Stiu ca m-ai asteptat. Indelung. Rascolitor. Cu infrigurare seara, cu neastampar dimineata… Stiu ca te uiti sa apar din acelasi loc, doar ca pasii mei nu mai trec pe acolo unde privesti tu.
Sunt fata Lunii si mi-am purtat pasii dupa cum tanguia ea, ca o femeie despletita deasupra raului vietii si mortii. Iti inteleg la fel de bine zvacnirile si fuga din realitate. Mana mea te mangaie la fel de prelung, rascolitor, cu gesturi din cuvinte. Nu fi copil… Iubeste-mi, daca poti, dreptul meu la iubire omeneasca, fireasca, asteptata, dorita. Nu am fost a nimanui, nici macar a ta, nu sunt nici a lui. Sunt a mea.
Nu mai trec prin crang, nu imi mai poti auzi oftatul prelung si greu. L-am stins eu intr-o cana de vin rosu. Intr-o noapte pe care mi-am dorit-o atat de magica incat a fost. Magica.
M-am rupt exilului si m-am daruit. Vietii.
M-am aruncat in Ea asa cum m-as arunca in Marea cea mare dupa care talpile mele, ochii mei inca mai tanjesc dupa mangaierile ei.
Dar sunt aici. Indelung-atenta si rascolitor-cuminte… Fara geamatul mut al nefericirii. Am facut troc la raspantie si-am dat-o pe toata Lunii. Si-a infasurat-o in jurul capului ca pe o naframa si s-a dus. Ce mi-a dat in loc? Pe mine. Toata.
Dar nu ti-am plecat de tot… Raman cu fiecare bataie de inima vie aproape. Tic-tic… tic-tac. Asculta-te si ai sa ma auzi. Zambeste-ti si iti voi zambi.
Visul scris va prinde aripi cand nu gandesc. Si se va mai asterne.
De aceea, te rog. Cand iti e dor, cand iti e greu, lasa-te mangaiat de razele Lunii. Sau de gandul ca nu am plecat. Nu ti-am plecat.
Fii bun cu tine…
dordedoi 
Sigur n-ai scris pentru mine? Citind, m-am lăsat pradă visului…şi aşa am simţit 🙂
Asta înseamnă să scrii cu peniţa înmuiată în călimara sufletului…
Gând bun, Irina. De alin.
ApreciazăApreciază
Am scris pentru tine, am scris pentru oricine vine si simte. Inspiratia chiar mi-am cules-o recitindu-te pe tine azi.
Gand alinat primit si ocrotit. Surad zambetului tau.
ApreciazăApreciază
de alinare… pentru sufletul meu, si nu numai, sunt toate cuvitelele scrise pe acest blog…
și nici nu ar fi putut fi altfel…
O seară perfectă va doresc!!!
ApreciazăApreciază
Multumesc, serile mele sunt toate perfecte fiindca asa mi le asez, precum gandurile si simtamintele. Am tihna, am cititorii, am prietenii. Am totul.
Ma bucura nespus reactiile tale sincere si atat de entuziaste.
ApreciazăApreciază
Ştiu eu de ce te iubesc: ştii să te preţuieşti! Nici-o femeie nu aparţine niciodată nimănui ci numai sie însăşi. Iar cui şi cînd imparte ea iubirea este numai decizia sa! huguleţ 🙂
ApreciazăApreciază
Asta o inveti doar iubind, Tiberiu. Pretuirea nu ti-o daruieste nimeni, o ai in tine ca si samanta de divin pe care o purtam in noi de la nastere, sau chiar dinainte de ea. Iar cand o femeie ajunge sa simta si sa mai si transmita asta, se cheama ca se simte implinita. Fericita. Multumesc. 🙂
ApreciazăApreciază
Absolut superb, Irina, caci asta simt si eu. Cuvant cu cuvant. O zi frumoasa ca gandurile tale sa ai! 🙂
ApreciazăApreciază
Sa fie, si la tine la fel. Iti multumesc adanc pentru trecere si lectura.
ApreciazăApreciază
Cu mare drag 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Fii bun cu tine ! | Strict personal
Mai e loc de cuvinte…?
ApreciazăApreciază
Intotdeauna, de aceea suntem aici.
ApreciazăApreciază
Mâine am să trec pe la poștă să cumpăr yimbre… le împachetez frumos și ți le trimit. Ești mirifică!
ApreciazăApreciază
Timbre? Mi-ajunge ca treci si citesti. Si ca mai trec ( rar, deci ma fac vinovata de aceeasi vina ca si tine) si te citesc.
Sa ai o duminica senina si calduta, asa cum ii sade bine primaverii.
ApreciazăApreciază