Hoata- partea a patra-

-partea a treia aici-

Eugen isi reveni repede, avea un resort intern de invidiat. Conduse pana acasa ca un apucat, fara incidente in trafic. Incerca din rasputeri sa isi scoata din minte nebunia cu tiganca. Insa nu putea sa accepte ca tocmai comise o fapta urata de tot. Si ca acea femeie chiar nu avea nici o vina. Il dureau ultimele ei cuvinte, nu era dispus sa renunte la ea. Nu inca…

Desi se aprindea usor, reusea sa se calmeze si sa afiseze mai apoi o atitudine degajata de om stapan pe sine. Doar in intimitatea celor patru pereti de acasa, singur, toate nelinistile se miscau in voie prin mintea si sufletul lui. Povestea cu Anais nu avea de ce sa il tulbure atat. El nu era atat de slab.

Isi comanda ceva de mancare si isi puse un coniac mare. Trebuia sa regandeasca un plan prin care sa indrepte tampenia comisa, miza pe inteligenta Amandei, ea nu avea de ce sa il respinga pentru un gest facut in somn. Putea sa i se intample oricui, nu?

Se motiva si se incuraja. Ar fi sunat-o, dar stia ca la ora aceea nu prea putea sa o deranjeze. Amana pentru a doua zi. Deschise laptop-ul si isi puse muzica. Trebuia sa alunge cu ceva gandurile si remuscarile. Adormi frant si dimineata sosi peste el cu aroma de speranta.  Incepu cu telefonul spre Amanda. Era si ingrijorat de starea ei, dar si de deznodamantul pe care nu il putuse controla.

Amanda ii raspunse cu o voce stinsa. Nu lasa loc de nici o alta intrevedere. O speriase cumplit. Considera ca e pedeapsa ei pentru ca isi insela sotul. Il ruga sa nu o mai caute. Dupa cateva ore Eugen renunta sa o mai tot sune. Il scosese din minti refuzul ei delicat si faptul ca isi inchise telefonul, refuzand sa ii mai raspunda. Furia nu intarzie sa apara in mintea lui. Sparse cu ciuda sticla de coniac de blatul mesei din bucatarie. Zgomotul cioburilor imprastiate pe gresie il readuse la realitate. Trebuia sa ia o decizie. Una dura. Sa capituleze. Sa nu mai cerseasca atentie si …

Conchise scurt: ” Asta e, femei mai sunt, nu stau sa ma milogesc ca un disperat. Sa mai gaseasca ea unu’ ca mine! ”

Urmatoarele saptamani insa, il schimbara radical pe Eugen, dormea prost, era mereu artagos, iritat, se rastea din senin la angajatii lui. Totul culminase cu ziua in care a vazut-o pe Amanda la bratul sotului ei intr-un mall. Radea.

Isi stranse pumnii cu furie. Rasul ala… Simtea ca ii este furat, ca ii apartine si ca el e cel tradat. O privi cu insistenta si cu foame de fiara.

” Curva, asta e, o curva. ”

Amanda, de parca ii presimtise gandurile, intoarse capul in directia lui si il privi cu o tristete adanca. Incerca sa schiteze un suras, dar nu reusi. Fata lui Eugen arata clar furia, ori ea stia cat de impulsiv poate fi. Schimba directia de mers ca sa nu se intalneasca cu Eugen. La gat femeia avea o frumoasa esarfa galbena, desi era cumplit de cald. Furia lui Eugen se topi privind coltul esarfei. Banuia ca fusese nevoita sa ascunda urmele degetelor sale de pe gatul ei fin si lung. Nervii lui disparura imediat cum reveni amintirea ochilor ei holbati de spaima in timp ce el o gatuia.

Ajuns acasa ceda. Voluptatea acelei sfarseli pe care o resimtea venea ca un drog in sangele lui. Nu intelegea, dar nici nu mai voia sa inteleaga nimic.

Ai lui il sunasera sa vada ce mai face si ii minti, senin, ca de fiecare data. Amicul lui, George, se ingrijora sincer de disparitia lui cu zilele din viata cu care era obisnuit. Il expedie rapid fara explicatii.  La firma angajatii rasuflau usurati si binecuvantau aceasta absenta a lui. Eugen intra intr-o stare vegetativa pe care nu o mai experimentase.  Nu isi dorea decat sa fie lasat in pace. Reincepu sa bea mai mult decat stia ca poate duce. Haladuia pe strazi fara masina, mergand ore intregi fara tinta. Nu suferea de nimic, dar se simtea bolnav. Ii lipsea ceva, de parca cineva ar fi decupat din el acea parte care il tinea la suprafata. Avea senzatia ca paseste prin miere, ca timpul se schimonosise intr-un soi de tortura nevazuta.

Intr-una din zilele de mahmureala si mers haotic ajunse in bazar. De regula nu pasea la cumparaturi decat la cate un mall renumit, si atunci doar cu cate o doamna careia insista sa ii cumpere cate ceva. Erau clipele lui de marinimie… Isi aminti cum isi pregatea discursul trist al separarii, pentru ca dupa un regal al cumparaturilor, urma ruptura. El stia, ele nu. Il duru constatarea, dar il si amuza inutilitatea gesturilor. Radea singur…

La un moment dat, langa o taraba, se incinse o cearta urata. Una din vanzatoare prinsese la furat o fetiscana. Eugen se apropie curios ca toti cei din jur de locul cu pricina. Vanzatoarea, o rusoaica voinica de vreo suta de kile, ii cara pumni in cap si in spate celei prinse la furat. Era genul de scena pe care o gusta toata lumea cu sadism. Vru sa plece, dezgustat de felul in care privitorii o incurajau pe acea femeie:

” Mai da-i, sa se sature sa puie mana, mortii mamii lor de javre! Da-i si peste maini! Arde-o!”

” Na, boratura ordinara, tiganca mizerabila! ”

Cuvantul tiganca il intoarse pe Eugen pe calcaie. Si privi spre multimea agitata ce privea cu flamanzenie de fiare salbatice scena de violenta. Se apropie cu teama, avea un presentiment. Pe jos, cu fata plina de sange, cu hainele rupte, parul scarmanat, o mogaldeata de fata icnea dureros si ruga cu glas tot mai stins sa nu mai fie lovita.

Strangerea de inima a barbatului disparu in clipa in care vazu figura fetei. Era Anais. Pentru prima data, dupa o vesnicie de ani, simti mila. Grija. Frica.

Ii indeparta pe toti gura-casca zbierand cum o facea de obicei in firma cand nu era ascultat. Rusoaica ramase cu pumnul strans in aer si il privi mirata. Eugen ii lasa categoric mana in jos si o injura scurt.

– Ce-a furat? aratand spre fata.

– Aaa, da’ ce stiu eu? Ca sub fustele alea dracu’ stie ce a mai ascuns…

– Fetico, ce ai luat?

Anais se ridica speriata, isi sterse cu dosul palmei gura lovita si raspunse:

– O basma, boiarule, o basma, ca vine Pastele si la mine si n-am bani sa cumpar lu’ maica o basma noua… Hiiii… si se puse pe bocit.

– Cat face carpa aia? intreba Eugen pe vanzatoare?

– 30 de lei, da’ daunele mele?

– Iti dau eu daune! urla furios Eugen. Scoase 30 de lei din buzunar, ii arunca peste tejghea si ignora pe toata lumea, aplecandu-se asupra tigancusei.

– Poti sa mergi, copila?

– M-a ologit nebuna… da’ merg, ma car acasa de-acilea ca ma omoara astia.

Apoi lesina.

Eugen o salta ca pe un fulg pe brate si se indrepta cu ea spre un taxi din parcare. O aseza pe bancheta, reduse soferul la tacere cand protesta la vederea fustelor fetei si ceru sa porneasca.