Momente

Posted on

Suntem eterni, suntem vesnici chiar de masuratoarea invatata ne arata ca undeva se va opri numaratoarea. Insa, ceva din noi ne face sa fim vesnici.

Momentele, clipele… Ele ne dau si unicitate si eternitate, neputand a le incadra in unitatile de masura stiute. Nimeni nu le contabilizeaza, nimeni nu le poate tine adunate ca intr-un stoc limitat. Si ce e mai frumos in asta, ca si dovada a vesniciei noastre e ca noi insine le cream. Suntem zeii absoluti ai momentelor noastre. Si ne simtim de doua ori mai zei cand daruim momentele noastre celor de langa noi. Si ne impartim divinul si eternul fara masura. Cum altfel? Si nu vorbesc aici doar despre iubirea dintre un barbat si o femeie, vorbesc despre orice alt fel de iubire ce inca tine viu motorul lumii.

Ma uit cu intristare la unii oameni care se irosesc si pe sine si momentele lor, alunecand in febrilitatea unor arderi ce par a fi trairi, cand de fapt ele sunt simulacre de clipe mustind de amagire.

Alegerile ne apartin intotdeauna, desi ne place sa credem ca suntem si noi la randu-ne alesi. De aceea sustin cu tarie ca noua ne revine intreaga responsabilitate a ceea ce simtim ca inseamna implinire. Fericirea e tot un moment, nu o intreaga etapa de viata. Toti traim astfel de fericiri de care suntem mai mult sau mai putin constienti. Ciudat sau nu, impartasind astfel de moment al fericirii, de fapt il dublam. Si ni se intoarce dublu in noi. De aceea Dorul meu de Doi se tanguia ba mai liric, ba mai desuet, ba chiar penibil cateodata. Fiindca nu avea acel corespondent caruia sa ii pot darui clipele mele, creatiile mele, momentele mele. Martori imi sunteti ca l-am cautat fara odihna.

Acum… Acum imi primesc portia dublata de dar. Nu ma simt si nu ma cred un zeu, insa clipa impartasirii e rupta din etern, colorandu-se in divinul ce il confirma doar sufletul. Singurul ce poate masura incomensurabil fericirea clipei…

Ca sa ma simt astfel mi-ajunge sa impart un zambet ce mi se intoarce de doua ori mai larg, de doua ori mai bogat decat l-am daruit.

Fiti-va zeii clipelor voastre, cautati in voi puterea si rabdarea pe care trebuie sa vi-o aratati.

Ne trebuie atat de putin sa fim fericiti si impliniti. Masura e in voi, in sufletele voastre, ivite sub semnul divin al iubirii.

Acesta e MOMENTUL meu si vi-l darui voua.

19 responses »

  1. “Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău.”
    Gabriel Jose Garcia Marquez.

    Apreciază

    Răspunde
  2. 🙂
    e bine, e foarte bine!

    Apreciază

    Răspunde
  3. Un mod de a privi viata plin de intelepciune.

    Apreciază

    Răspunde
  4. textele dvs sunt ca un balsam pentru suflet… Va citesc cu o plăcere deosebita!

    Apreciază

    Răspunde
  5. Frumos moment. De multe ori privim linia orizontului tânjind la ea uitând că fiecare pas până la ea poate fi un nou pas de dans.

    Apreciază

    Răspunde
  6. E mare lucru sa ai ce darui, cu atat mai mult sa le daruiesti momente. Ele nu se cumpara, nu au un pret de care sa se ocupe vreun portofel.
    Si stii ca ai daruit cu adevarat abia atunci cand te simti implinit.

    Apreciază

    Răspunde
  7. atunci iti doresc sa daruesti cat mai multe zambete!
    happiness is a state of mind. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  8. Până la urmă, viaţa nu înseamnă neapărat ani. Viaţa înseamnă clipe. Momente. Trecem prea uşor cu vederea peste ele, în multe, prea multe ocazii. Goana aceasta turbată în care ne lăsăm antrenaţi aproape fără să ne dăm seama, o viaţă întreagă, ne pune la ochi nişte ochelari de cal care ne împiedică, din nefericire, să trăim clipa.
    Text frumos. Foarte.

    Apreciază

    Răspunde
    • In ani contabilizam noi trecutul nostru, poate tocmai fiindca acele clipe si momente se topesc sub aripa vremii si ne raman doar fulgi usori din amintiri aparte.
      A ne trai clipa, si mai ales a o darui si imparti ar trebui sa ne fie ocupatia de capatai. Nu am mai avea cand sa fim rautaciosi sau razbunatori, sau nici macar malitiosi daca am crea momente de bucurie.
      Ar trebui… Sa fie simplu… Dar nu e. De aceea multumesc adanc.

      Apreciază

      Răspunde
  9. Chiar daca nu va cunosc, va simt tare aproape si-mi sunteti mai mult decat draga!
    Multumesc din suflet ca imi permiteti sa traisc alaturi de dumneavoastra momente unice si mult prea personale, incurajandu-va mereu cu un zambet si un gand bun.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: