Hoata- partea a cincea-

– partea a patra aici-

*

Nu stia unde sa o duca pe Anais, era lesinata si nu avea cu cine sa vorbeasca. Indica soferului adresa lui. Tot drumul o privi ca pe o vietate nemaintalnita. Nu semana cu nici o alta tiganca la infatisare, doar hainele tradau originile ei. Avea o piele usor smeada, dar nu tuciurie, buze frumoase, rosii, gene lungi si dese, un par cu reflexe  aramii. Isi pleca instinctiv nasul inspre ea adulmecand-o ca un lup tanar. Mirosul de tigan care ii repugna pana la intalnirea cu ea nu il simtea mirosind-o.  Avea buza inferioara usor plesnita de la palma grea primita in piata. Ii sterse sangele cu grija cu batista lui. Anais se dezmetici chiar inainte de a se opri masina, dar era mult prea ametita de loviturile abia incasate sa puna intrebari, sau sa se agite.

O cobori cu grija din taxi sprijinind-o de dupa talie. Era asa de mladie, de subtirica si usoara… Era un mic bulgare de lumina si energie. Se intreba cati ani o fi avand, nu parea sa aiba mai mult de vreo 16-17 ani. Mintea lui Eugen construia un soi de interogatoriu caruia nu ii cauta sensul. Se nasteau in el curiozitati copilaresti, amestecate haotic cu imboldul instinctului masculin. Trupul lui tanjea dupa atingerele fetiscanei inca de cand o vazuse prima data. Anais se simit privita si ridica ochi speriati inspre el.

– Stai linistita, nu iti fac nimic. Te duc la mine sa te speli si sa vedem unde te-a lovit balabusta aia din bazar. Sper sa nu fie nevoie de medic, dar vedem. Fata incerca sa protesteze. Eugen ii puse cu grija un deget pe buze:

– Ssst, stai linistita, nu patesti nimic. Ai incredere, te rog. O lua iar in brate simtind-o cum ii aluneca de langa brat. Se uita dupa vecinii care apareau de obicei curiosi cu capetele peste gard, ori de cate ori se auzea vreo masina pe strada lor. Nu era nimeni in preajma.

” Mai bine ca nu m-au vazut, cine stie ce isi mai imaginau?”

O intinse cu grija pe canapeaua din living. Ii ridica usor capul si ii strecura sub ceafa o pernuta moale. Instinctiv, o mangaie pe frunte. Nu stia, dar o privea cu drag. Pleca inspre baie sa aduca prosoape si un pic de apa intr-un vas. Anais gemu incet. O dureau toate coastele de la picioarele primite din belsug pana sa o scoata Eugen din mainile femeii aceleia. Cand reveni cu prosoapele nu o mai gasi pe canapea. Se uita mirat in jur. Anais se ghemuise in coltul de langa intrarea in casa. Isi revenise si nestiind unde se afla se sperie cumplit. Barbatul se opri in mijlocul holului nestiind cum sa reactioneze ca sa nu o sperie si mai rau.

– Anais, fetita, ti-am zis ca nu iti fac nimic, vreau doar sa te ajut. Nu mai tremura asa, doar ma cunosti, ne-am mai intalnit de cateva ori.

– Boiarule, saru-mana lu’ matali, sa nu iti vie idei, ca eu is promisa, is vanduta la ficior de rang mare tiganesc. Ala ti omoara si pi matali si pi mini daca ni prindi. Daca aude ca m-ai adus in casa lu’ matali ma joaca in picioari di nu ma mai scol din boli.

– Anais, dar nu iti fac nimic, hai sa te cureti, esti plina de sange, sa te pansez un pic, sa te speli si-apoi te duc eu cat mai aproape de casa ta. Nu sunt om rau, fetito.

Fata il privi crunt. Scutura din cap.

– Esti gagiu, voi va bateti joc di fetili ca mini, stiu io… Di ci m-ai adus acilea? Da-mi drumu’, fii-ti mila…

Pesemne incercase sa deschida usa, dar nu reusise. Eugen se apropie cu prudenta de fata, incercand sa nu o sperie si mai rau.

– Doar te sterg, nimic altceva. Ii tampona cu coltul prosopului buza ranita si ii urmari reactiile. Anais se supunea intr-un mod surprinzator. Dupa cuta de pe frunte, barbatul banui usturimea pe care o simtea atingand-o. Dar isi vazu de treaba cu atentie, fara sa o priveasca in ochi. Parca se temea de privirea ei… Fata continua sa il priveasca la fel de aprig, desi inima ii batea cu putere. O lua de mana usurel si o indrepta spre canapea.

– Stai, sa iti aduc o limonada, da?

– O rachie n-ai, sefule?

Eugen se opri in loc.

– Vrei tarie? Nu esti prea…? si se opri, era caraghios, probabil fata era invatata din satra cu licori mult mai puternice decat sucurile. Zambi si se intoarse spre barul din perete.

Ii turna un deget de coniac in pahar si i-l intinse. Anais il lua cu grija si il dadu peste cap dintr-o inghititura, strambandu-se ca un copilas.

– Ahhh, ci rachiu i-aista? Numa’ porcarii beti voi, stabanilor. Gata, pot sa plec? Imi dai si mie drumu’?

Fata se ridica in picioare, isi indrepta fustele, apoi  isi aseza parul frumos cu degetele.

– Inainte, vreau sa te intreb ceva, fetito, daca vrei sa imi spui. De unde vine numele asta asa special?

– Special? Cum vine asta? Ce stiu io? O avut mamuca videnii, sau asa o fi visat. A zis ca nu saman cu ei, ca-s mai oachesa ca o spanioloaica, ca trebe sa ma cheme altfel. Iaca asa.

– De ce am impresia ca te stiu dintotdeuna, Anais? Inca de prima data am avut senzatia asta.

Fata zambi.

– Fiindca ma stii, da’ m-ai uitat. Acu’ poci sa plec? Ca di ma prindi tatuca ma chisaza mai amarnic dicat nebuna ceia din bazar. Da-mi un banut, boiarule, sa zic si io acasa ca nu am umblat fara rost.

– Anais, stai un pic, iti dau si bani, dar lamureste-ma, de unde te stiu, cum adica te-am uitat?

– Hm, deci s-a prins blestemu’! spuse fata ranjind bucuroasa. M-ai batjocorit ca pe un caine cu multi ani in urma, da’ ai uitat. Si te-am blastamat sa n-ai paci pana n-oi veni sa ti rogi sa ti dezleg si sa ti iert.

– Anais, ma confunzi, eu nu ti-am facut nimic. Eugen se inrosi de ciuda, fata sustinea o poveste ce lui ii parea inventata.

– Eu plec acu’. Dischidi-mi usa sa nu ma apuc sa urlu… Anais tremura toata. Nu parea sa rada de el.

Barbatul baga mana in buzunar, scoase niste bani, ii puse in palma si ii descuie usa din fata.

– Mergi. Sunt mai nebun eu ca tine, du-te…

Fata o zbughi ca din glont, cu banii stransi in palma. In mijlocul strazii se-ntoarse si il mai privi odata.

Scoase strengareste limba la el si rase puternic.

– Maini vin la matali si ti dizleg, esti om bun.

Si disparu dupa colt cu mersul schiopatat, ca o naluca aparuta din povesti.

Dintr-odata, totul ii fu clar. Isi aminti ca dupa o lunga amnezie de unde o stia pe fiinta asta cu ochi de iad.