii…fata de un barbat dorit (din motive obiective sau subiective) SI de alte femei

      In ziua in care femeile o sa inceteze sa mai isi de-a cu parerea despre sex/barbati/femei (FARA SA AIBA HABAR DE CE VORBESC) o sa dau un chef mare de tot

      Apreciază

      Răspunde
      • Aibi rabdare, Profesore. Putintica, nu prea multa. Daca dai chef dupa, considera ca am fost si eu pe-acolo. Si nici nu fac paguba multa, mai ales ca aduc cu mine niscaiva vin facut de manutele mele.
        De unde atata inversunare, la urma-urmei? Ce reprezentata a sexului frumos te-a otarat in asa hal?

        Apreciază

        Răspunde
        • Nicio inversunare. Pur si simplu femeile nu inteleg ce cauzeaza atractia si ca atare dau sfaturi proaste (probabil din nestiinta nu din rea-vointa). Pur si simplu femeile nu sunt indicate sa dea sfaturi de genul asta pentru ca nu inteleg principiul cauza-efect.

          Apreciază

          Răspunde
          • Acum am inteles completarea ta, Papillon. Si recunosc faptul ca stiam deja opinia ta referitoare la sfaturile date de catre femei. Totusi, sa avem rabdare cu fiecare in parte, mai ales cu nestiinta, care e din neputinta, nu din rea-vointa, precum intelept grait-ai.
            Iar cata vreme eu ma incumet copilareste sa scriu despre atractie si cauzele ce decurg din asta, asa cum o percep eu, cred ca e bunavointa de a invata. Mai ales de la cei ce cunosc principiile cauza-efect.

            Apreciază

            Răspunde
  2. Iaca, din partea mea, altă nominalizare la “Blog of the Year 2012“. Succes la steluţe!

    Apreciază

    Răspunde
  3. abia astept continuarea.
    si ti-am dat si eu o steluta http://mironamitache.net/2012/12/16/blog-of-the-year-2012/
    cum ce sa faci cu ele? sa le primesti ca pe un cadou virtual. asa cum lumea reala iti face cadouri reale, si noi iti facem aici un fel de cadouri. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  4. Pingback: Stropi de roua (3) « dordedoi

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: