Hoata -partea intai-

Barbatul se intoarse brusc pe calcaie si se uita contrariat spre aratarea ce ii aparuse de nicaieri in fata si se izbise cu toata viteza de el. Nu ii zarise chipul, dar dupa imbracaminte parea sa fie o tigancusa. Isi plesni palma peste frunte si se cotrobai  cutremurat ca de o rea presimtire prin buzunare. Nu, portofelul si actele pareau sa fie la locul lor. Nu il buzunarise, desi asta a fost primul gand cand i-a zarit fustele colorate. Injura marunt printre dinti,  se apropie de masina si urca.

In intersectie, la semafor, Eugen o zari iar pe fugara. Avea ochii si obrajii aprinsi de fuga. Parea mai degraba speriata. Parca fugea de cineva. ” O fi furat ceva si a luat-o la sanatoasa sa n-o prinda. ” gandi barbatul lamurit. Fata traversa si il privi patrunzator prin parbriz. ” E frumoasa foc… ”  gandi el. Ochii ei adanci si lucitori il fixau hipnotic. Ii zambi scurt, obraznic si isi salta cu o mana poalele de parca ar fi sarit peste un sant. Scoase limba la el si disparu intre ceilalti pietoni, lasand in urma ei o dara de rosu aprins din dansul fustelor de tiganca.
Il trezi un claxon din spate, uitase de semafor si inca nu pornise infuriindu-i pe cei din spatele lui. Demara scurt si pleca usor amuzat, dar si putin contrariat. Ochii aceia nu ii pareau straini. ” E imposibil, nu am de unde sa o stiu eu pe tiganca asta, e un doar drac cu ochi culesi din iad.”

Rasa tiganeasca ii provoca, de regula, un sentiment de repulsie instant. Ii ura fara motiv, ii dispretuia si ii ignora din obisnuinta. Erau doar o natie de lipitori, dupa parerea lui, devenind chiar vehement atunci cand ii era ceruta parerea.

Fusese crescut intr-o familie buna, fara lipsuri, ba chiar intr-o usoara opulenta. La 18 ani era deja firesc sa primeasca drept cadou o masina nou-nouta. I se ghidase din umbra tot viitorul si era multumit. Devenise inainte de 25 de ani director la firma tatalui sau, avea un simt al afacerilor innascut. Arogant, stilat, bine imbracat, un cuceritor recunoscut. La firma facuse cateva ” victime” ce au ales sa plece oftand, doar sa nu il mai vada pe el cum flirta sub nasul proaspat-abandonatelor cu urmatoarele vizate de Eugen. Nu-i pasa. Ii facea bine sa se stie adorat, adulat, cautat, implorat. Era darnic, le coplesea cu daruri scumpe pe mai toate cele ce urmau sa fie parasite. Nu avea nevoie de o femeie care sa fie permanent langa el. Isi traia viata din plin. Si nu doar in firma avea parte de femei topite dupa el. Oriunde ajungea, prezenta lui era electrizanta pentru femei. Mai cu seama femeile mature il remarcau si il adulmecau cu pofta. Era pretentios, alegea doar ceea ce era oarecum interzis, greu de agatat, sau in mod special, cele ce pareau complet inabordabile. In realitate, el stia ca nu e decat un joc… Ca satisfactia infrangerii rezistentei afisate in public era imensa in intimitate. Acolo deveneau atat de maleabile incat era inevitabila indepartarea lor imediata. Se juca cu ele, apoi le abandona, nu inainte sa le asigure ca au fost(toate!) cea mai mare iubire, cea mai intensa poveste, ca nu a mai trait o pasiune similara, etc… Astfel Eugen se retragea in glorie pretextand pericolul de a fi descoperiti. Mai toate proveneau din casnicii sau relatii solide. Acceptau ruptura cu greu, scenele in sine, devenind pentru  Eugen o modalitate de a se asigura de un plus de afectiune. Incapabile de ura dupa ce erau coplesite de atentii materiale dar si imateriale, fetele din viata lui Eugen dispareau suspinand fara sa creeze necazuri. Ii facea bine sa se stie iubit in taina de indureratele lui adoratoare.

La urma-urmei nu facea nimic rau, le daruia doar clipe de fericire si implinire. Le facea sa se simta mai femei decat credeau ca pot fi. Pana la el… Era sigur ca il considerau un amant demential. Usoara tendinta de narcisism nu ii ridica probleme de constiinta. Uneori, in mintea lui, se compara cu Dorian Gray. Desi ii fusese odata aruncata in fata o acuza scaldata in lacrimi grele: esti un Casanova! El nu putea decat sa jubileze: viata lui era un spectacol, iar el un actor desavarsit.